Singur Ortodoxia

Crestin Ortodox

2011-03-05T02:54:00.000+02:00

Crestin Ortodox - Despre parintele Cleopa
Crestin Ortodox - Patriarhul Daniel, cuvinte frumoase despre Parintele Cleopa
Crestin Ortodox - Oferim posibilitatea de a trimite pomelnice online
Crestin Ortodox - Calendar pentru parastas prin SMS
Crestin Ortodox - Despre secte si culte
Crestin Ortodox - Momente de la slujba de calugarie a Prea Fericirii Sale Patriarhul Daniel
Crestin Ortodox - Predici - Predica
Crestin Ortodox - Istoria Bisericii Ortodoxe Romane
Crestin Ortodox - Liturgica
Crestin Ortodox - Slujbe si randuieli
Crestin Ortodox - Religie si filosofie
Crestin Ortodox - Sanatate si stiinta
Crestin Ortodox - Biserica universala
Crestin Ortodox - Relatiile B.O.R. cu alte biserici surori

VIDEO CU SUBTITRARE - Coadă mare în S.U.A. pentru a primi pecetea diavolului

2010-09-11T01:11:00.004+03:00

In acest mic filmuleţ care de fapt este un reportaj cât se poate de adevărat prezentat de o televiziune din Rusia, vedem de fapt la ce grad de imbecilizare a ajuns populaţia din "Măreaţa Americă" sau mai bine zis din "Mătreaţa Americă".

Se poate observa că a devenit "cool" şi "trendy" să porţi un mic "gadget" (asta e denumirea în limba engleză a lui satan) sub piele sau măcar sub formă de cartelă care ştie tot despre tine.

Sper din toată inima ca românii mei iubiţi să nu accepte ceea ce li se pregăteşte de către tentativa de guvern şi de către UE. Sper ca acele carduri de sănătate să facă cale întoarsă cu poşta de la fiecare de acasă si mai sper ca românii să nu bată drumul către secţiile de poliţie pentru a fi amprentaţi ca nişte tâlhari pentru noul "gadget" venit de la mama UE, cartea de identitate.

Doamne ajută şi multă rugăciune, milostenie şi rabdare.

CEEA CE LA OM E CU NEPUTINŢĂ,
LA DUMNEZEU ABSOLUT TOTUL ESTE CU PUTINŢĂ

Evreii despre ei înşişi.... citate celebre

2010-09-09T12:13:00.000+03:00

Citez din articolul Evreii despre ei înşişi

Dacă vrei să cunoşti o cultură, e absolut necesar să îi cunoşti pe cei care se identifică cu ea. Nu poţi cunoaşte cultura romană fără români, pe cea americană fără americani, pe cea iudaică fără evrei. Chiar fără a călători în respectivele ţări, trebuie măcar aflat ce cred reprezentanţii de seamă ai culturii studiate, despre ei înşişi, apoi şi mai bine, să locuieşti o vreme în mijlocul lor. Eu am avut privilegiul de a cunoaşte cultură americană precum şi cea iudaică, în ţara care găzduieşte un număr de evrei mai mare chiar decât statul Israel. Să vedem deci care este părerea reprezentanţilor de vază ai evreimii despre ei înşişi şi rolul lor în lume (mulţumesc Mercurie!):

1. “Marele ideal al iudaismului este ca întreaga lume sa fie îmbibata cu învatatura iudaica si apoi, într-o Fraternitate universala a natiunilor, – de fapt într-un mai mare iudaism – toate rasele si religiile individuale sa dispara.” – The Jewish World”, 9 Februarie 1883

2. “Noi, evreii, suntem un popor. Când ne prabusim, devenim proletari revolutionari, ofiteri subordonati ai unui partid revolutionar; când ne ridicam, cu noi se ridica si teribila putere a pungii noastre.” – Theodor Herzel, The Jewish State, 1896

3. “Cu aur putem cumpara cele mai rebele constiinte, putem furniza toate împrumuturile de stat, pe care apoi sa le tinem la discretia noastra. Deja principalele banci, tranzactiile financiare din întreaga lume si creditele tuturor guvernelor sunt în mâinile noastre.” – Rabinul Reichorn

4. “Eu nu sunt un cetatean american de religie mozaica. Eu sunt un evreu. Sunt american de numai 63 de ani, dar sunt evreu de 4.000 de ani.” – Rabinul Stephen S. Weise

5. “Noi traim într-un socialism bine organizat. Statul e totul; individul are importanta numai ca contribuabil la bunastare a statului. Proprietatea sa este a sa pâna când statul are nevoie de ea. El trebuie sa-si tina viata si proprietatea la dispozitia statului.” – Bernard M. Baruch, The Knickerbrocker Press, Aug. 1918

6. “Evreii din Rusia, în totalitatea lor, sunt responsabili pentru înfaptuirea Revolutiei.” – Angelo S. Rappaport, The Pioneers of Russian Revolution, p. 250, 1918

7. “Este foarte semnificativ continutul bolsevismului si faptul ca atâtia evrei sunt bolsevici. Idealul bolsevismului este în concordanta cu multe din înaltele idealuri ale iudaismnului.” – Jewish Chronicle, Londra, 4 Aprilie 1919

8. “Revolutia în Rusia a fost produsul creierelor evreiesti, expresia nemultumirii evreilor, a planificarii lor, al carei scop este sa creeze o noua ordine în lume. Ceeace a putut fi realizat atât de bine în Rusia datorita creierelor evreesti, din cauza nemultumirii lor si prin planificarea lor, prin acelasi efort intelectual si fizic va trebui sa poata deveni o realitate si la scara mondiala.” – The American Hebrew,10 Septembrie 1920

9. “Bolsevismul este o religie si o credinta. Cum pot sa viseze cei pe jumatate convertiti la aceasta credinta ca ar putea învinge Adevarul si pe cei dedicati crezului lor, acei sfinti cruciati care s-au strâns în jurul steagului rosu al profetului Karl Marx, si care au luptat sub îndrumarea acelor ofiteri experimentati ai revolutiei din ultimele zile, Evreii?” – The World Significance of the Russian Revolution, de George Pitt-Rivers

10. “Noi, evreii, suntem distrugatori si vom ramâne pe veci distrugatori. Nimic din ceea ce voi veti face nu corespunde nevoilor si cerintelor noastre. Noi vom distruge totdeauna pentru ca avem nevoie de o lume a noastra.” – Maurice Samuel în “You Gentiles”, pag. 155, Harcourt, Brace, 1924

11. “Noi, evreii, care am pozat odata ca mântuitori ai acestei lumi, azi nu mai suntem altceva decât seducatorii ei, distrugatorii, incendiatorii si calaii ei.” – Oscar Levy

12. “Adesea s-a spus ca iudaismul ar fi forta propulsoare a comunismului; asta însa nu dovedeste nimic dincolo de ceeace era natural si de asteptat… Este surprinzator ca iudaismul a trebuit sa devina elementul de fermentatie si distrugere în tari în care a fost dispretuit si persecutat? Usurinta lor particulara pentru intriga, pentru strategie si conspiratie, si acea rabdare înnascuta de a astepta ora razbunarii care niciodata nu l-a lasat, toate astea sunt caracteristici ale poporului ales.” – Prof. F. A. Ossendovski, in “The Nineteenth Century and After” pag. 29, Ianuarie 1926, London.

13. “Hai sa recunoastem ca noi, evreii, suntem o natiune deosebita, în care fiecare evreu, din nu importa care tara, stare sau credinta, în mod necesar este un membru. Organizare, organizare si iar organizare, pâna când fiecare evreu trebuie sa fie prezent si socotit de-al nostru sau se dovedeste singur a fi, cu buna stiinta sau cu nestiinta, unul din putinii care sunt împotriva propriului sau popor.” – Louis B. Brandeis

14. “Cele doua internationale, ale Finantei si Revolutiei, care lucreaza cu ardoare, sunt doua fronturi ale Internationalei Evreiesti. Exista o conspiratie evreiasca împotriva tuturor natiunilor.” – Rene Gross, in “Le Nouveau Mercure”, Paris, Mai 1927

15. “Voi înca nu ati început sa aprecati adâncimea vinovatiei noastre. Noi suntem intrusii. Noi suntem subversivii. Noi v-am luat lumea voastra naturala, idealurile voastre, destinul vostru, si am facut ravagii cu ele. Noi am fost la radacina nu numai al ultimului mare razboi, ci si la toate revolutiile majore din istoria voastra. Noi am adus neîntelegeri, confuzii si frustrari în viata voastra privata si publica, si noi înca o mai facem. Nimeni nu va poate spune cât timp vom continua asa. Cine stie ce destin maret si glorios ati fi avut daca noi v-am fi lasat în pace.” – Marcus Eli Ravage – Century Magazine, Februarie 1928

16. “Poporul evreu în întregime va fi propriul sau Mesia. El va atinge dominatia mondiala prin disolvarea celorlalte rase, prin abolirea frontierelor, anihilarea monarhiilor si prin instituirea unei republici universale în care evreul va profita de privilegiul cetateniei. In aceasta noua ordine mondiala Copiii lui Israel vor furniza toti conducatorii, fara a întâmpina vreo opozitie. Guvernele diferitelor popoare, care vor forma republica universala, vor cadea fara nicio dificultate în mâinile evreilor. Atunci va fi posibil pentru conducatorii evrei sa desfiinteze proprietatea privata, facând peste tot uz de proprietatea statala. In acest fel promisiunea din Talmud va fi împlinita, în care se spune ca atunci când va veni timpul sa vina Mesia, evreii vor avea în mâinile lor proprietatea întregii lumi.” – Baruch Levy – Scrisoare catre Karl Marx, în “La Revue de Paris”, pag. 574, 1 Iunie 1928.

17. “Recent rasa noastra a dat lumii un nou profet, care are însa doua fete si doua nume: pe o parte numele sau este Rothschild, conducator al tuturor capitalistilor, iar pe cealalta parte Karl Marx, apostolul celor care vor sa-l distruga pe celalalt.” – Blumenthal “Judisk Tidskrift”, Nr. 57, Suedia, 1929

18. “Marxismul este forma moderna a profetiei evreiesti.” – Reinhold Nieburs, New York, 3 Octombrie 1934

19. “Cum poti sa-ti explici ca atâtia tineri evrei se gasesc în miscarile radicale ale tuturor tarilor ?” – Michael Gold, “New Masses”, pag. 15, 7 Mai 1935

20. “Unii îl numesc Marxism, eu îl numesc Iudaism.”, Rabinul Stephen S. Wise, “The American Bulletin”, 15 Mai 1935

21. “S-ar putea spune ca Marxismul este cel mai înversunat dusman al Capitalismului, care pentru noi e sfânt. Pentru simplul motiv ca ei sunt poli opusi, ei ne dau noua cei doi poli ai pamântului si ne permite sa-i fim noi axa. Acesti doi oponenti, Bolsevismul si noi însine ne gasim identificati în Internationala. Acesti doi oponenti, care constituie doctrina celor doi poli ai societatii, se întâlnesc în unitatea de scop, care este reînnoirea societatii de sus prin controlul avutiei si de jos prin revolutie.” – Citat din “Jewish Banker, de Comte de Saint-Aulaire din “Geneve contra la Paix, Libraire Plan”, Paris 1936

22. “Daca cursul istoriei nu se întoarce în favoarea Internationalei Comuniste, atunci rasa iudaica este osândita.” – George Marlen, în “Stalin, Trotski or Lenin”, pag. 414, New York, 1937.

23. “Programul actual de paleativa refacere trebuie sa faca loc unui program fundamental. Democratia americana trebuie sa fie socializata prin a supune productia si distributia bunurilor industriale vointei Congresului popular. Primul pas este abolirea veto-ului federal si largirea puterii expresa a guvernului national prin amendamente imediate ale Constitutiei. O deplasare graduala înspre socializare va urma.” – Rabinul Victor Eppstein în “Opinion”, Aprilie, 1937

24. “Nu este un accident ca Iudaismul a dat nastere Marxismului, dupa cum nu este un accident ca evreii au îmbratisat imediat Marxismul. Toate sunt în perfect acord cu progresul Iudaismului si al Evreilor.” – Harry Waton, “A Program for the Jews and an Answer to All Anti-Semites”, pag. 148, 1939.

25. “Miscarea socialista moderna în mare parte este opera evreilor, care i-au imprimat caracterul gândirii lor; ei au fost aceia care au participat cu preponderenta in conducerea primei Republici Socialiste. Socislismul prezent mondial formeaza primul pas în împlinirea Mozaismului, începutul realizarii viitorului stat mondial anuntat de catre profetii nostri. Asta însa nu va fi pâna când nu vom avea o Liga a Natiunilor, si asta nu va fi câta vreme o Armata Unita (Armata Natiunilor Unite), nu va fi folosita de o maniera efectiva în apararea celor slabi, ceeace speram ca Evreii vor putea desfasura fara impedimente în Palestina, statul lor national; si de asemenea Liga Natiunilor este îmbibata cu un spiritul socialist care ne va da posibilitatea sa ne bucuram de nevoile noastre internationale cat si de cele nationale.” – Dr. Alfred Nossig, în “Integrales Judentum”.

26. “Noi suntem un popor în ciuda sparturilor, crapaturilor si deosebirilor dintre democratiile americana si sovietica. Noi suntem un popor si nu este în interesul nostru ca Apusul sa elibereze Rasaritul, pentru ca procedând astfel si eliberând natiunilor însclavizate, Apusul în mod inevitabil va depriva Evreimea de jumatatea de rasarit a puterii sale.” – Chaim Weizmann, în “World Conquerors”, pag. 227, de Louis Marschalko, Joseph Sueli Publishers, Londra, 1958.

27. “Evreii ar fi putut avea Uganda, Madagascar sau alte locuri unde sa stabileasca o patrie a lor, însa ei n-au vrut nimic altceva decât Palestina si asta nu pentru ca apa Marii Moarte prin evaporare ar putea produce metaloizi si praf metalic în valoare de cinci trilioane de dolari; nu pentru ca subsolul Palestinei ar avea de douazeci de ori mai mult petrol decat au cele doua Americi împreuna, ci pentruca Palestina este situata la încrucisarea dintre Europa, Asia si Africa, pentru ca Palestina este centrul strategic al puterii mondiale.” – Nahum Goldman, Presedintele Congresului Mondial Evreiesc.

28. “Parintii nostri au atins frontierele care le-au fost recunoscute în planul de împartire a Palestinei. Generatia noastra a atins frontierele din 1949. Acuma, generatia celor “sase zile” a reusit sa ajunga pâna la Suez, Iordan si Inaltimile Golan. Asta nu e sfârsitul. Dupa armistitiul prezent vor fi noi cuceriri. Frontierele se vor întinde dincolo de Iordan, pâna în Liban si poate chiar pâna în centrul Siriei.” – Generalul Moshe Dayan

29. “Eu stiu ca nu ar mai fi cazul s-o spun, dar amintindu-ne în fiecare zi de steagul Sionismului, nu vom uita ca cel mai înalt scop al nostru este securitatea si siguranta Israelului. Scopul nostru va fi realizat în Ydishkeit, adica într-o viata traita evreieste oriunde în lumea asta si acest scop al nostru va trebui sa fie realizat nu doar prin ceeace impunem altora sa faca, ci si aici, în aceasta tara, ceeace înseamna a lucra mereu prin umbrela Presedintiei Conferintei Organizatiilor Evreesti, sau s-ar putea lucra si cu alte grupuri care simt la fel ca si noi.” – Rabinul Izrael Miller, în “The American Jewish Examiner”, pag. 14.

30. “Miscarea sionista mondiala este o mare afacere. In prima decada dupa greoaia nastere a Israelului în 1948, au fost canalizate cca 4 miliarde de dolari în tara. In anii de dupa razboiul arabo-israelian din 1967 sionistii au colectat alte 730 milioane de dolari in numai doi ani. Anul acesta (1970) miscarea este în cautarea altor 500 milioane. Gotlieb Hammer, seful sionist pentru colectarea fondurilor, a spus: ‘când curge sângele, curg si banii’.” – Lawrence Mosher, în “National Observer”, 18 Mai 1970

31. “Evreul nu este satisfacut cu de-crestinarea, el iudaizeaza, el distruge credinta catolica sau protestanta, el provoaca indiferenta, dar în acelasi timp el îsi impune vederile sale asupra lumii, morala sa asupra acelora a caror credinta el o ruineaza. El lucreaza de mii de ani la aceasta sarcina a sa, care este distrugerea credintei crestine.” – Bernard Lazare, în “L Antisemitisme”, pag. 350.

32. “Imi dedic prelegerile în acest seminar unei discutii asupra eventualei posibilitati ca noi intram acum într-un secol evreiesc, o epoca în care spiritul comunitatii va fi lipsit de ideologie emotionala si rationala si în care rezistenta la categorii si forme se va anula prin fortele anti-nationalismului. Asta ne ofera un nou tip de societate. Eu numesc acest proces iudaizarea crestinismului, pentru ca Crestinismul va fi vehicolul prin care societatea va deveni evreiasca.” – Rabinul Martin Siegel, în “New York Magazine”, pag. 32, 18 Ianuarie 1972

33. “In portretul lumii din 1987, cum se prezinta el în imaginatia mea, se vede o crestere a fermierilor si a lucratorilor, o crestere a influentei omului de stiinta care poate transforma Statele Unite într-un stat de asistsenta sociala, cu o economie planificata. Europa de Apus si de Rasarit vor deveni o federatie de state autonome, cu un regim socialist si democratic. Cu exceptia URSS-ului care va deveni o federatie euro-asiatica, toate celelalte continente vor fi unite într-o alianta universala, care va avea la dispozitie o forta politieneasca internationala. Toate armatele vor fi desfiintate si nu vor mai avea loc razboaie. In Ierusalim, Natiunile Unite vor ridica un altar Profetilor care sa serveasca Uniunea Federala a tuturor continentelor. Aceasta va fi rezidenta Curtii Supreme a Omenirii, care va aplana toate eventualele controverse dintre continentele federate.” – David Ben Gurion, fost premier al Israelului

34. “Constat ca evreii activi de azi au o tendinta de a crede ca Crestinismul a organizat, a pus pe picioare si a guvernat o lume a injustitiei, a inechitatii, a cruzimii si a mizeriei. Nu vreau sa particip la astfel de discutii, dar le-am auzit si cred ca ei simt ca atare. Evreii au trait si s-au dezvoltat însa in ultimii doua mii de ani într-o lume crestina. Ei sunt parte din aceasta lume crestina, chiar daca au avut de suferit din cauza ei, sau daca s-au opus ei, si ei nu se pot disocia de aceasta lume si de realizarile ei. Si mai cred ca evreii sunt suficient de capabili ca sa gaseasca o arecare forma de rezolvare evreiasca a acestei probleme a lumii, care sa fie mai buna, care sa fie o îmbunatatire . Le revine lor, Evreilor, aceasta sarcina de a gasi raspunsul la aceasta problema, problema de azi.” – Baron Guy de Rothschild, în “NBC-TV, The Remnant”, 18 August 1974

35. “Asocierea joaca un rol important în viata evreilor de-a lungul pamântului. Exista o asociatie în fiecare comunitate mai numeroasa. Azi exista si o miscare centrala, capabila sa rezolve toate actiunile planificate, financiare sau politice, de orice natura, într-un interval de 24 de ore. Proportional noi avem mai multa putere decât oricare alt grup minoritar, chiar daca este mult mai numeros. Ratiunea este poate pentru ca noi suntem cea mai bine organizata minoritate din lume.” – Nat Rosenberg, Denver Allied Jewish Federation, “International Jewish News”, 30 Ianuarie 1976

36. “Evreu este oricine care sustine ca este evreu.” – David Ben Gurion

De la un card bancar la paşaport apoi la card de sănătate apoi la cel de identitate şi mai apoi in mână

2010-09-08T23:45:00.000+03:00

Filmul de mai jos este înfricoşător.... de-a dreptul... Alte comentarii cred că sunt de prisos.

Parintele Adrian Fageteanu – Acceptarea actelor cu cip (permis auto, pasaport biometric, carte electronica s.a.) este lepadare de Hristos

2010-09-08T23:31:00.000+03:00

Nebunia lumii de azi: CLOPOTELE MITROPOLIEI DIN TÂRGOVIŞTE VOR FI ACŢIONATE PRIN SATELIT DE LA FRANKFURT

2010-09-06T00:44:00.000+03:00

Clopotele din Târgovişte vor fi trase tocmai de la Frankfurt. Patru clopote noi, montate săptămâna aceasta în clopotniţa Mitropoliei, sunt acţionate prin satelit tocmai din Germania. Inaugurarea va avea loc de Florii.

S-a dus epoca clopotelor trase de frânghie. La Mitropolia din Târgovişte chemarea la slujba se va face cu patru clopote din bronz şi automatizate care au costat 420.000 de lei.

"Vor fi automatizate, cu nişte motoare trifazice comandate cu un senzor cu laser şi vor fi legate la un ceas

de lângă Frankfurt, un ceas atomic, prin satelit printr-o antenă GPS", a declarat Radu Blotor, administrator turnătorie. Adică nimeni nu va mai fi nevoit să le tragă de frânghie ci doar să apese un buton.

"Ele vor fi programate la 50 de ani, cu bătaie la ora exactă. Programul se autoreglează în fiecare noapte la ora 12 şi are o abatere de o secundă la un milion de ani", a mai spus Radu Blotor.

Clopotele turnate la Baia Mare au o acustică deosebită. Creatorii lor au urmat cursuri de specializare la cea mai mare turnătorie din lume, în Rusia, pentru a şti cum să obţină un sunet tipic ortodox. Acestea diferă de clopotele turnate în vestul Europei: au un sunet mult mai dulce şi mai grav.

Cel mai mare dintre clopote cântăreşte peste două tone, iar cel mai mic, 250 de kg. Prima dată clopotele vor începe să bată în duminica Floriilor.

Sursa: Antena3.ro

Părintele stareţ Sava de la Esfigmenu către cei care POMENESC un patriarh eretic: "VĂ ÎNŞELAŢI TARE"

2010-09-03T00:26:00.000+03:00

Cinstitul Stareţ, părintele Sava, a urmat politica celor nouăsprezece mănăstiri conducătoare ale Muntelui Athos, crezînd, precum mulţi alţii, că trebuie să facem anumite concesii şi îngăduinţe în chestiunile Credinţei, pentru o perioadă. De vreme ce era plin de virtuţi, cu intenţii sincere şi bune, părinţii ce au venit în ultima vreme la Muntele Athos îl vizitau frecvent pe Stareţ. Îl dădeau drept pildă ucenicilor lor şi spuneau că dacă opoziţia şi protestele ziloţilor (sau zeloţilor) ar fi fost bune, de ce nu li se alătură atunci cucernicul părinte Sava?

Totuşi, cînd Patriarhul Ecumenic Dimitrie a slujit împreună cu Papa Romei, în decembrie 1987, Stareţul s-a ridicat; sufletul său nu mai putea suporta asemenea „ecumenisme”. Împreună cu alţi asceţi, a protestat şi s-a separat de toţi ceilalţi părinţi ai Muntelui Athos, ce urmau celor nouăsprezece mănăstiri. Nu se mai ducea la biserică în vreuna din cele nouăsprezece mănăstiri, sau în chiliile ori dependinţele ce le urmau.

Toţi comemoratorii Patriarhului [adică acei care îl pomeneau la slujbe şi în rugăciuni] au început să se agite; din mănăstiri şi din chilii, mulţi au alergat să îl convingă pe Stareţ. Dar vizitele dese, ce au devenit împovărătoare, nu au slujit la nimic. În cele din urmă, Stareţul a fost silit să răspundă în scris unui călugăr care îl vizita frecvent, răspunzând astfel şi tuturor celorlalţi, bine organizaţi şi hotărîţi să îl convingă pe Stareţ de greşeala sa.

Iată textul scrisorii Stareţului:

Chilia Sfîntului Nicolae, Capsala,
Careia, Muntele Athos,
13 august 1991

Dragă părinte Nicodim,

Blagosloviţi!

În timpul vizitei la chilia noastră, de acum cîteva zile, aţi repetat declaraţiile dogmatice neortodoxe, cum că ne găsim în afara Bisericii, deoarece nu îl pomenim pe Patriarhul Dimitrie. Aţi mai făcut şi alte declaraţii, din care pricină ne vedem siliţi să scriem cele ce urmează, spre cunoştinţa voastră deplină, de vreme ce dovezile şi respingerile pe care le-am oferit în timpul discuţiei noastre v-au distrus liniştea şi v-au supărat.

În Pateric se scrie că atunci cînd avva Agathon a fost întrebat dacă era mîndru, curvar şi eretic, a răspuns că primeşte primele două acuzaţii, căci era de folos sufletului său să facă astfel, dar nu şi că era eretic, căci aceasta înseamnă despărţire de Dumnezeu.

Potrivit vouă (şi potrivit tuturor mănăstirilor Muntelui Athos, mai puţin Mănăstirii Esfigmenu, Schitului Proorocului Ilie şi a multor Părinţi ziloţi [plini de rîvnă]), noi sîntem înşelaţi şi schismatici. Găsiţi dificil a admite că Patriarhia de Constantinopol propovăduieşte erezia, deoarece ar trebui să acceptaţi că păstrarea comuniunii cu acei lupi şi nu păstori este vrednică de osîndă, sau va trebui să încetaţi a le urma, potrivit poruncii tuturor Sfinţilor Părinţi şi a Sfintelor Sinoade.

Încercaţi să îndreptăţiţi Fanarul [cartierul patriarhal din Constantinopol], dar cuvintele şi faptele lor vă vădesc a fi în greşeală. În zadar invocaţi părerea Părintelui Paisie [Aghioritul] şi a altora ce sînt îngăduitori cu condiţiile actuale şi fac concesii, şi anume, că [acum] tratează cu „iconomie”, dar cînd va veni vremea (adică atunci cînd se presupune că Dimitrie va intra în comuniune cu Papa, precum aţi spus) vă veţi despărţi de tot - nu este potrivit învăţăturilor Sfinţilor Părinţi şi a Sfintelor Sinoade. Vă înşelaţi tare.

Cît despre mustrările la care vă referiţi – fie ale Stareţului Paisie, sau ale vecinului vostru papa-Isaac, sau ale oricărui altcuiva – ce susţin că Dimitrie împarte cu dreptate cuvîntul adevărului [fragment din slujba liturgică, despre ierarhi: "...să-l dăruiască Sfintelor Sale Biserici în pace, întreg, cinstit, sănătos, îndelungat în zile, drept îndreptînd cuvîntul adevărului Său"], cum vă puteţi aştepta să le primim ca fiind plăcute lui Dumnezeu, cînd sînt vădit împotriva predaniei Ortodoxe? De vreme ce adevărul este trădat, nu ar trebui să fie numită nedreptate mai degrabă decât iconomie, concesie, adaptare sau îngăduire? Vă păstraţi poziţia deoarece Stareţul Paisie a spus: „Dimitrie este îndrumat greşit de către arhiereii din jurul său să facă ceea ce nu doreşte” şi „Dacă încetăm a-l mai comemora [a-l mai pomeni pe Patriarh] vom fi în afara Bisericii!” şi multe altele, cărora li se potrivesc cuvintele Sfîntului Ioan Gură de Aur: „Toate vorbele lor sînt nebunie, şi istorii de copii neştiutori”. Vorbele lor sînt roada unei noi teologii, pe care Fanarul a folosit-o în binecunoscuta Enciclică din 1920, numindu-i pe eretici „împreună-moştenitori ai harului lui Dumnezeu”.

Aduceţi înaintea noastră vorbele Sfîntului Ioan Gură de Aur: „Nici măcar sîngele mucenicilor nu acoperă schisma” şi ale Sfîntului Ignatie Teoforul: „Nimic să nu se săvîrşească fără episcop”. Concluzionaţi că atunci cînd ne despărţim de episcopul nostru, sîntem în afara Bisericii.

Sfinţii au făcut aceste afirmaţii adevărate, însă, într-o vreme de pace a Ortodoxiei şi a Bisericii. Astăzi, cînd tăvălugul pan-ereziei ecumeniste mătură chiar şi pe cei aleşi, cuvintele aceloraşi Sfinţi au tărie: „Dacă episcopul tău este eretic, fugi, fugi, fugi ca de la foc şi ca de la un şarpe” (Sfîntul Ioan Gură de Aur). „Dacă episcopul tău ar învăţa orice în afara orînduielii date, chiar de trăieşte în curăţie, sau de săvîrşeşte semne, sau de prooroceşte, să îţi fie ţie ca un lup în blană de oaie, căci lucrează nimicirea sufletelor” (Sfîntul Ignatie). Dacă Dimitrie împărţea cu dreptate cuvîntul adevărului, aţi fi fost îndreptăţit în folosirea citatelor de la cei doi Sfinţi; dar acum publicaţi scrierile Părinţilor după gustul vostru, pentru a îndreptăţi vina de a fi împreună-mergători cu Dimitrie, Partenie al Alexandriei, Iacov al Americii, Stelian Harkianakis al Australiei. Nu sînt îndeajuns pentru voi multele citate din Sfintele Sinoade şi din Sfinţi? Ori vă temeţi, poate, să fiţi izgoniţi din sinagoga ereticilor? Faptul că celelalte patriarhii păstrează comuniunea cu Fanarul nu este cu adevărat important. Ceea ce este important, este - cine urmează paşii Sfinţilor şi este cu Adevărul? Partenie, Patriarh al Alexandriei, spune că îl recunoaşte pe Mohamed drept un Apostol care a lucrat pentru Împărăţia lui Dumnezeu, şi alte asemenea hule, pe care le cunoaşteţi. Nu e de trebuinţă a scrie iarăşi ereziile lui Iacov Kuzukis al Americii, şi cele ale lui Stelian Harkianakis al Australiei. Sînteţi în comuniune cu aceşti oameni ca şi cum ei ar împărţi cu dreptate cuvîntul adevărului! Cine îl va condamna pe Iacov Koukouzis? Partenie? Sau comisia Fanarioţilor de sub Bartolomeu, care „investighează” de doi ani, acum, dacă Harkianakis este eretic? Nu aţi înţeles că ei nu vor să dea un verdict?

Fanarul a făgăduit delegaţiei celor trei egumeni din Muntele Athos că vor retrage şi îndrepta declaraţia Patriarhului Dimitrie către "United Press", despre primirea împărtăşaniei de la Latini, că îl vor înlocui pe Stelian Harkianakis de la preşedinţia comisiei pentru dialog teologic etc. S-a îndreptat ceva pînă în ziua de astăzi? Sau credeţi că nu avem nici o responsabilitate, sau vreo vină, şi putem rămîne în comuniune, deoarece Stareţul Paisie declară fără de ruşine că declaraţiile şi acţiunile lui Dimitrie nu sînt împotriva învăţăturilor noastre şi nu încalcă adevărul?

Istoria se repetă. Sfîntul Teodor Studitul, Sfîntul Maxim Mărturisitorul, mulţi alţi creştini ce nu au urmat ierarhiei care la diferite vremuri propovăduia erezia, au fost cu toţii numiţi schismatici de către acea ierarhie. Deşi Sfîntul Gherasim de la Iordan era slujit de către un leu şi era făcător de minuni, se afla în greşeală, căci nu primea cel de-al patrulea Sobor Ecumenic, trăgînd împreună cu el mii de călugări ai Palestinei, pînă ce a fost îndreptat de Sfîntul Eftimie cel Mare şi s-a pocăit.

Întrebaţi: Este cu putinţă ca Stareţul Paisie şi şaptezeci de episcopi ai Bisericii de stat a Greciei sa fie în greşeală?

Vreţi ca Dumnezeu să îi silească să Îl mărturisească? La Sinodul Iconoclast din 754, de sub domnia Copronimului, citim în Minute acea ovaţie înfricoşătoare a celor 338 de episcopi prezenţi la sinod: „Trăiască Împăratul! Icoanele sînt idoli şi trebuie ori distruse, ori spînzurate în tării ca să nu poată fi cinstite”. Găsiţi greu de crezut că şaptezeci de episcopi pot fi înşelaţi astăzi, cînd, precum vedeţi, atît de mulţi au fost înşelaţi atunci? În zilele noastre, călugării îşi doresc să dobîndească mitre, cîrje de egumen, în vreme ce împlinesc doar o mărturisire cu numele a credinţei, adică, protestînd oarecum, dar neîncetând pomenirea Patriarhului, şi îngăduind toate inovaţiile la Evanghelie introduse de către Dimitrie, Partenie, Iacov, şi cei asemenea lor. Sfîntul Teodor Studitul, totuşi, scrie că lucrarea monahului este să nu îngăduie nici cea mai mică înnoire la Evanghelia lui Hristos.

La împreună-slujirea de la Roma, Dimitrie nu a primit pîinea blagoslovită de Papa pentru a evita reacţiile ostile din partea „conservatorilor”. Oricum, acolo în Roma, a subscris învăţăturii că Latinii au Tainele Bisericii, şi continuă să o facă. Nu e îndeajuns? Cînd au reacţionat vreodată precum voi, care continuaţi să îl pomeniţi pe Dimitrie, Sfinţii şi creştinii oricărui veac în care erezia era propovăduită pretutindenea? Ce precedent aţi găsit în istoria Bisericii, ca să puteţi spune că îl urmaţi? Dacă sînteţi fii ai Sfinţilor (adică, imitatori şi următori ai Sfinţilor), „aţi fi săvîrşit faptele lui Avraam”, precum grăieşte Evanghelia. În vremea Patriarhului [Iosif] Beccos, părinţii de la Muntele Athos au încetat să îl mai pomenească, chiar dacă nu fusese depus de un Sinod; şi deoarece au stăruit cu neclintire în aderarea lor la hotărîrile Părinţilor (adică, să nu ai părtăşie cu cei ce s-au depărtat de la credinţa ortodoxă), Hristos le-a dăruit cununa cea de mucenic. Cît pentru cei ce au slujit împreună cu cei ce îl pomeneau pe patriarhul „oficial” latino-cugetător, Beccos, leşurile lor se găsesc pînă astăzi, precum bine se ştie, umflate, urît-mirositoare şi neputrezite, spre a fi pildă tuturor.

Ne-aţi spus că dacă Dimitrie nu se mărturiseşte pentru lucrurile pe care le-a săvîrşit, va fi osîndit. Acum admiteţi că urmaţi unui om care se osîndeşte pentru ceea face. Pentru el, a se osîndi [şi într-adevăr, din pricini ce privesc credinţa şi păcate proprii şi individuale] înseamnă că săvîrşeşte lucrarea diavolului. Prin urmare, voi înşivă admiteţi că îl aveţi pe diavol ca împreună-mergător.

Sînteţi serios, părinte Nicodim, sau glumiţi? Dacă Athenagora s-a „pocăit” şi şi-a mărturisit păcatul cu puţină vreme înainte de a muri, atunci s-ar fi mîntuit? [3] Arătaţi-mi măcar o singură mărturie patristică care să îndreptăţească rămînerea într-o Biserică care propovăduieşte erezia, precum face „blândul şi tăcutul Conducător al Ortodoxiei, Dimitrie”. O asemenea ascultare faţă de o ierarhie care nu împarte cu dreptate cuvîntul adevărului ne va sfinţi? Dacă nu doriţi să admiteţi că Mănăstirea Esfigmenu şi atît de mulţi Părinţi plini de rîvnă sînt vrednici de cinstire – potrivit celui de-al cincisprezecelea canon al Sinodului Întâi şi al Doilea – măcar fiţi tăcut şi nu huliţi spunînd că ei sînt schismatici şi în afara Bisericii. Ignoraţi existenţa Testamentului Sfîntului Marcu Evghenicos al Efesului, care a cerut ca cei cu cuget Latin [papist] nici măcar să nu vină la înmormîntarea sa.

Mai întâi cercetaţi şi apoi pronunţaţi-vă. Potrivit propriului fel de gândire, atît Sfîntul Marcu al Efesului, cît şi Sfîntul Maxim Mărturisitorul, precum şi cei mulţi alţii care nu au păstrat părtăşie cu ereticii, sînt în afara Bisericii!

Vedeţi încotro vă călăuzeşte „noua” voastră teologie? Cine s-ar fi gândit vreodată că părinţii Sfîntului Munte vor avea drept biblie cartea „Cele două extreme” a părintelui Epifanie Teodoropulos? Sfătuiţi săvîrşirea de proteste asemenea celor recomandate la paginile 19 şi 22 din acea carte, „pentru Sfintele Canoane [de] care [se zice că] nu sînt aplicabile în vremurile noastre, căci le lipseşte dragostea”. El îl mai descrie pe patriarhul Athenagora ca „având o dragoste demonică”. Totuşi, rămîne în comuniune cu cei ce au „o dragoste demonică”. Ce consecvenţă uimitoare!

Am văzut proteste asemănătoare, atunci cînd reprezentantul Mănăstirii Grigoriu a cerut să se scrie în hotărîrile Sfintei Comunităţi, că dacă secretarul şef va fi trimis în Australia, să nu împreună-liturghisească acolo. Secretarul şef nu a mers, pînă la urmă; dar părintele Vasilie, egumenul Stavronichitei, ignorînd hotărîrea tuturor celorlalte mănăstiri, l-a trimis pe părintele Tihon să îl „ajute” pe arhiepiscopul Stelian Harkianakis. Cînd părintele Tihon s-a întors, a fost trimis la sărbătorirea Chiliei Burazeri. Acolo, reprezentantul Mănăstirii Grigoriu (părintele Atanasie) a slujit împreună cu părintele Tihon şi cu restul. Nu mai este de trebuinţă nici un comentariu.

Părintele Epifanie Teodoropulos a fost redus la tăcere atunci cînd, acum vreo douăzeci de ani, i-au fost dovedite greşelile. Dar voi, cu aceleaşi argumente ne-teologice, vreţi a îndreptăţi comuniunea cu patriarhii care propovăduiesc erezii „cu capul descoperit”, ce au „o dragoste demonică” pentru eretici, în vreme ce prigonesc pe autenticii ortodocşi, şi asemănîndu-se astfel Patriarhului Beccos, Împăratului Copronim, şi tuturor celor asemenea lor. Cînd le cîntaţi întru mulţi ani şi îi pomeniţi, este acelaşi lucru cu a le spune: „Sînteţi grăitori întru credinţă, şi vi se cuvine ascultare, închinăciune şi pomenire”. Nu îi ajutaţi să priceapă că păşesc pe o cale a răului; pe cînd dacă aţi fi încetat părtăşia cu ei, poate s-ar fi simţit vinovaţi şi ar fi purces la căutarea adevărului. Vina pentru tăcerea voastră vrednică de osîndă – pe care Sfîntul Grigorie Palama o numeşte un al treilea fel de necredinţă – sporeşte de la o zi la alta, în pofida aşa-numitelor voastre proteste.

Cînd Latino-cugetătorii au venit aici, în vremea patriarhatului lui Beccos, spre a întări unirea cu Latinii [papistaşii], Doamna noastră, Maica Fecioară, Păzitoarea Sfîntului Munte al Athonului, a grăit singură, zicînd: „Vin vrăjmaşii Fiului meu şi ai mei!”

Anul trecut, cînd urmaşul lui Beccos – Dimitrie („Conducătorul Ortodoxiei”!) – a sosit, a găsit Sfîntul Munte înveşmîntat în negru, după două săptămâni de foc neîncetat. [4] Cine are urechi să audă, să asculte glasul Preasfintei Maici a lui Dumnezeu!

Fie să găsiţi calea neînţelegerii celei bune, aşa cum învaţă Sfîntul Nicodim Aghioritul în Omilia sa asupra celor Paisprezece Epistole ale Sfîntului Pavel, zicînd: „Dacă el [egumenul sau episcopul] este rău în Credinţă, de crede învăţături ereticeşti şi hulitoare, fugi de la el, chiar de ar fi un înger din Ceruri”.

Stareţul Sava,

Un călugăr nemonahicesc, dar Ortodox

Episcopul Pitirim (Rusia): "Scopul ecumenismului masonic este constituirea unui supra-stat global, a unei Curţi Supreme şi a unui organ executiv internaţional întruchipat de un cârmuitor "divin"

2010-09-02T23:46:00.000+03:00

Într-un recent articol publicat pe site-ul eparhiei de Syktyvkar (Republica Komi, Biserica Ortodoxă Rusă), episcopul Pitirim (Volocikov) spune, referindu-se la finalităţile ecumenismului şi la faptul că el constituie fundamentul viitoarei pseudoreligii universale, că „Scopul ecumenismului masonic este constituirea unui supra-stat global, a unei Curţi Supreme şi a unui organ executiv internaţional întruchipat de un cârmuitor „divin" (adică, antihristul - n.n.)."

În continuare, ierarhul scrie că "duşmanilor Bisericii - masonilor, li se alătură creştinii rătăciţi, ecumeniştii „ortodocşi", ce predică un pozitivism dezaxat, lipsit de o poziţie clară în ce priveşte osândirea păgânismului şi a ereziilor". Tot aici el numeşte câteva „fraze înaripate" care caracterizează politica lupilor în piei de oi, „ecumenismul este fundamentul spiritual al toleranţei", „diversitatea confesiunilor este un tezaur", „bisericile sunt familii diferite", „catolicii şi protestanţii au atins performanţe la care noi nici n-am visat", „mai multe ne unesc, decât ne despart", „complexul inferiorităţii la ortodocşi se manifestă prin faptul că prin demascarea altor religii încearcă să aibă succes", înfierând poziţiile a doi dintre aprigii promotori ai ecumenismului în BORu, pseudo-teologului K. K. Ivanov şi a protoiereului Gheorghe Mitrofanov.

„Astfel, ecumenismul promovează dreptatea omenească, nu Adevărul" mai spune Episcopul Pitirim. În acelaşi context el atenţionează că „unicul ecumenism posibil, poate fi doar în unirea ortodocşilor ce din anumite pricini pozitive nu au comuniune duhovnicească şi în revenirea ereticilor (de toate denominaţiunile) şi a păgânilor prin rânduiala aşezată de Sfinţii Părinţi".

În final, ierarhul se întreabă retoric „dacă şi Sfântul Mare Mucenic Gheorghe avea complexul inferiorităţii, de vreme ce până la moarte nu a încetat să vorbească despre rătăcirea păgânilor?"

E de menţionat faptul că acelaşi episcop a avut o poziţie fermă atunci când procuratura îi ceruse eliminarea din pangarele bisericilor a Sf. Scripturi pe motiv că ar conţine "mesaje antisemite", s-a ridicat contra construcţiei moscheilor în Syktyvkarul ortodox şi abordat o atitudine ortodoxă în ce priveşte filmele „ortodoxe" ale regizorilor "ruşi" neortodocşi.

Este foarte îmbucurător faptul că dintre ierarhii Bisericii Ortodoxe Ruse se mai găsesc oameni curajoşi, capabili să osândească deschis şi fără ocolişuri atot-erezia ecumenistă.

Va deveni omul, graţie tehnologiilor avansate, un "înger digital"?

2009-09-18T11:04:00.002+03:00

Societatea contemporană, aflată într-o criză morală fără precedent şi lipsită de repere autentice, nu mai ştie să judece şi să evalueze diferite fenomene cu care se confruntă. Printre domeniile în care omenirea a pătruns fără a avea puncte de referinţă şi standarde stabile sunt ştiinţa şi tehnologia. Omul de astăzi a ajuns să se ,,joace” de-a ingineria genetică şi biologia moleculară, brevetează substanţe, produce calculatoare din ce în ce mai performante şi alte dispozitive electronice, fără a avea însă vreun hotar etic în folosirea acestor descoperiri ştiinţifice.

Lipsa jaloanelor care să-l îndrume pe acest drum al progresului ştiinţei şi tehnologiei a condus la o deviere de la rostul iniţial al aplicaţiilor din aceste domenii către abisuri nebănuite. Una din ’invenţiile’ actuale care vorbesc despre această pierdere a direcţiei o constituie implantarea de cipuri sub piele.

În ultimele decenii, tehnologia a avansat foarte mult, au fost produse diferite tipuri de cipuri şi s-a sugerat utilizarea lor în viaţa cotidiană. Printre aplicaţiile practice la care sunt socotite utile se numără: aplicarea subcutanată pentru identificarea a diferite categorii de persoane: agenţi ai serviciilor secrete, persoane care au acces în zone cu grad ridicat de securitate (zone guvernamentale, militare, centre de cercetare, baze de date, cluburi private etc), deţinuţi, persoane inconştiente, persoane a căror stare de sănătate necesită monitorizare (boli cronice, cardiace, respiratorii, de pierdere a memoriei), plata produselor în magazine şi consumul în restaurante şi cluburi, aplicarea pe obiecte pentru monitorizarea oamenilor (ghiozdanele elevilor, maşini) sau mărfurilor, obiceiurilor consumatorilor etc. Cipurile sunt folosite deja pentru identificarea animalelor, inclusiv a şeptelului, animalelor de laborator şi de companie.

Una dintre firmele producătoare de cipuri este VeriChip Corporation, cu sediul în Delray Beach, Florida. Ea aparţine companiei Applied Digital Solutions Inc., care deţine şi Digital Angel Corporation. Aceasta din urmă are patentul pentru cipul pasiv RFID implantabil la oameni (n.r.: cipul pasiv nu emite şi necesită un semnal de la scanner, ca să poată fi detectat; RFID, adică identificabil prin radio-frecvenţă (Radio-Frequence IDentification)), pe care îl produce pentru compania VeriChip.

Cipul numit VeriChip, după numele firmei, este un microcip implantabil la oameni, încapsulat în sticlă, cu identificare prin radiofrecvenţă (foto). El conţine un număr unic de identificare şi alte date personale şi poate fi citit numai de la mică distanţă de către un scanner portabil sau prin trecerea persoanei printr-un scanner tip portal. El este activat numai de semnalul pe care îl primeşte de la scanner.

Şi compania Hewlett-Packard s-a implicat în producerea de cipuri. Ea produce cipul mobil Memory Spots, care permite stocarea unei cantităţi mai mari de informaţii, sub formă de text, sunet, imagine. Cipul are o porţiune adezivă prin care poate fi ataşat la diferite obiecte, precum picturi, fotografii, paşapoarte, brăţări medicale etc. Spre deosebire de VeriChip, Memory Spots are o capacitate de stocare de 250 de ori mai mare şi o viteză de transmitere a datelor de 20 de ori mai mare.

În ciuda promovării uriaşe de care se bucură, tehnologia nu este atât de performantă pe cât doresc să o înfăţişeze producătorii săi. Ei se confruntă cu tot felul de probleme tehnice, de la distanţa foarte mică de la care se poate face identificarea până la probleme de transmisie şi chiar alimentare a cipului.

În 2004, firma VeriChip a făcut un contract cu compania de telecomunicaţii prin satelit ORBCOMM, pentru a dezvolta noi aplicaţii militare, de securitate şi de sănătate. Cele două companii colaborează la realizarea unui prototip de cip menit să fie implantat omului, care să aibă o tehnologie de poziţionare globală prin satelit (GPS). Odată ce dispozitivul este implantat, persoana poate fi urmărită prin satelit şi informaţia retransmisă către internet, unde localizarea, mişcările şi semnele vitale ale unui individ pot fi stocate în baze de date pentru viitoare utilizări.

O altă problemă cu care se confruntă aceste firme este opoziţia oamenilor şi a organizaţiilor non-guvernamentale de protecţie a cetăţenilor, a drepturilor, libertăţilor şi intimităţii acestora. În 1999, Elaine Ramish de la Centrul Legal Franklin Pierce a realizat un studiu cu privire la implanturile de microcipuri. Studiul oferă detalii despre cercetarea şi progresele în domeniu, ca şi despre planurile pe care le au în vedere producătorii pentru a ,,vinde” ideea unui public american sceptic.

Elaine Ramish crede că, în cele din urmă, introducerea acestor dispozitive va deveni realitate, în ciuda rolului lor controversat. ,,Deşi microcipul poate fi introdus ca o procedură voluntară, în timp se vor face presiuni pentru a o face obligatorie”, scrie Ramish în articolul ,,Time enough ? Consequences of human microchip implantation”.

Autoarea continuă, arătând un mecanism posibil pentru acest fenomen: ,,După introducerea ca sistem voluntar, implantul va apărea oamenilor ca acceptabil. După ce va exista o familiaritate cu procedura şi o cunoştinţă a beneficiilor sale, implantarea va deveni obligatorie”. Ea mai spune că sondajele recente au arătat că, dacă este garantată o anumită protecţie, numărul americanilor care ar primi implantul creşte cu 11%.

De asemenea, George Getz, director de comunicaţii pentru Partidul Libertarian, crede că este foarte probabil ca guvernul să impună implantul la toate nivelele societăţii. ,,La urma urmei, guvernul nu a forţat pe nimeni să aibă carnet de şofer. Dar încercaţi să vă descurcaţi fără el, când toată lumea - de la bancherul local la omul care închiriază maşini sau funcţionarul de la hotel sau vânzătorul de la magazin - vă cere să aveţi, pentru a putea beneficia de serviciile pe care vi le oferă. Dacă guvernul vă poate forţa să vă daţi amprentele pentru un carnet de şofer, de ce să nu poată proceda la fel în cazul unui implant ?”

În faţa opoziţiei susţinute, firma a eliminat de pe site-ul său orice referinţă la implanturi, afirmând cu vehemenţă că este vorba de aplicarea tehnologiei numai la brăţări, pagere şi alte dispozitive exterioare. În plus, reprezentanţii acesteia i-au acuzat de rea-credinţă şi răspândire de date false pe toţi ziariştii care au publicat informaţii cu privire la implanturile umane.

În 2000, compania VeriChip a primit premiul ,,Pionieri ai tehnologiei” din partea Forumului Economic Mondial de la Davos, Elveţia. Acesta a fost oferit pentru ,,dezvoltarea economică mondială şi progresul social prin perfecţionare tehnologică”.

A urmat momentul 11 septembrie 2001 şi necesitatea de a creşte securitatea Statelor Unite ale Americii, fapt ce a determinat o schimbare de atitudine. În acest climat de teamă, în care mulţi americani pot pune mai mare preţ pe siguranţă decât pe libertate sau intimitate, compania a reintrodus în forţă ideea implanturilor subdermale.

,,Ne-am schimbat concepţia după 11 septembrie, deoarece a crescut nevoia de monitorizare a activităţilor criminale”, declara Keith Bolton, responsabilul cu tehnologia al corporaţiei. Pentru a propune implantarea de cipuri imigranţilor, lucrătorilor pasageri, ca şi funcţionarilor guvernamentali care au acces la date secrete sau în zone cu grad ridicat de securitate, ea a uzitat de discursul conducerii americane, care a cerut în repetate rânduri creşterea securităţii.

O altă campanie menită să obişnuiască omul de rând cu această idee este cea în care guvernul american susţine implantul pentru protejarea sănătăţii. În octombrie 2004, Administraţia pentru Alimente şi Medicamente (Food and Drug Administration, sau FDA) a aprobat folosirea cipului. Mary Jo Deering, director adjunct pentru probleme electronice în domeniul sănătăţii din cadrul Departamentului american de Sănătate şi Servicii Umane, declara: ,,Aşa cum ştiţi, preşedintele tocmai a reafirmat angajamentul său pentru stabilirea unei reţele şi standarde de înregistrări electronice de sănătate, în special pentru sublinierea intimităţii”.

Astăzi, implantarea de microcipuri este promovată agresiv, fiind folosită o sumă de strategii pentru a-i convinge pe oameni de beneficiile pe care le-ar putea avea de pe urma ei. Astfel, sunt mediatizate insistent cazurile de răpiri şi ucideri, mai ales de copii, oferindu-se ca soluţie implantarea tuturor copiilor, pentru asigurarea protecţiei lor. De asemenea, mass-media prezintă cazuri de hackeri care descifrează codurile cardurilor şi vehiculează ideea înlocuirii cardurilor cu cipuri implantabile (deşi s-a demonstrat că hackerii pot descifra şi codurile cipurilor). Cipurile pot constitui, în opinia celor care le fac publicitate, o soluţie pentru pierderea cardurilor, uitarea parolelor sau înlocuirea unui număr mare de carduri - bancare şi de acces în diferite instituţii - cu ... un singur cip.

În ajutorul acestor strategii vin argumentele de ordin psihologic, precum faptul că mulţi oameni sunt familiarizaţi deja cu diferite accesorii pe trup: ,,Ştiu mulţi oameni care vor să fie implantaţi. Astăzi, aproape oricine are piercing-uri (n.r.: împodobirea trupului cu podoabe prin străpungerea pielii: nas, buze, urechi etc), tatuaje, implanturi cu silicon”.

Cea mai recentă aplicaţie a cipului este ataşarea sa pe o brăţară la copiii nou-născuţi şi mame. Mamele nu sunt întrebate dacă sunt de acord cu această măsură. Peste jumătate din centrele de naşteri din Ohio, SUA, sunt dotate cu sistem de protecţie a copilului de tip RFID, pentru a împiedica răpirea lor sau încredinţarea, din greşeală, altei mame. Cipul RFID ataşat copilului este detectat de monitoarele plasate în tot spitalul. Potrivit producătorilor lui, dacă brăţara este îndepărtată, dacă copilul este luat din salon fără autorizaţie sau dacă este dat altei mame, sistemul trage un semnal de alarmă care poate bloca intrările în spital. Brăţările sunt îndepărtate la ieşirea mamelor cu copiii din spital.

Criticii acuză sistemul VeriChip că este ,,o soluţie tehnologică invazivă la o problemă rară”. Katherine Albrecht, fondator şi director al CASPIAN – Organizaţia consumatorilor împotriva invadării intimităţii şi numerotării din magazine, comentează: ,,Răpirea copiilor din spitale este o problemă falsă”. Pentru a-şi argumenta punctul de vedere, ea citează statisticile care arată un număr mic de răpiri din spitale, ce se rezolvă în 95% din cazuri.

În plus, Albrecht vine cu cazuri concrete care pun într-o lumină proastă eficacitatea unor astfel de măsuri: ,,În prezent, investigăm răpirea unui copil care avea o brăţară RFID în momentul răpirii. El a fost luat de o femeie îmbrăcată în uniformă de spital. Membrii personalului din maternitate nu au recunoscut-o, nimeni nu a descris-o pentru că au crezut că sistemul RFID va împiedica orice problemă. Femeia a ştiut să blocheze sistemul RFID şi pur şi simplu a ieşit din spital cu copilul, fără ca nimeni să o oprească”.

Un alt sistem de supraveghere pus la punct de compania Microsoft Corporation propune ca directorii firmelor să monitorizeze sănătatea şi productivitatea angajaţilor lor. Sistemul funcţionează prin conectarea angajaţilor la laptop, desktop sau telefon mobil prin intermediul unor senzori fără fir. El monitorizează bătăile inimii, temperatura şi expresia facială a celui conectat.

Creatorii acestui dispozitiv susţin că, în acest fel, directorii pot detecta oamenii stresaţi sau frustraţi şi le pot oferi sprijin, însă tehnologia a fost aspru criticată de sindicate şi grupurile de libertăţi civile. Ele afirmă că o asemenea monitorizare poate conduce mai degrabă la concedierea unor angajaţi decât la oferirea de facilităţi.

În concluzie, problema este cine va controla tehnologia cipurilor implantate şi în ce scop. Lucas Mast, analist al intimităţii internetului şi telecomunicaţiilor de la Institutul Cato din Washington, opinează pe marginea acestui subiect spinos: ,,Argumentul care poate fi adus aici este că microcipul fiind folosit pentru criminali, pentru persoanele dispărute, pe neaşteptate se poate transforma dintr-un program voluntar într-unul hotărât de guvern pentru binele presupus al societăţii. Este înfricoşător”.

Confirmând parcă spusele lui Mast, unul dintre cercetătorii implicaţi în inventarea microcipului, dr. Peter Zhou, declară: ,,Înainte mai exista rezistenţă, dar nu mai este cazul. Oamenii s-au obişnuit să primească implanturi. Un secol nou, tendinţe noi. Cipul anunţă tăcut o vreme când oamenii vor avea pur şi simplu tehnologia sub piele. (...) Microcipul va fi paznicul, gardianul, protectorul vostru. Vă va aduce lucruri bune”. De asemenea, el dezvăluie cum văd oamenii de ştiinţă omul viitorului: ,,Vom fi un hibrid între inteligenţa electronică şi propriul nostru suflet”.

Culmea ironiei este că microcipului denumit ,,îngerul digital” i se face reclamă afirmându-se că va aduce exact acele beneficii pe care, în realitate, o astfel de tehnologie le suprimă: ,,În mod ideal, dispozitivul va aduce pacea minţii şi o calitate a vieţii crescută pentru cei care îl folosesc, pentru familiile lor, cei dragi şi asociaţii care depind de ei în mod vital. (…) Adulţii care sunt în pericol datorită poziţiei lor economice sau politice, ca şi copiii lor care pot fi în pericol de a fi răpiţi, vor câştiga noi libertăţi în viaţa cotidiană folosind acest dispozitiv”.

Despre ce noi libertăţi în viaţa cotidiană o fi vorba ? Se pare că, în acest secol, am căpătat o sumedenie de noi libertăţi, sau drepturi: dreptul de a muri cu demnitate, dreptul de a avea o calitate a vieţii crescută, şi mai nou dreptul de a fi un hibrid între inteligenţa electronică şi propriul suflet. Sau un înger digital ...

Patriarhia Română s-a dotat cu clopote actionate prin GPS

2009-09-04T09:19:00.004+03:00

Pentru a-i avea mereu aproape, oamenii i-au pictat pe sfinţi în biserici, în icoanele pe care le au în case sau la răspântiile drumurilor. Astăzi, în schimb, sunt preferate fotografii sau reprezentări cu ierarhii de vază ai clipei, ca într-un cult al personalităţii caracteristic lumii păgâne, care îşi transforma eroii zilei în zei cărora li se închina.

Unul dintre ierarhii care preferă noile ‘tradiţii’ ortodoxe este Patriarhul Daniel. Recent, el a comandat clopote noi pentru clopotniţa catedralei patriarhale din Bucureşti, care să le înlocuiască pe cele vechi, deteriorate. Acestea au fost turnate la fabrica Grassmayr din Innsbruck, Austria, una dintre cele mai vechi şi cu tradiţie din Europa. Pe 26 septembrie 2008 au fost aduse la Bucureşti, pe 1 octombrie au fost sfinţite de patriarh, iar pe 27 octombrie, de praznicul Sfântului Dimitrie Basarabov, au răsunat pentru prima oară.

Clopotele, care au costat 80.000 euro, sunt extrem de moderne, funcţionarea lor fiind supravegheată de un calculator echipat cu antenă şi sistem GPS, ,,pentru a da o precizie atomică ceasului şi programării acţionării clopotelor”. Însă caracteristica cea mai frapantă a clopotelor este că poartă pe ele chipul patriarhului (foto). Pe ele sunt imprimate chipul său, stema Bisericii Ortodoxe Române şi a Arhiepiscopiei Bucureştilor şi inscripţia ,,Binecuvântarea Patriarhului Daniil al României, la 350 de ani de la sfinţirea catedralei mitropolitane şi patriarhale din Bucureşti (1658-2008)”.

Reprezentanţii fabricii de clopote din Austria au afirmat că ,,doar cele mai importante capete religioase se bucură de onoarea de a rămâne imortalizate pe clopotele făurite de fabrica din Austria”. Astfel, în vreme ce odinioară marii ierarhi se smereau neîncetat, se socoteau nimeni şi nu primeau să fie slăviţi sub nici un chip, chiar dacă s-au făcut vrednici de a fi proslăviţi de Însuşi Ziditorul lor cu facerea de minuni şi alte daruri dumnezeieşti, astăzi, ‘tradiţia’ este tocmai invers. Invers va fi şi răsplata !

Arh. Averchie de Jordanville - Biserica ar trebui sa fie in pas cu "vremurile"?

2009-08-18T13:31:00.003+03:00

În pas cu vremurile ! Iată lozinca tuturor acelora care, în vremurile noastre, se străduiesc atât de intens să conducă Biserica lui Hristos departe de Hristos, să conducă Ortodoxia departe de adevărata mărturisire a credinţei creştine ortodoxe. Probabil, această lozincă nu răsună întotdeauna, nici pentru oricine atât de tare, clar şi făţiş – dar aceasta ar putea îndepărta ceva, până la urmă ! Faptul important este urmarea practică a acestei lozinci în viaţă, strădania într-un fel sau altul, într-un grad mai mare sau mai mic, de a o pune în practică.

Împotriva acestei lozinci la modă, ,,moderne”, primejdioasă pentru suflete oricum ar fi proclamată sau oricum ar fi pusă în practică, făţiş sau într-ascuns, noi nu putem decât să luptăm – noi, cei care suntem fii credincioşi şi reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe Ruse din Diaspora, a cărei întreagă esenţă, în numele căreia există în lume, este nu a fi ,,în pas cu vremurile”, ci a păstra o credincioşie neschimbătoare faţă de Hristos Mântuitorul, faţă de adevărata credinţă şi Biserică Ortodoxă.

Haideţi să ne amintim ce scria binecuvântatul mitropolit Antonie, întemeietorul şi primul conducător al Bisericii Ortodoxe Ruse din Diaspora, despre deosebirea profundă dintre credinţa noastră şi heterodoxie, în eseul său remarcabil ,,Cum diferă credinţa ortodoxă de confesiunile apusene ?”. El găseşte această deosebire profundă în faptul că ortodoxia învaţă cum să ne clădim viaţa potrivit poruncilor desăvârşirii creştine, pe când heterodoxia ia din creştinism doar acele lucruri care sunt, şi în măsura în care sunt, compatibile cu condiţiile vieţii contemporane culturale.

,,Ortodoxia socoteşte creştinismul ca fiind temelia veşnică a adevăratei vieţi, care cere fiecărui om a se sili pe sine şi a lucra până când împlineşte acest îndreptar; în timp ce heterodoxia consideră fundamentele vieţii contemporane culturale ca un fapt de nezdruncinat. Ortodoxia cere eroismul moral – nevoinţa; heterodoxia caută ce ar putea fi folositor în creştinism pentru noi, în condiţiile noastre actuale de viaţă. Pentru ortodox, chemat la veşnicie dincolo de mormânt, unde începe adevărata viaţă, mecanismul format în plan istoric al vieţii contemporane este o închipuire lipsită de substanţă; în vreme ce pentru heterodox, învăţătura cu privire la viaţa viitoare este înaltă şi înnobilează şi ajută omul să-şi clădească chiar mai bine viaţa reală de aici”.

Acestea sunt cuvinte de aur, ce ne arată cu limpezime şi asprime adevărata prăpastie fără fund care separă credinţa creştină autentică – ortodoxia, de mutilarea sa – heterodoxia ! În prima se găseşte nevoinţa ascetică, o întoarcere către veşnicie; în cealaltă, un ataşament puternic faţă de pământ, o credinţă în progresul omenirii pe pământ.

Mai mult, precum arată atât de distinct şi corect mitropolitul Antonie, ,,credinţa ortodoxă este o credinţă ascetică”, iar ,,starea binecuvântată pe care o aşteaptă pe pământ închinătorii la ‘superstiţia progresului’ (pentru a folosi expresia potrivită a lui S.A. Rachinski), a fost făgăduită de Mântuitorul în viaţa viitoare; dar nici latinii (n.tr.: catolicii), nici protestanţii nu doresc să se împace cu acest lucru, pentru simplul motiv – pentru a vorbi cu sinceritate – că ei cred puţin în înviere şi cred cu tărie în fericirea în viaţa de faţă, pe care, dimpotrivă, apostolii o numesc abur care întru puţin se arată, şi după aceea piere (Iacov 4, 14). Iată de ce Apusul pseudo-creştin nu doreşte şi nu este capabil să înţeleagă lepădarea de această viaţă prin creştinism, pentru care ni se cere să luptăm, dezbrăcându-vă de omul cel vechi dimpreună cu faptele lui, şi îmbrăcându-vă întru cel nou, care se înnoieşte spre cunoştinţă după chipul Celui ce l-au zidit pre el (Coloseni 3, 9-10).

,,Dacă cercetăm toate greşelile Apusului”, scrie mai departe vlădica Antonie, ,,atât pe cele care au intrat în învăţătura sa dogmatică, cât şi pe cele prezente în morala sa, vom vedea că toate îşi au obârşia într-un eşec în a înţelege creştinismul ca nevoinţă ascetică, atrăgând după sine auto-desăvârşirea treptată a omului”.

,,Creştinismul este o religie ascetică”, concluzionează acest eseu excelent, scris cu convingere şi claritate. ,,Creştinismul este o învăţătură a luptei neîncetate cu patimile, a mijloacelor şi condiţiilor pentru dobândirea treptată a virtuţilor. Aceste condiţii sunt nevoinţele ascetice lăuntrice, cât şi cele croite din afară, credinţele noastre dogmatice şi acţiunile sfintelor taine dătătoare de har, care au un singur scop: a tămădui păcătoşenia omenească şi a ne înălţa către desăvârşire”.

Şi ce vedem acum în ,,Ortodoxia” contemporană – ,,Ortodoxia” care a intrat în aşa-numita ,,mişcare ecumenică” ? Vedem negarea totală a sfintelor adevăruri pomenite mai sus; cu alte cuvinte, lepădarea de adevărata Ortodoxie în folosul contopirii spirituale cu Apusul heterodox. ,,Ortodoxia” care s-a plasat ea însăşi pe calea ,,ecumenismului” cugetă nu la îmbunătăţirea vieţii contemporane, care este într-un declin continuu în ce priveşte religia şi morala faţă de dreptarul poruncilor evanghelice şi ale Bisericii, ci mai degrabă la ,,adaptarea” Bisericii însăşi la dreptarul acestei vieţi aflate în declin.

Această cale a lepădării actuale de însăşi esenţa Sfintei Ortodoxii – nevoinţa ascetică, în scopul dezrădăcinării patimilor şi cultivării virtuţilor – a fost urmată, în vremea lor, de partizanii aşa-numitei ,,Biserici Vii” sau ,,Biserici Reînnoite”. Această mişcare s-a răspândit de îndată din Rusia, care a fost prăbuşită în ţărână de ateii cumpliţi, şi către alţi ţări ortodoxe. Este încă viu în memoria noastră ,,congresul pan-ortodox” convocat în 1923 de patriarhul ecumenic de tristă amintire Meletie al IV-lea, la care au fost născocite astfel de ,,reforme” precum căsătoria episcopilor, a doua căsătorie a preoţilor, desfiinţarea monahismului şi a posturilor, scurtarea slujbelor dumnezeieşti, eliminarea veşmintelor specifice clerului etc.

În ciuda năruirii, la acea vreme, a acestor planuri nelegiuite, puterile întunericului nu au fost, fireşte, împăcate cu aceasta şi au continuat activitatea lor îndărătnică şi perseverentă, găsindu-şi unelte obediente în rândurile ierarhiei diverselor Biserici Ortodoxe locale. De asemenea, la momentul actual, prin îngăduinţa lui Dumnezeu, ele au obţinut un mare succes: aproape toate Bisericile Ortodoxe locale au intrat deja în ,,mişcarea ecumenică”, care şi-a stabilit ca scop desfiinţarea tuturor bisericilor existente în prezent – incluzând, bineînţeles, Biserica Ortodoxă; în plus, ea urmăreşte întemeierea unui fel de ,,biserică” absolut nouă, care va fi cu totul ,,în pas cu vremurile”, înlăturând ca pe nişte haine zdrenţuroase inutile, ca pe ceva ,,perimat” şi ,,învechit”, toate fundamentele autentice ale adevăratului creştinism şi, mai înainte de orice, ascetismul, acest lucru indispensabil principalului scop al creştinismului: dezrădăcinarea patimilor şi cultivarea virtuţilor creştine.

Avem înaintea noastră, ca un exemplu, un document oficial de acest gen, aparţinând Bisericii locale a Serbiei: periodicul Teologia, publicat de Facultatea de Teologie Ortodoxă din Belgrad (al 8-lea an, numerele 1 şi 2 pe anul 1964). În acest periodic, întâlnim un editorial intitulat pur şi simplu: ,,Necesitatea codificării şi publicării unei noi colecţii de canoane ale Bisericii Ortodoxe”. Autorul acestui articol, în vreme ce afirmă cu viclenie că ,,principiile desăvârşite ale Bisericii vor rămâne neschimbătoare pretutindeni şi întotdeauna”, totuşi încearcă să demonstreze că întreaga colecţie de canoane a Bisericii Ortodoxe este doar produsul unui timp demult trecut în veşnicie, şi, prin urmare, nu răspunde cerinţelor vieţii contemporane şi trebuie anulată şi înlocuită cu o alta. Această nouă colecţie de canoane, remarcă el, ,,trebuie adusă în acord cu principiile fundamentale ale vieţii”, pe care Biserica chipurile ,,le-a preţuit întotdeauna”. ,,Timpurile noastre – spune acest autor viclean – sunt diferite din multe puncte de vedere de timpurile Sinoadelor Ecumenice, la care au fost alcătuite aceste canoane, şi, în consecinţă, aceste canoane nu pot fi aplicate astăzi”.

Să aruncăm o privire şi să vedem exact ce canoane consideră acest autor modernist că sunt perimate şi trebuie desfiinţate:

- canonul 9 al Sfinţilor Apostoli, care cere credincioşilor ca, după ce intră în biserică, să rămână la slujba dumnezeiască până la sfârşit şi să nu facă neorânduială plimbându-se prin biserică;

- canonul 80 al Sinodului de la Trullo, care pedepseşte clerul cu depunerea şi laicii cu afurisirea, dacă nu vin la biserică 3 duminici succesive fără a avea un motiv întemeiat;

- canonul 24 al Sinodului de la Trullo, care interzice clerului şi monahilor să meargă la hipodrom şi la alte spectacole; autorul adaugă acestui canon remarca complet naivă, chiar bizară că doar în vremurile de început astfel de amuzamente erau locuri ale desfrâului şi corupţiei, în timp ce acum ele sunt pretinse ,,centre de cultură şi educaţie” (?!);

- canonul 54 al Sfinţilor Apostoli, care interzice clerului, fără a avea o necesitate de neevitat, să intre într-o cârciumă; aici, din nou, pare că mai înainte cârciuma era un fel de stabiliment diferit de ceea ce este astăzi;

- canonul 77 al Sinodului de la Trullo şi canonul 30 al Sinodului de la Laodiceea, care interzice bărbaţilor creştini să se îmbăieze laolaltă cu femeile; de ce este necesar să acceptăm că aceste canoane sunt ,,perimate” este cu totul de neînţeles !

- canonul 96 al Sinodului de la Trullo, care condamnă încreţirea artificială a părului şi, în general, orice împodobire de sine cu diferite tipuri de găteli ,,pentru ademenirea sufletelor nestatornice” – în loc de ,,împodobirea de sine cu virtuţi şi cu morala bună şi curată”; în vremurile noastre, acest canon nu numai că nu a devenit ,,perimat”, ci s-ar părea că este mai cu seamă esenţial, dacă ne amintim de purtările femeilor indecente, neruşinate de astăzi, care sunt cu totul nepotrivite pentru femeile creştine.

Acestea sunt suficiente ca noi să vedem ce scop are în vedere ,,reforma” mai sus pomenită în Biserica Ortodoxă, cu ce ţel este propusă convocarea unui al VIII-lea Sinod Ecumenic, la care visează atât de mult toţi ,,moderniştii”, gustând mai dinainte deja ,,viaţa lipsită de griji” care va fi atunci permisă şi legitimizată în mod făţiş pentru toţi !

Dar haideţi să cugetăm mai adânc la teribila esenţă a tuturor acestor cereri de desfiinţare a regulilor canonice pretins ,,perimate”. Care este: aceşti ,,reformatori” ecleziastici contemporani, care îşi ridică acum capetele cu atâta neruşinare chiar în sânul Bisericii Ortodoxe (şi cumplit de spus, printre ei se numără nu doar clerici, ci chiar ierarhi aleşi !), acceptă viaţa contemporană cu toate manifestările ei monstruoase, imorale ca pe un fapt de nezdruncinat (care este, precum am văzut mai sus, o concepţie nicidecum ortodoxă, ci heterodoxă, apuseană !). Şi ei doresc să abroge toate acele reguli canonice ce caracterizează Ortodoxia exact ca fiind o credinţă ascetică, care cheamă la nevoinţă ascetică, în numele dezrădăcinării patimilor şi cultivării virtuţilor creştine. Aceasta este o mişcare grozavă, primejdioasă pentru credinţa şi Biserica noastră; ea vrea, precum spune Hristos Mântuitorul, să facă sarea să-şi piardă gustul; este o mişcare îndreptată către demolarea şi spulberarea adevăratei Biserici a lui Hristos prin intermediul unei substituiri viclene a ei cu o falsă biserică.

Articolul amintit mai sus, din periodicul teologic sârb, este încă discret, înfrânându-se de la o francheţe totală. El vorbeşte despre a permite în principiu căsătoria episcopilor, dar în viaţă noi auzim discuţii chiar mai dese şi mai insistente despre lucruri mult mai grave, anume despre pretinsa inaplicabilitate în vremurile noastre a tuturor acelor reguli canonice care cer ca pretendenţii la preoţie şi înşişi preoţii să aibă o viaţă morală curată şi neprihănită; sau, ca să vorbesc mai simplu, a le permite lor acea destrăbălare înspăimântătoare în a cărui abis se afundă din ce în ce mai mult omenirea contemporană.

Una este să păcătuieşti şi să te pocăieşti, ştiind şi mărturisind că omul păcătuieşte şi are nevoie de pocăinţă şi îndreptare a vieţii. Alta este să dai legitimitate fărădelegii, să aprobi păcatul, adormind astfel conştiinţa omului şi abolind chiar temeliile Bisericii. Nu avem nici un drept să facem aceasta, şi este cea mai gravă crimă înaintea lui Dumnezeu, a Sfintei Biserici si a sufletelor credincioşilor care caută mântuirea.

Şi pentru câtă vreme, până la ce limite ne putem permite nouă înşine să mergem pe o cale atât de alunecoasă, abrogând canoanele Bisericii care susţin moralitatea creştină ? Chiar acum în America şi, precum auzim, şi în alte ţări care au acceptat ,,cultura” contemporană, există o propagandă crescândă pentru desfiinţarea oficială a căsătoriei şi legalizarea în locul căsătoriei a ,,iubirii libere”; folosirea pilulelor contraceptive este aprobată pentru cei căsătoriţi şi chiar pentru cei necăsătoriţi, deoarece căsătoria cică are scopul nu a da naştere la copii, ci de a ,,iubi”; este pregătită recunoaşterea legală a odioasei patimi, împotriva firii, a sodomiei, şi instituirea totală a unui ritual special de cununie religioasă pentru sodomiţi (propunere a unui episcop anglican) etc.

Şi ce ? Trebuie să urmeze şi Biserica noastră această cale la modă, ,,în pas cu vremurile, ca să nu fie lăsată în urma mersului vieţii ? Dar ce fel de ,,biserică” va fi aceasta care va permite toate acestea, sau chiar va privi pur şi simplu totul cu bunăvoinţă atotiertătoare ? Nu va mai fi deloc biserică, ci o veritabilă Sodoma şi Gomora, care nu va scăpa, mai devreme sau mai târziu, de teribila pedeapsă a lui Dumnezeu.

Nu trebuie să ne îngăduim să fim induşi în eroare şi înşelaţi, fiindcă nu avem nevoie de o asemenea ,,biserică, sau mai degrabă ,,falsă biserică”. Putem fi noi înşine slabi şi plăpânzi şi putem păcătui adesea, dar nu vom permite să fie abrogate canoanele Bisericii, fiindcă atunci va deveni necesar să recunoaştem că însăşi Evanghelia lui Hristos, prin care oamenii din zilele noastre nu doresc să trăiască, este ,,perimată”, ,,nu răspunde spiritului vremurilor” şi trebuie abrogată !

Dar Evanghelia lui Hristos, împreună cu toate canoanele Bisericii, ca şi hotărârile bisericeşti, scot în evidenţă acel ideal creştin pe care noi trebuie să ne străduim să-l atingem, dacă dorim mântuirea. Nu putem îngădui o micşorare a acestui ideal pentru satisfacerea patimilor şi dorinţelor păcătoase, un abuz blasfemiator al acestor sfinte lucruri.

Orice ,,reforme” ar dori toţi aceşti ,,reformatori” criminali contemporani, conştiinţa Bisericii Ortodoxe cu adevărat credincioase nu le poate recunoaşte sau accepta. Şi orice ar face apostaţii de la adevărata Ortodoxie, de la credinţa ascetică, noi nu vom îngădui modernizarea Bisericii noastre şi NU vom merge ,,în pas cu vremurile” !

Biocipul - "Viitorul omenirii" in direct la CNN

2009-08-13T14:26:00.003+03:00

Nu ma mai mira nimic cand vad aceste imagini. Publicitatea care se face acestei peceţi a diavolului peste ocean este deja mai mult decât îngrijorătoare. Dar ştiţi cum se spune: "o minciună repetată de mai multe ori devine adevăr". Sper ca acest minunat "adevăr" propovăduit de cei care conduc lumea să rămână numai la ei.

Reîncarnare sau Învierea morţilor?

2009-08-12T11:42:00.002+03:00

„Cine şi ce ai fost în viaţa anterioară?” - iată o întrebare „la modă” printre oamenii mondeni ai zilelor noastre, ce nesocotesc cuvintele Mântuitorului: „Cel ce crede întru Mine are viaţă veşnică... Şi Eu îl voi învia pe el în ziua cea de apoi” (Ioan 6, 47; 6, 54). Hristos ne-a vorbit despre o Înviere, şi nu despre o reîncarnare. Dintotdeauna oamenii s-au întrebat ce este dincolo de mormânt; este moartea un sfârşit al existenţei noastre, sau intrarea în veşnicie?

Doctrina ereziei reîncarnării
Când moartea distruge trupul, duhul din om nu se mai poate exprima material, dar sufletul rămâne veşnic, urmând să primească, după vrednicie, fericirea cea veşnică în Raiul din care au fost izgoniţi strămoşii noştri, Adam şi Eva, sau chinurile fără de sfârşit, în iadul plin de plângere „şi scrâşnirea dinţilor” (Mt. 18,12). Acesta este adevărul ortodox cu privire la judecata sufletului şi viaţa după moarte, revelat nouă de Sfânta Scriptură şi Tradiţia patristică. Credinţele păgâne ale Orientului, însă, susţin un concept străin mântuirii, şi anume reîncarnarea, ce afirmă că sufletele celor ce mor, renasc de fiecare dată în corpuri noi, bărbăteşti sau femeieşti sau intră în stare animală ori vegetală (chiar şi minerală!), într-un circuit etern.
Condiţiile noii „naşteri” depind - zic ei -, de faptele vieţii precedente. Astfel, dacă cineva a dus o viaţă plină de fapte rele, el se va reîncarna într-o fiinţă de rang inferior - animal sau plantă. Potrivit codicelui tradiţiei hinduse, este mai probabil ca cineva să se reîncarneze sub formă de animal sau ca făptură demonică, şi foarte puţin probabil ca cineva să se reîncarneze ca om. Mai ales în rândul celor din înalta societate, există obiceiul ca animalul de casă - câine, pisică, şoarece, şarpe sau ţestoasă, să fie cinstit şi iubit ca un membru al familiei, considerându-se a fi… reîncarnarea unei anumite rude decedate, ce s-a întors printre ei în alt corp…
Teoria reîncarnării era îmbrăţişată de multe popoare antice. Astăzi, trei sferturi din Asia este tributară acestei rătăciri cumplite, ce are în centru legea aşa numită „a karmei”, adică a cauzei şi a efectului. Mulţi speră că, dacă această viaţă nu este aşa cum şi-ar dori, se vor revanşa într-o viaţă viitoare. Ea este răspândită astăzi în rândul populaţiei indigene din cele două Americi, la celţii din Irlanda, Anglia şi Bretania, la ocuitorii băştinaşi ai insulelor Hawai, în India, Indochina, Tibet, China, Mongolia, Japonia etc. În ţările dezvoltate, această teorie a dat naştere curentului new-age, care i-a preluat filosofia păgână aproape în întregime.

Punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe
„Iubiţilor, să nu credeţi pre tot duhul; ci să ispitiţi duhurile de sunt de la Dumnezeu. Că mulţi proroci mincinoşi au ieşit în lume” (I Ioan 4, 1). Putem pleca de la premisa că omul, creat după chipul lui Dumnezeu, are un început, dar nu şi sfârşit. Se naşte la un moment dat şi trăieşte veşnic. În această lume trăieşte numai o singură dată. După moarte, fiecare suflet este judecat de Dumnezeu şi îşi va lua răsplata după faptele sale „Şi precum este rânduit oamenilor odată să moară, iar după aceea Judecata” (Evr. 9, 27). Prin jertfa euharistică, omul se împărtăşeşte cu Trupul şi Sângele Domnului. În raport cu această idee ortodoxă, de unire a omului cu Dumnezeu,
hinduşii, ce cred în reîncarnare, suştin ideea hulitoare că „atunci când cineva ajunge la desăvârşire îşi pierde persoana, prin identificarea deplină cu Brahman - ipostaza dumnezeului absolut şi impersonal. Astfel, existenţa omului se neantizează, pulverizându-se în oceanul dumnezeirii impersonale”. În Ortodoxie, omul se uneşte cu Dumnezeu, dar nu este Dumnezeu, pentru că omul este creaţie; iar Dumnezeu - Ziditorul lui.

Punctul de vedere al Bisericii Occidentale
Declaraţia suveranului pontif Ioan Paul al IIlea, raportată la erezia reîncarnării, a produs un şoc la nivelul întregii lumi. El spunea că: „Cea mai mare contribuţie a Indiei adusă lumii, este să îi ofere o viziune spirituală a omului. Iar lumea face bine, dacă se deschide de bunăvoie acestei străvechi înţelepciuni, ca să dobândească prin ea o îmbogăţire pentru viaţa omenească”. Hunt, Dave, Pacea globala şi apariţia lui Antihrist, pag. 139, Editura Agape, Făgăraş, 1997.
Protestantul Richard J. Buckham constata că „până în secolul al XIX-lea, aproape toţi teologii creştini (occidentali, n.ed.) au susţinut realitatea chinului etern în iad. Pentru ei era o parte la fel de indis-pensabilă a credinţei creştine universale, ca şi doc-trina despre Treime şi Întrupare. Începând cu 1800, situaţia s-a schimbat în întregime, şi nici o învăţătură tradiţională nu a fost abandonată pe scară atât de largă, ca cea despre pedeapsa eternă”. Ankerberg, John&John Weldon, Realitatea despre viaţa după moarte, pag. 44, Editura Agape, Făgăraş, 1997.
De aici, răspândindu-se ideea mântuirii colective, prin purificarea sufletului în purgatoriu, iadul nefiind considerat veşnic, teoria reîncarnării a devenit un concept al gândirii new-age-iste.
„Reîncarnarea prevede la sfârşit un fel de reînviere, pentru că, parcurgând drumul renaşterilor, eu mă eliberez de necesitatea de a mă mai reîncarna şi intru în absolut. În felul acesta se înlătură, într-un anumit sens, mediaţiunea lui Hristos, întrucât omul se mântuieşte prin reîncarnare, adică prin sine însuşi, nemaiavând nevoie de nimeni. Acestea sunt problemele; ne-am putea întreba însă, dacă reîncarnarea nu poate fi pusă în armonie cu Biserica catolică, interpretând-o ca pe un fel de desăvârşire, în înţelesul pe care noi, catolicii, îl dăm purgatoriului, care printre altele înseamnă tocmai desăvârşire (...)”
Andreas Resch, preot-profesor al Academiei Alfonsiană din Roma, Straniu şi inexplicabil, pag. 108, Editura Agni, Bucureşti, 1995.

Povăţuirea şi înaintevestirea vremurilor din urmă de către Sf. Anatolie de la Optina

2009-08-11T10:31:00.002+03:00

Fiul meu, să ştii că în zilele de pe urmă vor veni vremuri grele, după cum spune Apostolul. Vei vedea că, din pricina împuţinării credinţei, rătăcirile şi dezbinările vor apărea în biserici şi, cum mai dinainte au spus Sfinţii Părinţi, pe scaunele ierarhilor şi în mănăstiri nu va mai fi atunci nici un bărbat încercat în viaţa duhovnicească. Din care pricină, rătăcirile se vor răspândi pretutindeni şi pe mulţi vor înşela. Vrăjmaşul neamului omenesc va lucra cu pricepere, ducând în rătăcire - de e cu putinţă, şi pe cei aleşi.
Nu va începe prin lepădarea dogmelor despre Sfânta Treime, Dumnezeirea lui Iisus Hristos sau Născătoarea de Dumnezeu, ci pe nesimţite va începe a strâmba învăţăturile Sfinţilor Părinţi primite de la Duhul Sfânt - însăşi învăţătura Bisericii. Viclenia vrăjmaşului şi uneltirile lui vor fi îndreptate împotriva unui număr foarte mic, al celor încercaţi în viaţa duhovnicească. Ereticii vor pune mâna pe Biserică, îşi vor numi peste tot slugile, iar viaţa religioasă va fi lepădată. Însă Domnul nu lăsa pe robii Săi fără apărare şi întru neştiinţa. El a spus: „din roada lor îi veţi cunoaşte pe dânşii”.
În vremea aceea, monahii vor îndura mari strâmtorări din partea ereticilor, iar viaţa monahală va fi luată în batjocură. Obştile monahale vor fi sărăcite, numărul monahilor se va împuţina. Cei rămaşi vor îndura silnicii. Aceşti urâtori ai vieţii monahale, care au numai înfăţişare a credinţei, se vor nevoi să-i atragă pe monahi de partea lor, făgăduindu-le ocrotire şi înlesniri lumeşti, dar ameninţându-i cu exilul pe cei care nu se supun. Din pricina acestor ameninţări, cei împuţinaţi cu sufletul vor fi foarte umiliţi, chinuiţi de propria neputinţă. De vei trăi să vezi acel veac, bucură-te, căci în vremea aceea cei credincioşi care nu au alte virtuţi, vor primi cununi numai pentru stăruinţa în credinţă, după cuvântul Domnului: „Tot cela ce va mărturisi întru Mine înaintea oamenilor, voi mărturisi şi eu întru dânsul înaintea Tatălui Meu, Care este în Ceruri” (Mt. 10, 32). Să ai frica lui Dumnezeu, fiul meu! Nu pierde cununa primită, ca să nu fii lepădat de Hristos în întunericul cel cumplit şi în veşnicul chin. Stai tare în credinţă şi, dacă e nevoie, îndură cu bucurie prigonirile şi alte necazuri, căci atunci Domnul îţi va ajuta ţie; iar Sfinţii Mucenici şi Mărturisitori vor privi cu bucurie la lupta ta. (Mt. 7, 16-20). Şi sârguieşte-te să-i osebeşti de păstorii adevăraţi; acei furi de cele ale Duhului, care sfâşie turma duhovnicească, „nu intră pe uşă în staul, ci sar pe aiurea”, după cum a spus-o Domnul, adică vor intra nelegiuit, nimicind cu de-a sila dumnezeiasca orânduială. Pe aceştia, Mântuitorul îi numeşte „tâlhari” (In. 10, 1).
După lucrare, adevărata lor slujire este prigonirea adevăraţilor păstori, întemniţarea lor, căci fără această slujire, turma duhovnicească ar putea să nu fie prinsă. Drept aceea, fiul meu, când vei vedea în biserică batjocorindu-se lucrarea dumnezeiască, învăţăturile Părinţilor şi orânduirea lăsată de Dumnezeu, să ştii că ereticii au şi apărut, chiar dacă pentru o vreme s-ar putea să-şi tăinuiască relele voiri sau vor strâmba pe nesimţite credinţa dumnezeiască pentru a izbuti mai bine, înşelându-i pe cei neiscusiţi. Îi vor prigoni nu doar pe păstori, ci şi pe slujitorii lui Dumnezeu, căci diavolul, care ocârmuieşte rătăcirea, nu poate suferi vieţuirea după rânduiala lui Dumnezeu. Asemenea lupilor în piei de oaie, vor fi cunoscuţi după firea lor îngâmfată, iubirea de desfătări şi pofta de putere. Aceia vor fi trădători care vor pricinui ură şi răutate pretutindeni; şi de aceea a spus Domnul că se vor cunoaşte „din roada sa” (Lc. 6, 43-45). Adevăraţii slujitori ai lui Dumnezeu sunt supuşi, iubitori de fraţi şi ascultători de Biserică.

Libertatea "Averile maneliştilor la control"

2009-08-07T15:51:00.002+03:00

Se anunţă vremuri grele pentru lumea manelelor din Romania. Surse autorizate susţin că, in viitorul apropiat, averile greilor din branşă, Adrian Minune, Florin Salam, Adi de la Vâlcea, Nicolae Guţă, Sorinel Puştiul sau Vali Vijelie, vor intra sub lupa autorităţilor.
Şansele ca maneliştii să fie prinşi în ofsaid din punct de vedere al actelor prin care îşi pot justifica agoniseala sunt foarte mari, ştiut fiind că aceştia au făcut mereu un spectacol public din evenimentele la care cântau şi de la care încasau o groază de bani la negru.

Bodu, fostul şef al ANAF, a pierdut lupta în 2006
Încercări de a regla situaţia financiară a maneliştilor în raport cu legea au tot existat din partea statului în ultimii ani, dar toate s-au dovedit un fiasco. În februarie 2006, de exemplu, Sebastian Bodu, preşedintele de atunci al ANAF (Agenţia Naţională de Administrare Fiscală), declara, învins, pentru Capital:

“Am început să trimitem inspectorii la nunţi. Dar este foarte greu să-i dovedeşti: trebuie ca mirele şi mireasa să spună că au dat bani manelistului. Şi mai sunt şi unii manelişti care spun: nu, dom’le, eu vin din plăcere, eu sunt artist al poporului.(…) Prima dată ai un eşec, a doua oară mai ai, poate, un eşec. Din fericire, nu va dura prea mult, pentru că vine Uniunea Europeană şi ne împinge de la spate”.

Vorbele de atunci ale lui Bodu au toate şansele să se adeverească în viitorul apropiat, intrarea României în UE forţând şi Fiscul să se alinieze la standardele europene în domeniu. Standarde care nu tolerează sfidarea publică la care recurg regii manelelor, atunci când strâng cu lopata bani neimpozitaţi de la nunţi sau botezuri.

De altfel, expunerea mediatică de care s-au bucurat şi se bucură maneliştii se va întoarce acum, cel mai probabil, împotriva lor. Deşi nu sunt considerate probe în instanţă, înregistrările video şi fotografiile concludente de la petrecerile la care aceştia sunt “închiriaţi” vor constitui un reper în construcţia dosarului de anchetă.

Aşadar, se anunţă un conflict cu scântei între autorităţi şi manelişti, mai ales că, de-a lungul timpului, cântăreţii au declarat că nici nu concep să plătească taxe şi impozite, “pentru că ei se bazează pe cuvânt şi pe talent”, aspecte care nu se pot cuantifica în acte. Faptul că maneliştii au ajuns cap de listă în evidenţele Fiscului nu este o întâmplare.

Cum domeniul politic este foarte greu de pătruns, prin natura influenţelor şi a relaţiilor de tot felul, s-a încercat marea cu degetul în sport, mai exact în fotbal, acolo unde patronul lui FC Argeş, Cornel Penescu, a fost încarcerat, fiind considerat singurul vinovat de corupţia din Liga I.

Deturnarea atenţiei opiniei publice de la problemele cu adevărat grave ale ţării îşi poate găsi împlinirea în cercetarea averilor maneliştilor, care întrunesc toate caracteristicile unui scandal de proporţii: oamenii sunt celebri, bogaţi şi n-au cum să-şi justifice veniturile decât într-o oarecare măsură. Cu siguranţă, va fi circul de pe lume!

Băsescu - "România este o ţară muribundă"

2009-08-06T18:48:00.003+03:00

"Sunt nemulţumit de Coaliţia PSD PD-L!" Afirmaţia a fost făcută de preşedintele Traian Băsescu, în cadrul unei emisiuni, la postul public de televiziune. Şeful statului îi acuză pe liderii celor două partide aflate la guvernare că îşi pierd vremea cu comisia Udrea, în loc să se ocupe de "o ţară muribundă".

"Partidele de la guvernare, în loc să discute despre problemele importante, discută despre comisia Elena Udrea. Este ridicol. Cred că există un dram de inconştienţă în Guvern. Pe cine vor să aleagă preşedinte, când cele două partide îşi pierd vremea!? Nu cred că avem nevoie să alegem preşedinte peste o ţară muribundă, ci avem nevoie să scăpăm de criză", a spus preşedintele Traian Băsescu.

Şeful statului a criticat dur actual guvern şi a acuzat partidele politice că îşi pierd vremea cu lucruri ridicole.

"Sunt nemulţumit de modul în care funcţionează Coaliţia pentru că ei se gândesc la campania electorală, în loc să se gândească la măsurile anticriză. Eu vorbesc de ambele partide când fac aceste critici", a completat Băsescu.

Traian Băsescu crede că cei din Coaliţie ar trebui să îi urmeze exemplul: nu candidatura pentru Cotroceni este prioritară, ci prevenirea unui derapaj economic.

Sf. Ioan Maximovici - Declinul Patriarhiei Constantinopolului

2009-08-06T13:10:00.002+03:00

PRIMATUL între Bisericile Ortodoxe este deţinut de către Biserica Noii Rome, Constantinopole, condusă de un Patriarh ce poartă titlul de Ecumenic, fiind, prin urmare, numită şi ea Patriarhia Ecumenică, ce şi-a atins apogeul dezvoltării teritoriale la sfârşitul celui de-al 18-lea veac. La acea vreme, cuprindea întreaga Asie Mică, întreaga Peninsulă Balcanică (cu excepţia Muntenegrului), împreună cu insulele adiacente, căci celelalte Biserici independente din Peninsulă fuseseră desfiinţate şi deveniseră parte a Patriarhiei Ecumenice. Patriarhul Ecumenic a primit din partea Sultanului Turc, chiar înainte de cucerirea Constantinopolei de către turci, titlul de Millet Baş, adică cap al norodului, şi a fost socotit căpetenia întregii populaţii ortodoxe a Imperiului Otoman. Totuşi, acest fapt n-a împiedicat guvernarea turcă să înlăture patriarhii după voia proprie şi să convoace noi alegeri, strângând şi o taxă mare din partea patriarhului nou ales. Se pare că acest din urmă fapt a avut o mare însemnătate în schimbarea patriarhilor de către turci, şi, prin urmare, se întâmpla adesea ca aceştia să îngăduie iarăşi pe Tron un patriarh pe care-l înlăturaseră, după moartea unuia sau mai multora dintre succesorii săi. Astfel, numeroşi patriarhi au ocupat scaunul de mai multe ori, şi fiecare întronizare era însoţită de colectarea de
către turci a unei taxe speciale.
Pentru a strânge suma care trebuia plătită la suirea sa pe Tron, patriarhul făcea o colectă de la mitropoliţii supuşi lui, iar ei, la rândul lor, strângeau de la clerul ce le era subordonat. Această manieră de a strânge fonduri şi-a lăsat amprenta asupra întregii orânduieli a vieţii Patriarhatului. De asemenea, în Patriarhie exista, în chip vădit, şi „Marea Idee” a grecilor, adică încercarea de a reconstitui Bizanţul, la început într-un sens cultural, dar mai apoi şi într-unul politic. Din această pricină, în toate funcţiile importante au fost desemnaţi oameni loiali acestei idei, în mare parte greci din acea zonă a Constantinopolei numită Fanar, unde se afla situată şi Patriarhia.
Aproape întotdeauna scaunele episcopale erau ocupate de greci, deşi în Peninsula Balcanică populaţia era preponderent slavă.
La începutul secolului al 19-lea a început o mişcare de dezrobire în rândul popoarelor balcanice, care tânjeau să se elibereze de sub autoritatea turcilor. Atunci au răsărit statele Serbiei, Greciei, României şi Bulgariei, la început semiindependente, iar apoi pe deplin independente de Turcia. În paralel s-a purces şi la formarea de noi Biserici Locale, separate de Patriarhia Ecumenică. Chiar dacă nu erau de acord, Patriarhii Ecumenici au îngăduit, sub influenţa împrejurărilor, autonomia Bisericilor din regatele vasale, iar mai apoi au recunoscut independenţatotală a Bisericilor din Serbia, Grecia şi România. Doar chestiunea bulgară a fost una complicată, pe de o parte din pricina lipsei de răbdare a bulgarilor, care nu-şi dobândiseră încă independenţa politică, şi, pe de altă parte, datorită inflexibilităţii grecilor. Declaraţia unilaterală de autocefalie a bulgarilor, pe baza unui firman al Sultanului, nu a fost recunoscută de către Patriarhie, şi într-o serie de eparhii s-a înfiinţat în paralel o ierarhie.

Ionuţ Popescu - "Univ. Spiru Haret avea un profit mai mare decât Romtelecom"

2009-08-03T11:48:00.003+03:00

Lăcomia devenise atât de mare, încât nu mai erau interesaţi de lege, de acreditare, de minister, ei făceau singuri legea. Până la urmă, buboiul a explodat.

O universitate are un profit mai mare decât o companie din domeniul comunicaţiilor, Romtelecom, fapt unic în lume. Aceeaşi universitate se află pe locul doi în lume, după numărul de studenţi. China nu are nicio instituţie de învăţământ superior cu atâţia studenţi. Numărul studenţilor de la această universitate este mai mare decât al tuturor celorlalte din întreaga ţară. Această fabrică de diplome a fost înfiinţată de un fost politruc comunist şi este condusă de familia lui: el este rector, fiul, prorector etc. Cohorte de foşti miliţieni, politicieni şi alţi semidocţi au simţit imediat că a venit vremea să obţină şi ei o diplomă, să devină doctori sau profesori universitari. Şi au reuşit! Aceasta este fotografia. Dar ea nu e unică. Aici, lăcomia devenise atât de mare, încât nu mai erau interesaţi de lege, de acreditare, de minister, ei făceau singuri legea. Până la urmă, buboiul a explodat.Meritul este şi al ministrului, care nu a mai tolerat situaţia. Dar partidul care o susţine pe doamna ministru a înţeles rapid că, de fapt, e vorba de o bombă cu ceas şi că sutele de mii de posesori de diplome obţinute pe internet ar putea să se răzbune cu votul. Şi au intrat în panică, mai ales distinşii intelectuali Marean Vanghelie şi Marian Oprişan. „Să facem să nu sufere nimeni“, zice cu glas împăciuitor Mircea Geoană. Adică, mortul de la groapă nu se mai dezgroapă. Altfel spus, dacă un individ deschide universitatea „Gostat“ SRL şi eliberează nişte diplome unor indivizi care vin să le cumpere, pe principiul „să nu sufere nimeni, că studenţii n-au nicio vină, au fost de bună credinţă“, va trebui să-i considerăm pe absolvenţii Universităţii Gostat profesori, avocaţi, economişti.

Cam asta cere dl Geoană, de teamă să nu piardă nişte voturi. Numai că, un partid, indiferent cum s-ar numi el, nu poate stabili în ce cazuri şi dacă să se aplice legea! Diplomele obţinute de la instituţii (sau pentru forme de învăţământ) neacreditate ar trebui anulate. Aşa ar fi normal pentru a-i proteja pe cei care şi-au obţinut diplomele pe băncile şcolii şi respectând legea. Din păcate, ceea ce se întâmplă la Spiru Haret este doar o oglindă a întregului învăţământ din România; o tumoră pe un corp bolnav. Învăţământul a continuat să rămână cel mai nereformat domeniu şi unde aversiunea la ideea de reformă a fost maximă. Sub imagini idilice a dascălului care se dedică total sau a olimpicilor care câştigă medalii an de an, învăţământul românesc, de stat sau privat, s-a degradat an de an.
Nu-mi amintesc ca, în ultimii şapte-opt ani, sindicatele din învăţământ să fi pierdut vreo ocazie (examene de admitere, bacalaureat, sfârşit de an şcolar) de a şantaja pe toată lumea dacă nu li se acordă o mărire de salariu. Scandalul Spiru Haret arată doar fundătura în care a putut ajunge învăţământul românesc. Sigur că există şi profesori de toată stima, sigur că există şi şcoli care pot concura cu unităţi similare din Occident, dar acestea sunt, din păcate, excepţiile...
sursa: capital.ro

Părintele Arsenie Boca - "Să fugim de trufie şi de deşartele nădejdi

2009-07-23T10:50:00.004+03:00

Nesocotit este acela care-şi pune nădejdea în oameni sau în altă făptură, oricare ar
Nu te ruşina câtuşi de puţin să slujeşti altora şi să apari sărac în lumea aceasta din dragoste pentru Iisus Hristos.
Nu te sprijini pe tine însuţi ci pune-ţi toată nădejdea în Dumnezeu.
Nu te crede de fel în ştiinţa ta şi nici în îndemânarea cuiva, ci mai degrabă în harul lui Dumnezeu care ajută pe cei smeriţi şi umileşte pe cei mândri.
Nu te slăvi cu avuţiile tale, dacă le ai, nici cu prietenii tăi fiindcă sunt puternici, ci în Dumnezeu care dăruieşte totul şi care peste toate, încă şi peste Sine Însuşi, doreşte să
ţi se dăruiască.
Nu te înălţa deloc din pricina puterii sau a frumuseţii trupului tău, pe care o uşoară neputinţă îl doboară şi îl veştejeşte.
Nu te socoti mai bun ca alţii ca nu cumva să fii socotit mai rău inaintea lui Dumnezeu care ştie ce este în fiecare din noi.
Nu te mândri cu bunele tale fapte, căci judecăţile lui Dumnezeu altele sunt decât ale oamenilor şi ceea ce-i pe placul oamenilor, adesea nu-i pe placul lui Dumnezeu.
Mânia şi invidia rod inima celui trufaş.

Să ne ferim de o prea mare familiaritate

Nu-ţi deschide inima oricui, dar vorbeşte despre treburile tale cu omul înţelept şi temător de Dumnezeu.
Nu sta în adunarea tinerilor şi a oamenilor de lume. Caută pe cei smeriţi, pe cei simpli şi nu sta de vorbă cu ei decât despre lucrurile ziditoare de suflet.
Nu fi familiar cu nici o femeie, dar roagă-te lui Dumnezeu pentru toate cele pline de virtute.
Nu năzui să fii familiar decât cu Dumnezeu şi cu Îngerii şi fereşte-te să fii cunoscut de oameni.
Se cade să ai dragoste pentru toată lumea, dar familiaritatea îşi are neajunsurile ei.

Câteva cuvinte despre proiectul L.U.C.I.D.

2009-07-21T08:57:00.001+03:00

Reflectaţi la amploarea incredibilă şi la dimensiunile Proiectului L.U.C.I.D. În primul rând, Proiectul cere ca pentru fiecare adult şi copil – chiar şi pentru nou-născuţi fie emis un card universal biometric de identitate. Fiind un card de tip „smart card” (card inteligent) şi incluzând un microcip extrem de performant, cardul de identitate reprogramabil va putea stoca milioane de biţi de informaţie în legătură cu posesorul – fotografia lui (ei), amprenta digitală, amprenta plantară, imaginea obţinută prin scanarea irisului (ochiului), codul genetic ADN, anticorpii specifici, statutul financiar şi curriculum vitae (date personale).

Bineînţeles că acest card ID va fi codificat numeric (va cuprinde coduri numerice). Unul dintre numere îl va identifica pe posesorul cardului. Altul, va fi în cele din urmă numărul 666; acesta va reprezenta mintea diabolică – stăpânul iadului – responsabilă de ticluirea acestei invenţii diavoleşti: cardul biometric universal (CBU) şi reţeaua adiacentă lui. L.U.C.I.D. presupune construirea unei uriaşe baze de de tip „Big Brother”, care va căpăta o putere fără precedent de amestec în viaţa intimă. Milioane de birocraţi, angajaţi de un stabiliment secret SS Gestapo, vor „hrăni” neîncetat această Fiară electronică cu din ce în ce mai multe informaţii. În chip perfid şi lacom, ei vor deversa informaţii în fişierele sale ciberspaţiale, căutând neîncetat informaţii prin care să extindă stăpânirea şi influenţa Fiarei în fiecare colţişor şi ungher al vieţii noastre.

Televizoarele interactive ne vor urmări în acelaşi timp care le urmărim şi vor transmite informaţiile la computerul Fiarei de la cartierul general [sediul central]. Convorbirile telefonice vor fi interceptate automat şi transcrise de Agenţia Naţională de Securitate (NSA), iar apoi transmise digital prin autostrada informaţională, fiecare convorbire fiind stocată şi audiată (accesată) prin reţeaua L.U.C.I.D. Mai precis, totul va fi înregistrat, stocat şi accesat după bunul lor plac de agenţii tehnocraţi acest sistem monstruos, L.U.C.I.D.

Spiru Haret, o afacere profitabila cu increngături în lumea politică

2009-07-18T00:30:00.003+03:00

Profit: un sfert din bugetul universităţilor de stat

Calculând în funcţie de numărul de studenţi de la Universitatea „Spiru Haret” - 311.928 - şi cea mai mică taxă de studiu pe care aceştia ar putea-o plăti - 1.080 de lei, rezultă că instituţia privată câştigă anual peste 330 de milioane de lei. Adică, aproape un sfert din finanţarea de bază pe care o primesc universităţile de la bugetul de stat. Asta dacă nu punem la socoteală şi celelalte taxe de la „Spiru” - de restanţă, de licenţă, de eliberare a diplomelor.

„O grămadă de bani! E de urmărit şi unde se duc. Eu cred că e numai vina celor care dau banul, a studenţilor care s-au obişnuit că, dacă plătesc, trebuie neapărat să primească şi diploma. Câtă vreme se duc atâţia acolo, înseamnă că se promovează foarte uşor!”, arată Răsvan Bobulescu, liderul Federaţiei Sindicale „Alma Mater”.
Cine ajută afacerea „Spiru Haret” să fie una profitabilă? Studenţii, dat fiind faptul că unu din trei studenţi români plăteşte ca să înveţe aici. „E o problemă de mentalitate, dorinţa de a avea un certificat, nu neapărat de a dobândi cu noştinţe. Consumatorii nu au ţinut seama de faptul că specializările sunt sau nu acreditate, iar universităţile de slabă calitate - nu doar cele particulare - au susţinut impostorii”, explică fostul ministru al educaţiei Mircea Miclea.

Nivelul calităţii educaţiei în sistemul particular e o eternă temă de dezbatere. Înainte de iscarea scandalului „Spiru Haret” - Ministerul Educaţiei şi liderii asociaţiilor studenţeşti au luat atitudine cu privire la situaţia instituţiilor particulare.

„Noi am demarat, în iunie 2009, proiectul «Stop diplomelor fără valoare - învăţământ de calitate » şi am dat exemplu exact ce se întâmplă la «Spiru». E inadmisibil să primeşti diplomă de inginer după ce ai venit la şcoală doar la examene. E nepermis să dai teste-grilă după ce răspunsurile corecte sunt publicate pe internet. Ştim că majoritatea celor care învaţă acolo sunt persoane care n-au făcut facultatea la timp şi vin acum doar pentru o diplomă, fără să frecventeze cursurile”, arată Ionuţ Poenaru, reprezentant al Uniunii Naţionale a Studenţilor.

Fabrica de diplome universitare "Spiru Haret" s-ar putea inchide

2009-07-17T23:45:00.004+03:00

Cu un rector cu rădăcini în comunism şi cu zeci de profesori influenţi la catedră, universitatea privată ignoră avertismentele ministerului şi continuă admiterea.

Fără să ţină cont de toate vocile care îi pun la zid, convinşi fiind că „nimeni nu-i va putea opri”, mai marii Universităţii „Spiru Haret” (USH) continuă nestingheriţi să primească la înscriere, chiar în aceste zile, sute de candidaţi pe care îi ademenesc cu o reclamă falsă, după cum susţin oficialii Ministerului Educaţiei.
Între timp, pentru a intra la examenul de ieri, candidaţii la titularizare, absolvenţi USH, s-au văzut nevoiţi să declare pe propria răspundere că specializarea urmată e acreditată, chiar dacă acest lucru nu e adevărat.

Cine îi dă curaj USH să înfrunte sistemul: un rector cu CV impresionant - Aurelian Bondrea, plastograful diplomelor Elenei Ceauşescu - şi profesori cu nume sonore şi funcţii în importante instituţii ale statului.

Un profesor la peste 300 de studenţi

Reprezentanţii USH consideră numele sonore un punct forte. Notorietatea nu e însă de ajuns când vine vorba despre procesul de învăţământ. Instituţia are aproape 1.000 de cadre didactice la 312.000 de studenţi. Adică un profesor la peste 300 de studenţi. Cu toate acestea, şi în ciuda acuzelor aduse de Ministerul Educaţiei, calendarul admiterii la USH nu suferă modificări.
„Păi, la calitatea învăţământului, la dotările pe care le avem, cadre didactice şi inclusiv ca sistem, nu cred că ne pot opri admiterea. Aţi văzut că au stat televiziunile la poarta noastră şi i-au întrebat pe copii dacă în condiţiile date se mai înscriu şi au spus că da. Deci...”, a explicat pentru EVZ George Nicolau, purtătorul de cuvânt de la „Spiru Haret”.
sursa: evz.ro

Guvernul Tăriceanu a mai păsuit România de la CIPUIRE cu doi ani

2009-07-16T10:50:00.004+03:00

In anul 2008 Guvernul Tăriceanu, a emis o Ordonanţă de Urgenţă (84/25.11.2008) referitoare la amânarea introducerii cărţilor electronice de identitate. Din ordonanţă se poate deduce că guvernul nu deţinea banii necesari implementării acestui lucru diavolesc. Să dea bunul Dumnezeu să nu găsească banii nici în anul 2999, dar tare îmi este teamă că se vor găsi aceşti bani pe la masonii din U.E. Să zicem împreună cu împăratul David: "Zis-am Domnului: "Dumnezeul meu eşti Tu, ascultă, Doamne, glasul rugăciunii mele". Doamne, Doamne, puterea mântuirii mele, umbrit-ai capul meu în zi de război. Să nu mă dai pe mine, Doamne, din pricina poftei mele, pe mina păcătosului; viclenit-au împotriva mea; să nu mă părăseşti, ca să nu se trufească. Vârful laţului lor, osteneala buzelor lor să-i acopere pe ei! Să cadă peste ei cărbuni aprinşi; în foc aruncă-i pe ei, în necazuri, pe care să nu le poată răbda."

Iată şi textul ordonanţei:

Avand in vedere existenta unor factori de natura obiectiva care determina imposibilitatea introducerii, respectiv eliberarii si utilizarii cartilor electronice de identitate incepand cu data de 1 ianuarie 2009, asa cum prevede Ordonanta Guvernului nr. 69/2002 privind regimul juridic al cartii electronice de identitate, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, intre care se numara:
-necesitatea indeplinirii cumulative a etapelor privind reconfigurarea Sistemului National Informatic de Evidenta a Populatiei, organizarea si derularea procedurilor pentru achizitia intregului sistem informatic si de comunicatii, securizat, instruirea personalului cu atributii in domeniu, realizarea platformei-pilot si testarea acesteia in conditii de exploatare, operationalizarea Centrului Unic de Personalizare a Cartilor Electronice de Identitate, astfel incat sa fie respectate conditiile impuse de normele privind prelucrarea datelor cu caracter personal;
-lipsa resurselor financiare pentru modernizarea Sistemului National Informatic de Evidenta a Populatiei, prevazute initial in legislatia specifica, dar care nu isi mai gasesc reglementare ca urmare a modificarilor intervenite in anul 2007 in legislatia privind datoria publica;
-efortul financiar pe care il implica un asemenea demers, care ar putea fi sustinut prin finantarea implementarii proiectului de catre furnizorul declarat castigator;
-necesitatea luarii in considerare a tuturor elementelor care sa asigure realizarea functiilor cartii de identitate, cu referire atat la utilizarea sa ca document de calatorie in spatiul Uniunii Europene, potrivit recentelor modificari legislative in materia liberei circulatii a cetatenilor romani in strainatate, cat si la perspectiva utilizarii in cadrul sistemelor privind identitatea electronica si serviciile electronice, tinand seama de importanta adoptarii unor reglementari care sa asigure atat cadrul institutional necesar, cat si posibilitatea implementarii unor solutii tehnice optime,
luand in considerare faptul ca timpul ramas pana la sfarsitul actualei sesiuni parlamentare nu permite adoptarea unei legi in acest sens, nici macar cu procedura de urgenta prevazuta la art. 76 alin. (3) din Constitutia Romaniei, republicata, pana la implinirea termenelor prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 69/2002, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare,
intrucat toate aceste elemente vizeaza interesul public si constituie situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amanata,
in temeiul art. 115 alin. (4) din Constitutia Romaniei, republicata,

Guvernul Romaniei adopta prezenta ordonanta de urgenta:
Articol unic. - Ordonanta Guvernului nr. 69/2002 privind regimul juridic al cartii electronice de identitate, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 844 din 15 septembrie 2004, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica dupa cum urmeaza:
1. La articolul 1, alineatul (1) va avea urmatorul cuprins:
"Art. 1. - (1) Incepand cu data de 1 ianuarie 2011 se introduce cartea electronica de identitate."
2. Articolul 3 va avea urmatorul cuprins:
"Art. 3. - Incepand cu data de 1 iulie 2010 se realizeaza platforma-pilot pentru constituirea sistemului informatic de emitere a cartii electronice de identitate."
3. La articolul 4 alineatul (2), literele a)-c) vor avea urmatorul cuprins:
"a) in municipiile resedinta de judet, pana la data de 31 decembrie 2012;
b) in celelalte municipii si orase, pana la data de 31 decembrie 2013;
c) in comune, pana la data de 31 decembrie 2014."

PRIM-MINISTRU
CALIN POPESCU-TARICEANU

Contrasemneaza:
---------------
Ministrul internelor si reformei administrative,
Cristian David
p. Ministrul comunicatiilor si tehnologiei informatiei,
Constantin Teodorescu,
secretar de stat
p. Ministrul economiei si finantelor,
Catalin Doica,
secretar de stat

Bucuresti, 25 noiembrie 2008.
Nr. 184.

Atenţie la promoţiile din hypermarketuri - Hoţie pe faţă

2009-07-14T09:16:00.004+03:00

Odată ajuns la raft, acesta constată că preţul produsului nu este cel afişat cu litere mari la intrarea în magazin sau în pliantele de prezentare. Înşelăciunile de acest fel, des practicate de marile magazine, au fost dezvăluite într-un material filmat cu camerea ascunsă şi prezentat miercuri seară la emisiunea Realitatea te priveşte.
Clienţii hipermarketurilor sunt revoltaţi. Producătorii întăresc şi ei afirmaţiile cumpărătorilor.
"E un furt pe faţă şi la cei care furnizează marfa şi la cetăţeni. Toate organele de control ar trebui să intre în forţă şi să dea amenzi", a spus Gheorghe Ştefan, reprezentant Agrostar.
Reprezentanţii hipermarketurilor se apără şi susţin că astfel de cazuri sunt izolate.
"Nu poate fi vorba de acte deliberate pentru că aceste lanţuri nu sunt de ieri, de azi în România şi nu îşi pot permite să se discrediteze", a explicat Adrian Manolache, reprezentant al Asociaţiei Marilor Reţele de Hipermarketuri.
Inspectorii de la Protecţia Consumatorului au trecut la verificări şi au dat amenzi usturătoare, acolo unde au găsit nereguli. Până acum, trei lanţuri de magazine au fost pedepsite - Bila, Pic şi Spar. Amenzile au totalizat 850.000 de euro.
sursa: realitatea.net

Ziua - "Marile hipermarketuri adevărate bombe pentru sănătate"

2009-07-10T12:41:00.002+03:00

Represaliile pe care marile lanturi de magazine le-au pornit impotriva producatorilor de alimente au ca victime consumatorii. Codul de bune practici, care reglementeaza relatiile dintre furnizori si retaileri, nu a fost pe placul celor din urma, dar, in urma presiunilor opiniei publice, a trebuit sa inainteze pe linia de legiferare. De aceea, au inceput o adevarata campanie de denigrare a producatorilor, indirect, lasand oamenii sa cumpere marfa expirata.
Se pare ca reprezentantii hipermarketurilor si-au facut treaba pe toate fronturile, actul normativ cu Codul de bune practici nefiind publicat nici pana acum. Mai mult, ministrul Agriculturii l-a trimis in Parlament, ca sa mai treaca timpul.
Ultimele zile sunt dominate de controalele pe care veterinarii le fac in toate unitatile care comercializeaza produse alimentare. Cel mai mare impact se pare ca l-au avut controalele facute in magazinele marilor lanturi de retail, care au scos la iveala multa mizerie si marfa expirata. Toate acestea sunt adevarate bombe pentru sanatatea consumatorilor, pusa la incercare de alimentele stricate sau de posibilitatea de a fi contaminate cu tot felul de microbi din cauza mizeriei. Cei care au de suferit de pe urma produselor expirate sunt, in primul rand, consumatorii, care se pot imbolnavi. Numai ca si imaginea producatorilor iese "sifonata", pentru ca, de regula, clientii nu stiu cine este responsabil cu siguranta produselor in astfel de cazuri.
"Magazinele au responsabilitatea totala in ceea ce priveste retragerea produselor expirate de la vanzare", a declarat Sorin Minea, presedintele Romalimenta, asociatie patronala din industria alimentara. El a precizat ca marfa ar trebui sa fie verificata zilnic, iar produsele care expira in acea zi trebuie indepartate de la comercizalizare. "Accidental, se mai poate intampla ca un produs sa scape la aceste verificari. Ar insemna sa existe unul singur expirat intre toate celelalte bune, ceea ce presupune doar eroare umana. In rest, daca se gasesc mai multe produse de acelasi fel expirate sau se constata o repetitie cu produsele aceluiasi furnizor, atunci se poate trage concluzia ca poate fi o intentie de frauda", a spus Minea.

Fara lege
"Legal, nu se poate face nimic impotriva magazinelor care lasa marfa expirata la vanzare, iar cumparatorii asociaza aceasta problema cu producatorul, care nu are nici un fel de vina", a declarat Valentin Blanaru, directorul APRIL, asociatie patronala din industria laptelui. El a precizat ca, legal, producatorul nu mai are dreptul sa intervina dupa ce a predat marfa comerciantului decat daca trebuie sa retraga tot lotul din cauza unor probleme de fabricatie. "De altfel, nu exista baza legala pentru a trage la raspundere comerciantul. Mai mult, daca producatorii ar riposta, au toate sansele ca lantul de magazine sa nu le mai comercializeze marfa", a adaugat directorul ARIL.
"Numarul mare de cazuri de marfa expirata in rafturi, la vanzare, este o forma de raspuns la Codul de bune practici", sustine Valentin Blanaru. "Acest lucru demonstreaza ca retailerii nu au mai facut comenzi pentru innoirea stocurilor", a completat Blanaru.

Amenzi pentru mizerie
In patru zile, controalele Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor (ANSVSA) s-au lasat cu amenzi de peste noua miliarde de lei vechi. Cele mai importante nereguli s-au inregistrat in hipermarketuri, Carrefour fiind reteaua cea mai penalizata, cu cinci magazine numai din Bucuresti. Mizeria gasita aici a fost mare, fapt ce a impus inchiderea carmangeriei Carrefour Colentina pentru trei luni. Marfurile expirate au umplut magazinele, Kaufland detinand suprematia; lista a fost completata de mai toate retelele de supermagazine, tot din Capitala. Controalele facute pe Litoral au scos la iveala un adevarat atentat la siguranta alimentara a populatiei. Dupa verificarea a 138 de magazine, restaurante si terase, veterinarii au dat amenzi de peste 5,5 miliarde de lei vechi.

Codul de bune practici a ramas o vorba goala
Codul de bune practici pentru comertul cu produse agroalimentare tine afisul de mai bine un an, cand producatorii s-au razvratit impotriva marilor retaileri din cauza taxelor, comisioanelor si conditiilor impuse de acestia.
Au urmat negocieri patronate de Ministerul Agriculturii, iar, pentru ca retailerii nu au vrut sa aplice Codul de bune practici semnat de toate partile la jumatatea anului trecut, ministrii de resort au promis transformarea documentului in lege, pentru a deveni obligatoriu. Ilie Sarbu, detinatorul portofoliului de la Agricultura, a fost cel mai vehement la adresa retailerilor si a promis promovarea Codului si fara acordul lor. El chiar a anuntat o posibila reducere a preturilor in urma aplicarii prevederilor Codului, pentru ca nu se vor mai regasi tot felul de taxe, precum cele de deschidere de magazin sau promovarea obligatorie a unor promotii.
Se pare ca lobby-ul comerciantilor a fost foarte bun pentru ca, nici acum, Codul nu se aplica. Guvernul a apelat, pe 20 mai, la o ordonanta de urgenta pentru legiferarea Codului, pentru ca "acesta a stat prea mult timp in Parlament", ministrul Sarbu anuntand, triumfal, eliminarea a 11 taxe impuse de marile magazine producatorilor.
Pana acum, ordonanta aprobata de Executiv nu a fost publicata in Monitorul Oficial, dar actul normativ a fost mutat in Parlament. "Ne trebuiau foarte multe avize de la ministere si mereu aparea cate o modificare. Am considerat ca asa lucrurile vor merge mai repede", a afirmat ministrul Agriculturii, contrar declaratiilor sale din primavara.

Sf. Efrem Sirul - Despre vremea lui Antihrist

2009-07-09T09:53:00.003+03:00

“Eu, Efrem cel prea mic si pacatos si plin de greseli, cum voi putea sa spun cele mai presus de puterea mea ? Dar de vreme ce Mantuitorul plin de a Sa milostivire, pe cei neintelepti i-a invatat intelepciunea si prin ei pe credinciosii de pretutindeni i-a Luminat; si pe a noastra limba cu indestulare o va lamuri spre folosul si zidirea mea, a celui ce zic, si a tuturor ascultatorilor, si voi grai intru durere si voi spune intru suspinuri pentru sfarsitul lumii acesteia de acum, si pentru cel fara de rusine si cumplit balaur (adica Antihrist) cel ce va tulbura toate de sub cer, si sa bage teama si spaima si cumplita necredinta in inimile oamenilor… Va face aratari, semne si infricosari, incat, de ar putea sa amageasca si pe cei alesi. Si se va sargui ca pe toti sa-i insele cu mincinoasele semne, cu naluciri de aratari vrajitoresti si cu fermecatoriile care se vor face de el…
Caci cu ingaduinta lui Dumnezeu va lua stapanire ca sa insele lumea, fiindca s-au inmultit paganatatile oamenilor, si pretutindeni se lucreaza tot felul de lucruri cumplite… Pentru aceasta Dumnezeu va slobozi a fi ispitita lumea cu duhul inselaciunii, pentru paganatatea oamenilor.
De vreme ce asa au voit oamenii a se departa de Dumnezeu si a iubi pe vicleanul. Mare nevointa va fi fratilor in vremurile acelea, mai ales celor credinciosi, cand se vor savarsi semne si minuni de insusi balaurul cel cu multe stapaniri; cand se va arata ca un Dumnezeu, cu naluciri infricosate, zburand in vazduh, si toti dracii ca ingerii inaltandu-se inaintea tiranului. Si va striga cu tarie schimbandu-si chipul si infricosand fara de masura pe toti oamenii. Atunci fratilor, oare cine se va afla ingradit si neclintit petrecand? Avand in sufletul sau semnul Unuia-Nascut Fiului lui Dumnezeu, adica sfanta lui venire.
Si in vremea aceea nu va fi slabire pe pamant, si marea vazandu-o toata lumea tulburata, va fugi fiecare sa se ascunda in munti. Unii vor muri de foame, altii de sete se vor topi ca ceara. Si nu va fi cine sa-i miluiasca pe ei. Atunci vor vedea toate fetele lacrimand si cu durere intreband: Nu cumva se afla vreun grai a lui Dumnezeu pe pamant? Si nu vor auzi de nicaieri raspuns…
Cine va suferi zilele acelea? Si cine va rabda necazul cel nesuferit, cand vor vedea amestecarea popoarelor care vor veni de la marginile pamantului, pentru vederea tiranului. Multi se vor inchina inaintea spurcatului si vor striga cu cutremur, incat si locul se va clatina de strigatele lor, zicand: Tu esti mantuitorul nostru… Atunci marea se va tulbura si pamantul se va usca. Cerurile nu vor ploua si sadurile se vor usca. Si toti cei ce vor fi pe pamant, de la rasarit pana la apus vor fugi cu multa frica. Si iarasi cei ce vor fi in partile de apus vor fugi in rasarit cu cutremur…

Luand atunci obraznicul stapanirea, va trimite pe draci in toata lumea, ca sa propovaduiasca cu indrazneala, ca s-a aratat cu slava: Veniti de-l vedeti pe el. Cine oare va avea suflet de diamant, ca sa sufere vitejeste toate smintelile acelea? Cine oare va fi acest om precum am zis, ca toti ingerii sa-l fericeasca pe el? Caci eu fratilor, iubitor de Hristos, desavarsit m-am infricosat numai din pomenirea balaurului, cugetand intru sine necazul ce va sa fie asupra oamenilor in vremea aceea, si in ce fel se va arata acest balaur pangarit asupra neamului omenesc. Insa sfintilor mai cumplit se va arata. Ca vor fi multi cei ce se vor arata bine placuti lui Dumnezeu, care vor putea scapa prin munti si dealuri si locuri pustii, cu multe rugaciuni si plangeri nesuferite. Ca vazandu-i Dumnezeu in asa plangere nemangaiata si intru credinta curata, se va milostivi spre dansii ca un Parinte milostiv, iubitor de fii, si-i va pazi pe ei unde se vor ascunde. Ca prea pangaritul nu va inceta sa caute pe sfinti pe pamant si pe mare, socotind ca stapaneste tot pamantul. Si pe toti ii va supune, si va socoti ca se poate impotrivi lui Dumnezeu din cer, nestiind ticalosul neputinta sa si mandria pentru care a cazut…

Cu toate acestea va tulbura pamantul, va infricosa cu semnele sale vrajitoresti pe toti. Si in vremea aceea nu va fi slabire pe pamant, ci necaz mare, tulburare si necaz, moarte si foamete peste tot pamantul. Ca insusi Domnul a zis: “Ca unele ca acestea nu s-au facut de la intemeierea lumii”. Iar noi pacatosii, cu ce vom asemana acele nevoi peste masura de mari? Insa, sa-si puna fiecare in mintea sa cuvintele Mantuitorului, cum ca, pentru nevoia si necazul cel prea mare, va scurta zilele acelea prin milostivirea Sa.

Viteaz suflet va fi acela care va putea sa-si tina viata atunci in mijlocul smintelilor; Ca daca putin va slabi credinta sa, lesne va fi inconjurat si va fi robit de semnele balaurului celui rau si viclean. Si neiertat se va afla unul ca acesta in ziua judecatii, ca insusi lui-si vanzator se va afla, ca cel ce a crezut tiranului de buna voie. De multe rugaciuni si lacrimi avem trebuinta, o, fratilor! ca sa fie cineva dintre noi intarit intru ispite. Fiindca multe vor fi nalucirile fiarei. Caci luptator impotriva lui Dumnezeu fiind, va voi sa le piarda pe toate …
Luati aminte, fratii mei! Covarsirea fiarei si mestesugirea ei de la pantece incepe. Caci dupa ce va fi stramtorat cineva, de lipsa de bucate, sa fie silit a primi pecetea lui. Nu oricum, ci pe mana dreapta si pe frunte va fi pus semnul. Ca sa nu mai aiba stapanire omul a se pecetlui cu mana dreapta, cu semnul Sfintei Cruci, si nici pe frunte a se mai insemna cu Numele Sfant al Domului, nici cu preasfanta si slavita cruce a Domnului nostru Iisus Hristos. Ca stie ticalosul ca daca se va pecetlui cineva cu crucea Domnului, ii risipeste toata puterea lui. Pentru aceasta pecetluieste dreapta omului, ca aceasta este care pecetluieste toate madularele noastre. Asemenea si fruntea care este ca un sfesnic ce poarta faclia luminii. Deci fratii mei, infricosata nevointa va fi tuturor oamenilor celor iubitori de Hristos, si pana in ceasul mortii sa nu se teama, nici sa stea cu molesire cand balaurul va incepe a pune pecetea sa, in locul crucii Mantuitorului. Si va face in asa fel incat sa nu se mai faca nici un fel de pomenire Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos.

Papa inaintemergătorul lui Antihrist - el cere infiintarea unei autoritati mondiale

2009-07-09T08:55:00.003+03:00

In prima sa enciclica sociala, publicata ieri, cu doar cateva zile inainte de summitul G8, Papa Benedict al XVI-lea a cerut ca economia mondiala sa fie restructurata si a facut apel la infiintarea unei "autoritati politice mondiale". Aceasta entitate, a apreciat Suveranul Pontif, ar trebui sa se ocupe de asanarea economiilor lovite de criza si sa previna dezechilibre inca si mai mari. In paralel, presedintele american Barack Obama s-a intalnit ieri la Moscova cu premierul rus Vladimir Putin, in incercarea relansarii relatiilor dintre Moscova si Washington. Cu aceasta ocazie, Putin i-a reamintit liderului american ca Ucraina si Georgia sunt "foarte importante pentru Rusia".
"Caritas in Veritate", asa cum este numita enciclica papala, recomanda, in principal reformarea Natunilor Unite, dar se concentreaza si asupra situatiei economice din lume. "Pentru gestionarea economiei mondiale, pentru asanarea economiilor lovite de criza, pentru prevenirea agravarii crizei si a adancirii dezechilibrelor, este urgenta infiintarea unei reale Autoritati politice mondiale", se spune in textul de 150 de pagini. In opinia Suveranului Pontif, aceasta entitate, care ar constitui "un grad superior de organizatie la scara internationala, pentru gestionarea globalizarii", ar trebui "sa procedeze la o dezirabila dezarmare integrala, la asigurarea securitatii alimentare, la protejarea mediului si la reglarea fluxurilor migratorii". Totodata, enciclica papala, devenita o traditie in Biserica Catolica de peste un secol, solicita construirea unei ordini sociale care sa se conformeze ordinii morale, "interconectarii dintre sferele morale si sociale, legaturii dintre sferele civile, economice si politice, asa cum se prevede in Carta Natiunilor Unite". Autoritatea "trebuie sa fie subordonata realizarii binelui comun", "sa fie recunoscuta de toata lumea si sa se bucure de putere efectiva pentru a fi in masura sa ofere fiecaruia securitate, respect, justitie si drepturi", se mai spune in text.
sursa: ziua.ro

Supunerea faţă de Dumnezeu sau faţă de Lucifer, dilema lumii în care trăim

2009-07-08T10:11:00.006+03:00

Nimic rău într-un buletin mai simplu, mai elegant, mai practic pentru omul zilelor noastre, în plină eră "tehnocrată" - vor zice foarte mulţi, fie ei muncitori, intelectuali, ţărani, studenţi, oameni politici, preoţi, arhierei, pastori. Cei mai mulţi vor spune că problema buletinelor nu-i priveşte direct. Aceasta-i prima lor greşeală: ignoranţa. Nici unul dintre ei nu se simte jignit, lezat în drepturile sale într-o societate care se declară pe sine "democratică", că nu a fost consultat în această problemă!
Omul de rînd - şi înţelegem aici pe toţi aceia care nu sînt iniţiaţi în tainele istoriei, fie ci muncitori, ţărani, intelectuali, oameni politici sau clerici - deşi votează pentru democraţie şi libertate nu poate depăşi starea de sclav al unei minorităţi. Sclavi au existat din totdeauna. Este o constatare ce se poate verifica!

Majoritatea oamenilor sînt robi, fie altor oameni, fie patimilor, fie Satanei căruiai s-au vîndut. Au existat sclavi în antichitate, au existat şi în era creştină, există şi astăzi, şi vor exista până la sfîrşitul acestei lumi. Acceptarea subordonării este o atitudine înscrisă genetic în fiinţa noastră, pe lângă aceea a demnităţii umane. Şi toţi oamenii au această genă activată.
În antichitate o minoritate uzînd de forţă a reuşit să se impună asupra maselor şi să le subjuge pînă acolo încît sclavii ajunseseră să fie scoşi din categoria umană. Căci în ei genademnităţii umanefusesetotal dezactivată.

A venit creştinismul şi a schimbat faţa lumii, cum nu au fâcut-o şi nu o vor face alte religii. Creştinismul a spiritualizat relaţiile dintre oameni, arâtînd că toţi oamenii sînt fraţi între ei cu aceleaşi drepturi şi datorii unii faţa de alţii şi împreună "robi ai Domnului". Dumnezeu este Stăpînul. Prin creştinism se restabileşte demnitatea umană în toţi oamenii care vor urma lui Hristos. Astfel toţi creştinii care se supun poruncilor lui Dumnezeu, lăsate în Noul Testament şi păstrate de Tradiţia Bisericii, lucrează la înfăptuirea acestui plan de restaurare a demnităţii umane în lume pînă la sfîrşitul veacurilor. Au existat şi există oameni care au refuzat să-l recunoască pe Dumnezeu ca Stăpîn al tuturor, încercînd în acelaşi timp să se declare ei stăpîni peste unele mase de oameni, cu ajutorul forţei răului. Aceştia sînt cei care luptă cu Dumnezeu, care au luat chipul diavolului, sînt antihriştii, ateii. Au trecut aproape 2000 de ani de creştinism şi lumea este plină de suferinţă! Nu creştinismul este de vină! Vina o poartă toţi aceia care urmînd sfatul Satanei au încercat şi încearcă să se facă ei stâpîni peste oameni în locul lui Dumnezeu. Libertatea cu care i-a înzestrat Dumnezeu au folosit-o pentru a se răscula împotriva Acestuia. Acesta este izvorul răului din lume, nesupunerea omului faţă de poruncile lui Dumnezeu.
Omule! daca vrei să-ţi fie ţie bine (dacă vrei să te mîntuieşti) supune-te lui Dumnezeu. Supune-te poruncilor lui Dumnezeu.
Tu nu poţi depăşi starea de sclav! Alege! Alege sa fii robul lui Dumnezeu sau robul Satanei şi al oamenilor!

Deschide ochii şi priveşte în jur. Ţi se vorbeşte de libertate şi democraţie şi ce vezi? Vezi cum legile fireşti după care omenirea s-a condus veacuri de-a rîndul - Legea lui Dumnezeu - este schimbată în numele libertăţii. În numele libertăţi, o minoritate ocultă încearcă să ne convingă că Legea lui Dumnezeu nu este dreaptă. Şi ce zic ei?
Dumnezeu a zis: "Eu sunt Cel ce sînt", ei zic: "Fii tot ce poţi fi! Tu eşti dumnezeu".
Dumnezeu a zis: "Eu sunt Dumnezeul tău să nu ai alţi dumnezei afară de Mine", ei zic: "Inchină-te la orice dumnezeu, dar descoperă pe dumnezeul din tine".
Dumnezeu a zis: "Să nu ucizi", ei zic: "Nu există ucidere, ci doar legitimă apărare". Dumnezeu a zis: "Să nu furi", ei zic: "Nu fura, ci negociază".
Dumnezeu a zis: "Să nu curveşti", ei zic: "Curvia este religia noastră. Poţi să curveşti cum vrei şi cu cine vrei, prin ea ajungi la Dumnezeul nostru".

Ce înseamnă aceasta? înseamnă să urmăm lui Lucifer care a vrut să se facă pe sine dumnezeu. Să credem, adică, că noi putem depăşi condiţia de robi, ca mai apoi sa ne răzvrătim împotriva lui Dumnezeu, cu gîndul de a deveni stăpâni pe noi înşine. Dar acest lucru nu se poate. Putem respinge darurile lui Dumnezeu ce decurg din supunerea faţă de poruncile Lui, dar să-i luăm locul nu putem. Nici Lucifer nu a putut. Când a gîndit să-şi pună scaunul mai sus decît a lui Dumnezeu, a şi căzut în prăpastia iadului, devenind din înger al luminii, înger al întunericului şi al groazei. Diavolul de mii de ani încearcă a-i înşela pe oameni ca să-l proclame Dumnezeu. De sute de ani organizaţii oculte, secrete, vîndute Satanei pun la cale o răzvrătire împotriva lui Dumnezeu în care să fie atrasă omenirea întreagă. Această minoritate ocultă odată cu ridicarea omului împotriva lui Dumnzeu activează şi gena supunerii necondiţionate faţă de o autoritate. De-a lungul timpului dictaturile nu au reprezentat altceva decît nişte experienţe de activare a genei supunerii necondiţionate. La început s-a uzat de practici magice, de vrăjitorie, alchimie, astrologie s.a., cu timpul, însă, s-au folosit din plin toate cercetările şi descoperirile care, în treacăt fie spus sînt rodul geniului faustic.

Măicuţele de la Mănăstirea Cârnu s-au baricadat în interior, refuzand mutarea la mnastirea de calugari de la Poiana Mărului

2009-07-07T14:52:00.002+03:00

Sătenii pichetează drumul de acces către mănăstire, pentru a se asigura că nimeni de la Episcopie nu se poate apropia de chilii. Poliţiştii şi jandarmii stau şi ei de veghe pe uliţele care duc către Mănăstirea Cârnu.

De cinci zile încearcă Episcopia să mute măicuţele de la Cârnu la mănăstirea de călugări de la Poiana Mărului. Prima încercare a eşuat după ce acestea au fost primite cu scandal atât de feţele bisericeşti, cât şi de localnici. Luni, pe fondul tensiunilor, stareţa Mănăstirii Cârnu a ajuns împreună cu o altă măicuţă la spitalul din Nehoiu, în urma unor crize de hipocalcemie. Vestea i-a îndârjit şi mai mult pe săteni.

Ultima tentativă a Episcopiei Buzăului şi Vrancei de a le muta pe maicile de la Cârnu s-a produs în weekend, însă trimişii Preasfinţitului Epifanie Norocel au fost întâmpinaţi de furia sătenilor şi a maicilor.

Zeci de enoriaşi de pe Valea Buzăului s-au revoltat, pe 1 iulie, în momentul în care mai mulţi preoţi au venit la mănăstire şi le-au preluat pe măicuţe, cu bagaje cu tot, pentru a le muta la mănăstirea de călugări de la Poiana Mărului. Aici, maicile au fost întâmpinate cu scandal şi, în cele din urmă, au revenit în mănăstirea Cârnu, unde s-au izolat până la o nouă decizie a Episcopiei.

Sf. Nicolae Velimirovici - cuvant despre Europa zilelor noastre

2009-07-06T15:04:00.002+03:00

„Dacă Europa ar fi rămas creştină, s-ar fi lăudat cu Hristos, nu cu cultura ei; şi marile noroade ale Asiei şi Africii - chiar dacă nebotezate, dar înclinate spre duhovnicie - ar fi înţeles şi ar fi preţuit acest lucru, fiindcă şi noroadele acestea se laudă fiecare cu credinţa lui, cu zeii lui, cu cărţile pe care credinţa lui le socoteşte sfinte: unul cu Coranul, altul cu Vedele şi aşa mai departe. Nu se laudă aşadar cu lucrurile mîinilor lor, cu cultura lor, ci cu ceea ce socotesc mai presus de sine, cu ceea ce socotesc desăvîrşit în lume. Numai noroadele Europei nu se laudă nici cu Hristos, nici cu Evanghelia lui Hristos, ci se laudă cu maşinile lor primejdioase şi cu fabricatele lor ieftine, adică cu cultura lor. Rezultatul acestei lăudări de sine europene cu faimoasa „cultură" este ura tuturor noroadelor necreştine împotriva lui Hristos şi a creştinismului. Urînd bunurile europene şi oamenii europeni, ei au urît şi pe Dumnezeul european. Dar - vai! - pe Europa n-o doare acest lucru. De altfel, ea însăşi a urît şi a lepădat cea dintîi dintre toţi pe Dumnezeul ei. în această stare de neinvidiat a fost adusă omenirea europeană de către înaintarea ei greşită, sub înrîurirea unei biserici aflate în greşeală, de-a lungul ultimelor nouă sute de ani 61. Nu sînt răspunzătoare de aceasta noroadele europene; răspunderea o poartă conducătorii duhovniceşti ai noroadelor. Nu este vinovată turma, vinovaţi sînt păstorii ei.
Bine, ar fi fost ca Europa să se laude cu creştinismul, înfaţişîndu-1 ca cea mai preţioasă moştenire şi cea mai mare vrednicie a ei. Aşa ar fi trebuit să fie - şi aşa a fost în primele veacuri după Hristos - dacă Europa ar fi fost totuna cu creştinismul, dacă s-ar fi identificat cu creştinismul. Slăvirea lui Hristos şi propovăduirea lui Hristos tuturor continentelor şi tuturor neamurilor, aceasta a fost menirea hotărîtă de Dumnezeu pentru continentul european, în afară de creştinism, Europa nu are nimic altceva cu care să se poată lăuda. Fără Hristos, Europa este cerşetorul cel mai sărman şi exploatatorul cel mai neruşinat al acestei lumi.

„Şcoala Europei s-a despărţit de credinţa în Dumnezeu. In aceasta stă prefacerea ei într-o ucigaşă prin otrăvire, în aceasta stă moartea omenirii europene, în culturile închinătoare la idoli, ştiinţa nu s-a despărţit niciodată de religie, cu toate că religia este în ele greşită şi proastă. Lucrul acesta s-a întîmplat numai în Europa, care primise credinţa cea mai desăvîrşită. Insă, din pricina ciocnirii ei cu mai-marii bisericii, Europa s-a înrăit şi a lepădat credinţa cea mai desăvîrşită, păstrînd ştiinţa cea mai nedesăvîrşită. Vai, fraţii mei, a lepădat ştiinţa Dumnezeiască şi a îmbrăţişat neştiinţa omenească! Ce prostie şi cît întuneric!"

Campanie ateistă in S.U.A. - "Nu crezi in Dumnezeu? Nu esti singurul"

2009-07-06T14:33:00.002+03:00

Un grup ateist din Statele Unite a afisat o serie de mesaje publicitare de-a lungul unei autostrazi din New Orleans pentru “a-i convinge pe oameni ca pot fi buni si fara Dumnezeu”, informeaza WDSU. Initiativa celor din United Coalition of Reason vine la cateva zile dupa ce o organizatie ateista din statul american Indiana a inscriptionat 25 de autobuze din Chicago cu sloganul “La inceput Omul l-a creat pe Dumnezeu”.

“Nu crezi in Dumnezeu? Nu esti singurul”, se spune in mesajul plasat de catre United Coalition of Reason de-a lungul Interstate 10.

“Scopul campaniei publicitare este acela de-a trezi interesul milioanelor de umanisti, ateisti si agnostici ce locuiesc in Statele Unite. Uneori, ateistii nu-si dau seama ca sunt o comunitate din cauza ca sunt inundati cu mesaje religioase la fiecare colt de strada”, a declarat Fred Edwords, care este presedintele United Coalition of Reason.

“Vrem ca oamenii sa stie ca poti fi bun si fara Dumnezeu”, a declarat si Harry Greenberger, directorul Secular Humanist Association, care a contribuit la campania ateista.

Campania se desfasoara la nivel national in SUA.

Initiativa celor din United Coalition of Reason vine la cateva zile dupa ce o organizatie ateista din statul american Indiana a inscriptionat 25 de autobuze din Chicago cu sloganul “La inceput Omul l-a creat pe Dumnezeu”.

“Toti ateistii cred ca Dumnezeu este creatia omului. Obisnuiam sa avem mii de Dumnezei, acuma am ajuns insa la unul singur. Ne apropiem de numarul real”, a declarat Charlie Sitzes, un purtator de cuvant al grupului Indiana Atheist Bus Campaign, organizatorul campaniei. El a adaugat ca “sloganul campaniei din Chicago afirma ca religia este o creatie sociala, a omului – la fel ca literatura, arta, politica si stiinta – si, datorita acestui fapt, ar trebui sa fie supusa dezbaterii, la fel ca si celelalte”. Sitzes a declarat ca opiniile ateistilor, agnosticilor sau ale umanistilor sunt deseori ignorate.
Sursa: hotnews.ro

A murit Michael Jackson...

2009-06-26T23:50:00.002+03:00

"King of the pop" a murit in cursul zilei de 25.06.2009 la resedinta Neverland din California, se pare dupa o injectie cu Demerol (compus morfinic) administrata de medicul sau personal. Am ascultat muzica lui in copilarie si eram si eu fascinat de hiturile sale. Sincer sa fiu imi placeau pasii pe care el ii facea pe scena si in videoclipul melodiei "Billie Jean". Cand muzica cantata de el era in mare voga, eram doar un copil si nu prea ma interesa biserica ortodoxa. Aveam alte preocupari. Muzica lui MJ si a celor de la Depeche Mode sau a celor de la Modern Talking. Daca Michael Jackson ar fi murit atunci, cred ca si eu eram ca fanii lui din S.U.A. si nu numai. Toate posturile de televiziune de la noi si de aiurea au acordat spatii foarte mari acestui eveniment "tragic" pentru lumea muzicala. Unele posturi de televiziune au inserat printre numeroasele imagini de la concertele si din videoclipurile sale si aspecte mai putin placute din viata lui M.J. Dar bineinteles ca aceste aspecte mai neplacute din viata sa au fost oarecum cosmetizate.
Ce nu au spus posturile de televiziune si de radio despre acest artist, au fost partile ascunse ale activitatii si muzici sale. Ma gandesc in primul rand la isteria care se crea la concertele sale, isterie creata si la concertele de la Bucuresti.
Ce nu au spus posturile de televiziune si mass media in general, sunt miile de minti furate de acele imagini, si de miscarile sale diavolesti pe care le facea pe scena. Bineinteles ca acestea din urma aspecte nu vor fi relatate de mass media pentru ca nu dau bine.
Ce om poate fi acela care declara ca ii place sa doarma in pat cu baietei mici. Obsedat de sanatate, obsedat de bani si de avere, dupa parerea mea a sucit foarte multe minti (si cu voia sa si fara voie).
Acum totul este in zadar. Iertare nu mai exista. Acum se parcurg vamile vazduhului. Cu toata averea sa nu cred ca va putea plati tot ce se cere acolo. Dragi fani ai lui Michael Jackson mai ales cei din Romania si din celelate tari ortodoxe, sper sa va treziti acum macar in cel de-al 12-lea ceas si sa constientizati drumul pe care Michael il are de parcurs in cele 40 de zile de la moarte.
Va invit sa cititi cartea lui Nicodim Mandita, "Vamile vazduhului" si o sa intelegeti mai bine ce am scris mai sus.

Sinaxa Sf. Munte cere sinodului B.O.R. sa nu se uneasca cu monofizitii

2009-06-20T23:04:00.003+03:00

- Sanctităţii Sale Patriarhului ecumenic Bartolomeu şi Sfântului Sinod Patriarhal de la Constantinopol,
- Prea Fericiţilor Întâistătători ai Patriarhiilor istorice şi ai celorlalte Patriarhii şi Ierarhilor Sfintelor Sinoade din cadrul acestora,
- Sfinţitului cler ortodox şi poporului binecredincios de pretutindeni,

Denunţăm cele de mai jos:

(…) 10. Decizia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe a României [din 8-9 decembrie 1994] ca fiind străină de cugetarea Bisericii Soborniceşti, din următoarele motive:

a. Consideră că anatemele îndreptate împotriva ereticilor au fost aruncate de Sinoadele Ecumenice în duhul lipsei de dragoste, în vreme ce astăzi, când există dragoste, unirea poate fi lesne înfăptuită. În acest fel se aduce o hulă foarte grea împotriva Duhului Sfânt, sub inspiraţia Căruia au fost luate aceste hotărâri şi împotriva memoriei dumnezeieştilor Părinţi, pe care Biserica îi numeşte teofori (purtători de Dumnezeu), guri ale Cuvântului, organe ale Duhului etc;
b. Propune un fapt nemaiîntâlnit în istoria Bisericii: înlocuirea autorităţii Sinodului Ecumenic cu consensul Sfintelor Sinoade locale.
c. Aprobă organizarea de programe pentru a face cunoscute credincioşilor deciziile luate de Comisia Mixtă, fără ca toate Bisericile Ortodoxe să se fi pronunţat în prealabil în consens. Acest fapt este întristător şi vătămător pentru poporul român evlavios.
Inima noastră se umple de o mâhnire nespusă din pricina acestei decizii a Bisericii Ortodoxe a României.” (S.A.O., p. 42.)

„Destui Ierarhi ai Bisericii Ortodoxe ne-au mărturisit că nu au fost deloc informaţi în legătură cu cele întâmplate în cadrul Dialogului Teologic şi că nu vor primi niciodată vreo unire din partea anticalcedonienilor şi a Sinoadelor Ecumenice. Întrebăm. Este justificată o asemenea lipsă de informare a Ierarhilor Bisericii direct interesaţi, mai cu seamă când sinodalitatea este o condiţie obligatorie în abordarea unor chestiuni atât de serioase? (…) Afirmăm cu smerenie că suntem mişcaţi de un sentiment de responsabilitate şi nu urmărim altceva decât reaşezarea cât mai grabnică a Dialogului pe baze corecte, în aşa fel încât şi noi ortodocşii să ne păstrăm integră Credinţa dreptslăvitoare, dar şi anticalcedonienii să aibă posibilitatea de a se întoarce la adevărata Biserică a lui Hristos, de care sunt separaţi de cincisprezece veacuri.
Credem că, prin harul lui Dumnezeu, strădania coroborată a tuturor mădularelor Bisericii va avea rezultate pozitive.
Însă, în cazul în care unirea se va înfăptui împotriva Unicului Adevăr – să nu fie! – declarăm clar şi categoric că Sfântul Munte nu va accepta o astfel de unire mincinoasă.”

Documentul este semnat, la data de 14/27 mai 1995, de către toţi reprezentanţii şi Întâistătătorii celor douăzeci de Sfinte Mănăstiri ale Sfântului Munte Athos reuniţi în Sinaxă

Documente oficiale din timpul patriarhului Teoctist despre erezia din B.O.R.

2009-06-20T21:47:00.003+03:00

Preiau de pe site-ul traditiaortodoxa.wordpress.com un document primit pe mail de catre administratorul acestui site. Documentul este scanat dupa documentele oficiale aflate la Patriarhia Romana. Ceea ce veti citi in document sunt intentiile unor ierarhi din B.O.R., unii decedati (Patriarhul Teoctist, Mitropolitul Nestor Vornicescu), altii in viata, de a restaura legatura euharistica cu erezia monofizita (armenii), numiti in documenntele respective "Biserici Ortodoxe Orientale". Tot in aceste documente veti putea observa unele incercari, multe dintre ele incununate de succes astazi, de a schimba sfintele hotarari ale sinoadelor ecumenice al IV-lea, al-V-lea, al-VI-lea si al-VII-lea prin care monoizismul era dat anatemei.

Veţi constata, mai cu seamă în paginile 8-10, cum se încearcă rescrierea Ortodoxiei şi a izvoarelor sale, tocmai de către PF Teoctist şi IPS Teofan, la data întocmirii episcop vicar patriarhal, cel care a întocmit documentul din partea Bisericii Ortodoxe Române. Alt vlădica cu nume mare în Sinodul BOR şi care si-a aruncat semnătura fără discernământ pe aceste blasfemii la adresa lui Hristos, este IPS Irineu.
Atâta timp cât noi, turma păstorită de aceşti episcopi, vom tăcea sub masca ascultării şi a falsei smerenii, făcându-ne astfel părtaşi ereziilor promovate de duhul ecumenist, suntem şi rămânem sub osânda Sinodului IV Ecumenic, cât şi a celorlalte trei – V, VI şi VII- care au confirmat hotărârile primului menţionat şi excluşi din sânul Bisericii Soborniceşti, chiar dacă purtăm încă denumirea de ortodocşi cu nevrednicie.
De asemenea este falsă şi ideea potrivit căreia BOR ar trebui să fie condamnată întâi de către un sinod pan-ortodox pentru a se vădi rătăcirea, căci autoritatea Sinodului Ecumenic este de netăgăduit. Şi ce am putea face noi ca simpli credincioşi?
Să îi îndemnăm pe preoţii noştri să conştientizeze gravitatea rătăcirii, să ia poziţie în biserici, să aducă la cunoştinţa turmei aceste secrete şi să le ceară episcopilor ca în Sinod să fie anulate înţelegerile cu ereticii monofiziţi.
Trebuie să acceptăm că toate căderile şi derapajele ierarhilor sunt puse în practică în urma faptului că noi cei păstoriţi permitem acestea, fiind complet nepăsători de viaţa Ortodoxiei.
Lupta nu trebuie dusă doar pe internet şi in conferinţe, ci chiar şi în biserici.

Sinodul al patrulea Ecumenic de la Calcedon din anul 451 împotriva monofiziţilor (cei pe care ierarhii BOR îi denumesc “Biserici Ortodoxe Orientale”), a hotărât:

"Acestea toate fiind statornicite de noi cu mare grijă şi acrivie, Sfântul Sinod Ecumenic a hotărât că nimănui nu îi este îngăduit să înfăţişeze, să scrie sau să alcătuiască, nici [el însuşi] să gândească, nici să înveţe pe altul o altă mărturisire de credinţă. Cât despre cei care îndrăznesc să alcătuiască o altă [mărturisire de] credinţă, să o înfăţişeze altora spre învăţătură, sau să răspândească un alt Crez celor care vor să se întoarcă la cunoştinţa adevărului de la rătăcirile elineşti sau iudaiceşti sau de la oricare alta erezie, aceştia, dacă sunt episcopi sau clerici, sa fie îndepărtaţi [episcopii de episcopie şi clericii de cler], iar dacă sunt monahi sau laici, să se dea anatemei.”

Aici puteti citi si descarca fisierul cu aceste blasfemii semnate de ierarhii B.O.R. (format PDF)

Trinitas TV şi Patriarhia Română - Slujbă împreună cu apostaţii papistaşi

2009-06-08T11:46:00.002+03:00

"Episcopul sau presbiterul sau diaconul, dacă numai s-a rugat împreună cu ereticii, să se afurisească; iar dacă le-a permis acestora să săvârşească ceva cu ereticii (să săvârşească cele sfinte) să se caterisească."

Canonul 45 al Sfinţilor Apostoli

Un politician irlandez cere UE modificarea datei Sf. Pasti

2009-06-04T17:06:00.005+03:00

Iată declaraţia politicianului irlandez Feargal Quinn:

“UE trebuie să se implice, pentru că acest subiect afectează vieţile seculare ale majorităţii cetăţenilor”

“Anul trecut, Paştele a căzut aşa de devreme (23 Martie) încât a provocat un neajuns major celor mai mulţi dintre noi. Aşa cum părinţii care au copii şcolari îşi amintesc, abia de se întorseseră cei mici din vacanţa de Crăciun când… era deja vremea unei noi vacanţe. Şi chiar au început vacanţa de Paşte înainte de ziua Sf. Patrick. În acest an, Paştele cade pe 12 aprilie. Peste doi ani, o să cada în 24 aprilie. Asta marchează o diferenţă de 32 de zile într-un interval de patru ani. E diferenţa dintre a sărbători Paştele înainte ca iarna să se fi încheiat cu adevărat şi de a o face când primăvara s-a instalat de-a binelea. Asta e o problemă mare pentru industria turismului şi clienţii acesteia - înseamnă că în fiecare an au de vândut un produs diferit, iar în fiecare an perioada de vară timpurie de după Paşte începe la date diferite. Majoritatea oamenilor consideră că serbarea Paştelui ca o sărbătoare cu dată mobilă e un neajuns, însă presupun că e un motiv profund, religios, pentru a aşeza data Paştelui aşa cum o facem, iar bisericile s-ar opune oricărei schimbări. De fapt, nimic nu ar putea fi mai departe de adevăr (!!! - n.n.).

Acum mai bine de 40 de ani, al doilea Conciliu al Vaticanului a arătat lămurit asta când a declarat că nu are nici o obiecţie împotriva unui Paşte cu data fixă. Puţin peste un deceniu mai târziu, în 1975, papa de atunci, Paul al VI-lea, a mers până acolo încât a şi propus o dată anume - a doua duminică din aprilie.

Şi atunci de ce nu s-a întâmplat nimic? Majoritatea membrilor din Consiliul Mondial al Bisericilor erau pregatite să accepte, cu o singură şi flagrantă excepţie. Bisericile Ortodoxe refuzau să accepte o propunere care ar fi putut crea impresia ca sunt conduse de Roma - nimic surprinzator, câtă vreme acestea se definesc mai cu seamă prin independenţa lor faţă de Roma.

În acelaşi timp, totuşi, au lăsat să se înţeleagă limpede că nu ar avea nici ele vreo obiecţie faţă de o dată fixă pentru Paşte - câtă vreme nu presupune o propunere a Bisericii din Roma. Şi astfel chestiunea a lâncezit vreme de peste 30 de ani - o sugestie foarte sensibilă care întruneşte un acord larg, însă nu are încă un conducător acceptabil pentru toate interesele religioase. Cine va umple acest gol? Sunt de părere că Uniunea Europeană este organismul ideal pentru a prelua aceasta idee şi a o duce mai departe. UE şi-ar putea justifica implicarea pentru că acest subiect nu este doar unul religios, ci afectează vieţile seculare ale majorităţii cetăţenilor şi este o barieră pentru eficienţa celor mai multe business-uri.

Nu doar atât, ci UE are o magnifică experienţă în standardizarea unor chestiuni elementare ca acestea, cu un beneficiu sporit pentru toţi.

A adus la aceleaşi date de început şi de sfârşit a perioadei în care fuctionează ora de vară în întreaga Europă;

A convins toate ţările europene să folosească acelaşi prefix internaţional (00) pentru apelurile telefonice internaţionale;

A creat şi implementat tehnologia GSM a telefoanelor mobile, folosită pretutindeni în Europa, dar şi în largi porţiuni din restul lumii;

A reuşit să înlăture controlul paşapoartelor aproape peste tot în Europa (deşi, în mod regretabil, Marea Britanie şi Irlanda încă păstrează distanţa faţă de acest mare pas înainte)”.
sursa: danionvasile.ro/blog

Din ceea ce citim mai sus, din spusele acestui ERETIC irlandez putem deduce că dacă vorbele sale vor deveni directivă a UE (directivele sunt acte normative emise de parlamentul european cu titlu executoriu), România, Bulgaria şi Grecia, cei trei mari spini ortodocşi din coasta UE, vor trebui şi ele să le pună în aplicare. Sunt curios cum vor vota europarlamentarii români o astfel de lege. Atunci ce va fi mai important? salariul de 7000 de euro pe lună sau răspunsul dat în faţa lui Domnului.

PE DATA DE 7 IUNIE SĂ FACEM UN GEST ÎNŢELEPT ŞI SĂ NU PARTICIPĂM LA VOT, CA SĂ PUTEM DA RĂSPUNS ÎN FAŢA LUI DUMNEZEU ŞI SĂ MĂRTURISIM ORTODOXIA PRECUM SF. CALINIC DE LA CERNICA FĂCĂTORUL DE MINUNI, ÎMPOTRIVA LUI CUZA CÂND ACESTA A DORIT REFORMA CALENDARULUI „Iară eu, cu cei fărădelege nu mă voi socoti!”

Al optulea sinod ecumenic - sfarsitul este aproape

2009-06-04T16:26:00.005+03:00

“În ultima perioadă au circulat prin agenţiile de presă „de nişă”, într-un mod destul de discret, ştiri despre un preconizat sinod “pan-ortodox.” Aflam, astfel, din aceste ştiri, că agentul mobilizator al acestei vaste acţiuni este Patriarhia Ecumenică, făcând apel la întâi-stătătorii ortodocşi să participe, în luna iunie a.c., la întâlniri pregătitoare ale sinodului preconizat a se desfăşura la sfârşitul anului 2009. Întâlnirile ar urma să aibă loc în Rhodos, declarat (fără vreun temei istoric) „centru al Ortodoxiei”, datorită faptului că acolo s-au ţinut şedinţele pregătitoare Conferinţei Bisericilor Europene (CEE) precum şi Simpozionul dedicat Sfântului Apostol Pavel din octombrie 2008, precedenta întrunire a întâi-stătătorilor ortodocşi.

Temele întâlnirii pregătitoare din iunie a.c., după cum suna comunicatul oficial din partea Patriarhiei Ecumenice, sunt grăitoare prin sine însele:
1. Diaspora ortodoxă - definirea jurisdicţiei asupra populaţiei creştine ortodoxe din afara graniţelor naţionale (Patriarhia Ecumenică pretinde că, potrivit canoanelor în vigoare, înainte de creşterea fenomenului migraţiei, credincioşii din afara graniţelor ţării natale îi aparţin).
2. Modul de recunoaştere a statutului de biserică autocefală.
3. Modul de recunoaştere a stării de biserică autonomă.
4. Dipticele, adică regulile recunoaşterii canonice mutuale între bisericile ortodoxe.
5. Stabilirea unui calendar comun al sărbătorilor. (La ora actuală, sărbătorile cu dată schimbătoare [calculate după Paşti] se ţin de către toţi ortodocşii în aceeaşi zi, iar cele cu dată fixă [de ex., Naşterea Domnului] se sărbătoresc la o distanţă de 13 zile, unii după calendarul nou, alţii după calendarul vechi).
6. Impedimentele şi canonicitatea sfinţeniei căsniciei.
7. Problema postului în lumea contemporană.
8. Relaţiile cu alte confesiuni creştine.
9. Mişcarea ecumenică.
10. Contribuţia Ortodoxiei în afirmarea idealurilor creştine de pace, fraternitate şi libertate.

Am subliniat cele mai izbitoare teme pentru conţinutul lor inovator: încercările de extindere a noului calendar la toate bisericile (5); de permisivitate a Bisericii faţă de metodele contraceptive (6); de „relaxare” a postului tradiţional ortodox, după model catolic (7); de întărire a orientării ecumeniste (8, 9) şi de sprijinire a noilor forme de guvernământ mondial (10).

Istoria tentativelor de întrunire a unui sinod “pan-ortodox” din ultima sută de ani stă, de altfel, fără excepţie, sub semnul modernizării şi reformării Bisericii Ortodoxe. Elementele comune ce se desprind din această istorie sunt: ele sunt convocate de patriarhii ecumenici (Patriarhul Meletie, Patriarhul Athenagora, ambii acuzaţi că au avut legături cu anumite cercuri oculte) AMBII MASONI, au o tematică vădit inovatoare faţă de tradiţie şi întăresc implicarea bisericilor ortodoxe în mişcarea ecumenică.

Astfel, în 1923 a avut loc prima întrunire cu titlul de „pan-ortodoxă”, (deşi lipseau reprezentanţi ai mai multor Biserici Ortodoxe surori) sub oblăduirea Patriarhului Meletie (Metaxakis), care a produs în Biserică o mare tulburare prin introducerea noului calendar, acceptat de unele Biserici Ortodoxe locale, printre care şi a noastră. Printre celelalte puncte adoptate la acel congres (şi care nu au fost ratificate oficial de nici o biserică ortodoxă) se numărau şi:

* posibilitatea căsătoriei preoţilor şi diaconilor după hirotonie, inclusiv a celor rămaşi văduvi;
* a mutării praznicelor care cad în timpul săptămânii în ziua de Duminică, „pentru a nu intra în conflict cu orarul de lucru săptămânal”; (LUCRU DE O GRAVITATE CUTREMURĂTOARE)
* şi, nu în ultimul rând, preoţii şi monahii erau încurajaţi să-şi taie barba şi părul şi să-şi poarte veşmintele doar în biserică.

A rămas în seama unui „mare sinod pan-ortodox” ulterior întărirea acestor decizii, precum şi discutarea altora, ca „problema posturilor”, a „lungimii slujbelor”, a „căsătoriei episcopilor” etc. În 1961, Patriarhul Athenagora (Spirou) preia ideea şi convoacă o întrunire „pan-ortodoxă” la Rhodos (de aici provenind tradiţia modernă a întrunirilor în acest oraş, în vechime un cunoscut centru al păgânătăţii). Întrunirea a avut un caracter deosebit de ruşinos prin faptul că, la insistenţele trimisului oficial al Patriarhiei Ruse (aflată atunci sub înrâurire sovietică), patriarhul a avut o atitudine prietenoasă faţă de regimurile comuniste, refuzând să ridice problema ateismului şi prigoanei anticreştine din aceste ţări (atitudine păstrată, de altfel, şi la întâlnirile ulterioare). Patriarhul Athenagoras anunţa mai apoi, într-o pastorală din 1968, „apropiata bucurie a unui Mare Sinod ce va avea ca scop reînnoirea Bisericii, precum şi stabilirea unităţii tuturor bisericilor creştine”.

Prima întrunire „pre-sinodală” de importanţă mai mare a avut la Chambessy, în anul 1976. Este relevant faptul că lista de teme stabilită la această întâlnire este aproape identică cu cea citată de mai sus. Aceleaşi probleme legate de jurisdicţia asupra diasporei ortodoxe, diptice şi recunoaşteri canonice, precum şi reformele ce se vor a fi aduse caracterului ortodox al nunţii, tradiţiei postului, calendarului liturgic şi datelor marilor praznice ale creştinătăţii. Până şi apelul la „pace, fraternitate şi libertate” este afirmat în aceleaşi fraze. Şi, evident, nu lipseşte apelul la angajarea statornică în „dialogurile” ecumenice din Consiliul Mondial al Bisericilor, precum şi cu anglicanii, romano-catolicii şi alte confesiuni, inclusiv cu religiile necreştine (istoric realizat cu ajutorul informaţiilor din revista „The Orthodox Word”, nov.-dec. 1976).

Vedem, aşadar, că tentativele inovatoare şi ecumeniste în sens sincretist, alături de cele ce vor să politizeze profund Biserica, au deja o istorie în spate. Planurile de slăbire a Bisericii prin instituţionalizarea adaptării la duhul lumesc, prin dezrădăcinarea marilor izvoare de viaţă ale tradiţiei (posturile, marile praznice, căsătoria), precum şi promovarea „dialogurilor ecumenice” vădit păgubitoare pentru ortodocşi arată că toate acestea fac parte dintr-o serie de acţiuni concertate cu acelaşi scop - înrobirea Bisericii de către puternicii acestei lumi. Cu atât mai mult în zilele noastre… căci nu este întâmplător faptul că al doilea summit G20 va avea loc în toamna anului 2009, fiind urmat, după cum se preconizează, de acest „mare sinod pan-ortodox”.
sursa: razbointrucuvant.ro

In urmă cu ceva timp am postat una dintre proorociile Sf. Kuksa al Odessei in care acest mare sfant al Rusiei prevedea acest sinod si implicit catolicizarea clericilor ortodocsi precum si invazia ereziei ecumeniste.

Europarlamentarii care au votat PRO HOMOSEXUALI - scursurile societatii romanesti

2009-05-29T23:50:00.005+03:00

Ceea ce vedeti in postarea de mai sus este lista europarlamentarilor romani care au votat rezolutia Catania cu privire la adoptarea casatoriilor HOMOSEXUALE. Acestia care au votat Pentru probabil ca mai sunt si acum pe listele partidelor lor pentru alegerile europarlamentare de pe 7 iunie. Va invit ca pe data de 7 iunie sa incercati sa aveti altceva mai bun de facut decat mersul la urne. Sau daca veti dori sa va exercitati dreptul la vot incercati sa nu îi votati pe urmatorii candidati:

- de la alianta PSD+PC:
Adrian SEVERIN
Corina CRETU
Daciana Octavia SÂRBU
Gabriela CRETU
Ioan Mircea PASCU
Rovana PLUMB
Silvia-Adriana TICAU
Victor BOSTINARU

- de la UDMR:
Csaba SÓGOR
Iuliu WINKLER

- de la PNL
Daniel DAIANU
Magor Imre CSIBI
Ramona Nicole MANESCU
Cristian Silviu BUSOI (chiar daca s-a abtinut de la vot)

- de la PDL
Flaviu Calin RUS (tot pentru abtinere)

Asadar de acesti oameni citati mai sus sa incercati sa va feriti copii daca doriti ca acestia sa duca o viata normala. Nici unul dintre cei care candideaza nu merita de la dvs. nici macar o moneda de 50 de bani. Oricum aceste alegeri mi se par o prostie, dar ele trebuie sa se intample pentru ca mai tarziu sa se poata instala guvernul mondial.

SA INCERCAM SA FIM ORTODOCSI IN PRIMUL RAND SI SA NU PARTICIPAM PE 7 IUNIE LA ALEGERILE EUROPARLAMENTARE

Lista EUROPARLAMENTARILOR ROMANI care au votat pentru casatoriile HOMOSEXUALE

2009-05-29T23:41:00.004+03:00

PDL (afiliat PPE)
	Adrian MANOLE	- absent
	Alexandru NAZARE	impotriva
	Calin Catalin CHIRITA	- absent
	Constantin DUMITRIU	impotriva
	Daniel Petru FUNERIU	impotriva
	Dragos Florin DAVID	impotriva
	Flaviu Calin RUS	abtinere
	Ioan Lucian HAMBASAN	- absent
	Iosif MATULA	impotriva
	Maria PETRE	impotriva
	Marian-Jean MARINESCU	impotriva
	Nicodim BULZESC	impotriva
	Nicolae Vlad POPA	impotriva
	Rares-Lucian NICULESCU	impotriva
	Sebastian Valentin BODU	impotriva
	Theodor Dumitru STOLOJAN	impotriva
PNL
	Adina-Ioana VALEAN	absent
	Cristian Silviu BUSOI	abtinere
	Daniel DAIANU	pentru
	Magor Imre CSIBI	pentru
	Ramona Nicole MANESCU	pentru
	Renate WEBER	- absent
PSD+PC
	Adrian SEVERIN	pentru
	Alin Lucian ANTOCHI	- absent
	Corina CRETU	pentru
	Daciana Octavia SÂRBU	pentru
	Gabriela CRETU	pentru
	Ioan Mircea PASCU	pentru
	Rovana PLUMB	- absent
	Silvia-Adriana TICAU	pentru
	Vasilica Viorica DANCILA	- absent
	Victor BOSTINARU	pentru
UDMR
	Csaba SÓGOR	pentru
	Iuliu WINKLER	pentru
Independent
	László TOKÉS	- absent

Homeopatia este CONTRARĂ credinţei ortodoxe

2009-05-28T20:43:00.004+03:00

Homeopatia, una dintre metodele alternative de tratament din ziua de astăzi provoacă confuzii între credincioşii creştini. Aceasta pentru că mulţi apelează la ea fără să cunoască clar despre ce este vorba. Astfel, există marele pericol ca homeopatia să aibă rolul unui "pod" care o să conducă pe mulţi creştini neştiutori la religiile orientale, pentru că aceste religii orientale sunt baza tuturor metodelor alternative de tratament.

În primul rând, când vorbim despre homeopatie trebuie clarificat că homeopatia nu face parte dintr-o specializare medicală, aşa cum este chirurgia ginecologia etc., pentru că, după cum spun şi homeopaţii înşişi dar şi legislaţiile sănătăţii din toate statele dezvoltate, homeopatia nu este oficial recunoscută ca specializare universitară. Homeopatia este un sistem de tratare în totalitate care are la bază privirea integrală asupra lumii şi omului. Fondatorul ei, Samuel Hahnemann, medic german, în cartea, sa principală ”Organon artei vindecării", susţine următoarea teorie: "Marea varietate a puterii se află ascunsă chiar în plante, ale căror caracteristici exterioare le cunoaştem de multă vreme, dar sufletele lor, caracterisicile lor interioare şi orice element dumnzeiesc au ele, pe acestea toate încă nu le-am perceput".
Această existentă a elementului dumnezeiesc este dezvăluită şi de către un urmaş al lui Hahnemann, James Tyler Kent, care scrie că: "...energia însăşi nu este energie, ci o substanţă dinamică ... există un Dumnezeu Suprem care este alcătuit din substanţă şi este o substanţă uniformă. Toate provin, curg de la El, toate de la cel superior şi pană la ultimul corp material fiind legate în acest mod.
Aici este foarte important să înţelegem că, Kent nu vorbeşte despre Dumnezeu şi creaţie în acelaşi fel în care îl priveşte credinţa ortodoxă, adică un Dumnezeu Creator care are substanţă diferită de creaturile Lui, pentru că El însuşi esle Necreat. Conform părerii lui Kent, există un Dumnezeu "de substanţă" impersonal care este aceeaşi cu creaturile lui, deoarece substanţa Lui Dumnezeiască este aceeaşi cu cea a creaturilor Sale.

Hahnemann, fondatorul homeopatiei, a fost mason

Este foarte bine cunoscut că intrarea lui Hahnemann în loja teutonică, încă de tânăr, a influenţat decisiv credinţele lui filosofice şi religioase. Legătura lui cu misticismul se dovedeşte net din cea mai cunoscută carte a sa "Organon al artei vindecării" în care are foarte multe capitole dedicate elogiului "tatălui" misticismului. Anton Mesmer, în a cărui teorie despre "magnetismul animal" credea şi o practica el însuşi. Din toate acestea rezultă că homeopatia îşi are rădăcinile în misticism şi spiritism, lucruri clar dezaprobate de biserica ortodoxă şi în general de lumea creştină.
În altă parte, Kent spune următoarele: "Starea sufletească şi trupească a omului este o situaţie de sensibilizare la boală când cineva doreşte răul. Specia umană care trăieşte astăzi pe Terra este un pic mai bună decât un lepros sufletesc... Fiecare om are psoriasis... o nouă infecţie vine cu fiecare copil."
Bineînţeles, aici se confundă răul spiritual cu cel material, lucru care vine în contradicţie cu tradiţia ortodoxă, conform căreia o boală trupească nu este în mod obligatoriu urmarea unui gând păcătos sau a unei fapte păcătoase a bolnavului. Pentru că, ce am putea să spunem despre Iov sau despre atâţia alţi sfinţi ai bisericii noastre, care, deşi aveau o desăvârşire spirituală atât de mare, totuşi sufereau, după iconomia lui Dumnezeu, de o mulţime de boli, confirmând cele spuse de apostoli: "...puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune..." (II Corinteni, XII, 9) ?
sursa: Părintele Damaschin Grigoriatis de la Sfânta Mânăstire Grigoriu Sfântul Munte Athos

Patriarhul Daniel un papă ortodox?

2009-05-24T15:11:00.002+03:00

Apărut pe scena publică românească precum o nouă vedetă a ortodoxiei, Dan Ilie Ciobotea, viitorul episcop-vicar de la Timişoara, mitropolit al Moldovei şi patriarh al României, a fost depozitarul unor mari speranţe.

Susţinut de către societatea civilă şi de către mari duhovnici, ca părintele Stăniloae, părintele Cleopa şi părintele Bartolomeu Anania, pentru a accede în ierarhia bisericească, proaspătul monah Daniel Ciobotea promitea să aducă un aer proaspăt în Biserică, fără însă a atenta la tradiţia sănătoasă.

După aprope 20 de ani de la hirotonirea sa întru arhiereu, Preafericitul Daniel (sau Sanctitatea Sa, cum preferă să i se spună), riscă să fie doar o mare dezamăgire.

Acţiunile sale din ultima vreme şi mai ales comunicatul de azi al Patriahiei, m-au făcut să-mi pun întrebarea din titlu.

Şi, după faptele sale, constat că PF Daniel crede în:

- puterea banului, pe care se străduieşte să-l scoată din piatră seacă, prin compromisuri cu puterea politică şi prin tot felul de biruri puse pe preoţime;

- puterea înalţilor funcţionari ai statului, pe care îi slujeşte fără discernămînt, după cum au arătat înţelegerile pe care le-a făcut, de pildă, cu Ministerul Sănătăţii, în plină campanie de vaccinare "împotriva cancerului de col uterin" (vă amintiţi, poate, scandalul Gardasil, unde mirenii au fost iarăşi lăsaţi singuri de către ierarhia BOR) şi cu Ministerul de Interne (în cazul actelor de identiate cu cip);

- puterea presei - cu care nu ştie să comunice, dar pe care ar vrea să o aibă sprijinitoare (de aici, tot felul de poziţii echivoce în probleme majore). De aceea a şi pus pe picioare un trustuleţ de presă, care e însă pe ducă, pentru că PF Daniel a preferat să angajeze yesmeni în locul profesioniştilor;

- necesitatea aggiornamento-ului BOR, cu sacrificarea învăţăturii de credinţă (vezi cazul atît de grăitor al împărtăşirii ÎPS Nicolae Corneanu la catolici);

- dreptul său de viaţă şi de moarte în Biserică - de unde, un comportament de stăpîn peste o turmă de sclavi pe plantaţie. Culmea e că a reuşit să bage în sperieţi, cu acest comportament, şi destui episcopi.

Şi lista ar putea continua.

Acum, în ce nu crede preafericitul nostru patriarh?

În opinia mea, SS Daniel nu crede în:

- libertatea de expresie - pune pumnul în gură oricui îndrăzneşte să formuleze vreo critică sau să aibă altă părere decît preafericirea sa (pe călugării din Moldova, cel puţin, i-a terorizat pe vremea cînd era mitropolit acolo). PF Daniel a fost deranjat cînd o serie de organizaţii neguvernamentale ortodoxe i-au cerut explicaţii (cum a fost cazul unei fantomatice "hotărîri" de Sinod prin care ni se spunea că putem fi cipuiţi, că nu e nici un pericol) sau cînd i s-a solicitat intervenţia pe lîngă autorităţi în chestiuni de interes public (de pildă, stoparea propagandei homosexualităţii), dar, după cum se vede din comunicatul de azi, şi atunci cînd mirenii au ieşit în stradă să se apere singuri;

- rolul mirenilor în Biserică. În ciuda faptului că mirenii sînt din ce în ce mai bine organizaţi în societatea civilă, că a fost fondat şi un For Ortodox Român, ca principal partener de dialog al ierarhiei bisericeşti, PF Daniel continuă să vadă în credincioşi o turmă necuvîntătoare, bună doar să bage banul în cutia milei şi să tămîieze clerul;

- sobornicitatea din Biserică. Preafericirea sa se visează un soi de papă ortodox, ale cărui ordine se execută, nu se discută. Întîmplător sau nu, ierarhii care mişcă în front sînt izolaţi sau supuşi unor campanii de presă defăimătoare.

Şi iarăşi lista ar putea continua (Dacă vreţi, puteţi să o faceţi, în secţiunea de comentarii).

În faţa acestui tablou, ajung să mă întreb dacă patriarhul Daniel crede în Dumnezeu. Căci nu-mi explic cum poţi crede în Dumnezeu, dar în concepţia ta să primeze materialul asupra spiritualului, să vrei să-i stăpîneşti pe ceilalţi, să nu uiţi şi să nu ierţi, să vrei să schimbi pînă la schimonosire Biserica pe care ai fost pus s-o slujeşti.

Poate greşesc. Poate că nu văd bine lucrurile şi, cum am mai spus-o şi altă dată, sînt gata să-i sărut dreapta şi să-i cer iertare public părintelui patriarh dacă dovedeşte, prin fapte, că n-am dreptate.

Însă, comunicatul de azi al patriarhiei referitor la marşul gay şi marşurile pentru normalitate organizate ieri şi azi în Bucureşti, îmi slăbeşte nădejdea.

În urmă cu aproape o lună, Forul Ortodox Român solicita Sfîntului Sinod să intervină pentru stoparea propagandei homosexualităţii. N-am primit nici un răspuns.

Cu o săptămînă înaintea organizării Marşului pentru Familie, Forul Ortodox Român, Federaţia Pro-Vita şi Alianţa Famiiilor din România au cerut binecuvîntare pentru această acţiune de la arhiepiscopul Bucureştiului, PF Daniel. Printr-un purtător de cuvînt, ni s-a refuzat cererea sub diferite pretexete biorcratice.

Iar astăzi, Patriarhia transmite protestul său către Primăria Bucureştiului, pentru că ne-a acordat autorizaţia de a mărşăului pe traseul Ateneu - Dealul Mitropoliei. În comunicatul ţîfons al patriarhului se spune că Dealul Mitropoliei este doar pentru rugăciune, reculegere şi pelerinaj. De cînd este interzis creştinilor să vorbească în faţa Patriarhiei? Nu e firesc ca un marş al creştinilor să se încheie la picioarele Maicii lor, Biserica?

Patriarhia precizează că nu am avut binecuvîntare pentru marş, dar oare nu se cuvenea ca Întîistătorul Bisericii Ortodoxe Române să dea această binecuvîntare şi îmbărbătare manifestanţilor? Era vorba, totuşi, de o acţiune în interesul creştinilor. Ca să nu mai spun că trebuia să vină din partea preafericirii sale iniţiativa acestei mişcări de apărare a valorilor familiei şi de conştientizare a românilor asupra problemelor pe care le are familia în România.

Patriarhia mai susţine că noi urmărim doar să ne facem imagine. Oare asta fac asociaţiile Pro-Vita, care au prevenit zeci de mii de avorturi? Asta fac asociaţiile Rost, Sfinţii Martiri Brâncoveni şi Christiana, care, de mulţi ani, pun în operă un program de educaţie naţională şi creştină a noilor generaţii? Asta face Alianţa Famiilor din România, care se bate pentru împiedicarea adoptării unor legi anticreştine în ţara noastră?

PF Daniel ştie bine că sîntem pe deplin îndreptăţiţi în ce facem şi că vom continua să mărturisim, după puteri, în ciuda tuturor opreliştilor. Era frumos şi normal ca preafericirea sa, dimpreună cu toţi sinodalii, să sprijine mişcarea laicatului. Dar se poate şi fără asta.

Dumnezeu ne va judeca pe toţi într-un final. Şi asta o ştie preafericitul. De aceea, mă întreb: oare, crede în Dumnezeu?
sursa: http://c-tarziu.blogspot.com

Manastirea Cozia, un loc al pierzarii sufletelor, sau cum se pot incalca Canoanele Ortodoxe

2009-05-14T10:14:00.005+03:00

In editia online a cotidianului "Romania Libera" am vazut inca o data ce fel de biserica nationala patroneaza Patriarhul Daniel. Este un fel de SRL pe bani foarte multi in care oricine doreste sa devina preot, daca detine o suma de bani o poate face, indiferent de starea sufleteasca in care se afla. Sa nu ne mai miram ca tara noastra merge in directia in care merge. In acest filmulet preluat de pe site-ul ziarului Romania Libera vom putea observa cate canoane ale ortodoxiei sunt pur si simplu calcate in picioare. Vom afla despre calugari care fumeaza, care mananca carne si multe alte asemenea lucruri. Filmul poate fii pentru unii smintitor, dar el se doreste in primul rand un semnal de alarma pentru Sinodul BOR. La sfarsitul filmului spre marea mea surprindere am vazut si "sfaturile" pe care staretul Vartolomeu de la manastirea Cozia le dadea "noului" venit in ale celor duhovnicesti, anume sa nu se sminteasca de ceea ce va vedea in manastire.

Proorocia Cuviosului Kuksa al Odesei

2009-05-08T09:48:00.002+03:00

Schiegumenul Kuksa al Odesei (1875-1964) a fost canonizat in 1994.

“Nu peste mult timp va avea loc Sinodul Ecumenic, numit “sfant”. Insa acest Sinod nu va fi cel de-al optulea, fiind o adunatura de necredinciosi. In cadrul lui toate credintele se vor uni in una. Posturile vor fi anulate, calugaria anulata, calugarilor si episcopilor li se va permite sa se casatoreasca, iar preotilor, sa se recasatoreasca. Noi insa nu trebuie sa acceptam aceste schimbari. Stilul nou va fi introdus in toata Biserica Universala. Fiti vigilenti! Straduiti-va sa mergeti la Bisericile lui Dumnezeu acum, cat ele sunt inca ale noastre. Va veni timpul cand nu le vom mai putea frecventa. Numai cei alesi vor intelege ce se intampla. Pe oameni ii vor obliga sa se duca la biserica apostata, insa nu trebuie sa mergem intr-acolo in niciun caz. Va rog, stati in credinta ortodoxa pana la ultima suflare si va veti mantui”.

Harul preoţiei, de vânzare: Află cât te costă să devii preot în România

2009-05-05T11:55:00.002+03:00

Cat costa sa devii preot - Aflati de la IPS Teodosie al Tomisului

În România se poate cumpăra orice, chiar şi harul preoţiei. În total, o afacere de 3.000 de euro ca să devii preot rapid, ocolind canoanele si regulamentele Bisericii Ortodoxe Romane. Printre cei care s-au arătat dispuşi să-l ajute pe unul dintre jurnaliştii sub acoperire de la România Liberă să devină preot este însuşi Arhiepiscopul Tomisului, Înalt Prea Sfinţia Sa Teodosie.

Iniţial, unul dintre ziarişti s-a prezentat ca absolvent de seminar teologic, dar fără bani şi "pile". Insuficient pentru a deveni preot, a explicat consilierul Arhiepiscopiei Tomisului.

În această situaţie, jurnaliştii au schimbat povestea. Au spus că sunt oameni de afaceri şi unul dintre ei simte o chemare puternică spre preoţie. Iar pentru că nu si-a terminat studiile teologice, este dispus sa plateasca pentru a-si indeplini visul.

Unul dintre cei care a promis sprijin pentru a primi harul preoţiei este chiar Arhiepiscopul Tomisului, Înalt prea Sfinţitul Teodosie.

Teodosie: "Am stat şi m-am gândit cum să facem să nu te expun nici pe tine, nici pe mine. Şi cred că trebuie să ai răbdare o lună, două, nu ştiu.

Reporter: "Foarte bine, Înalt Prea Sfinţite."

Teodosie: "Să te înscriu cumva, să iei o diplomă de seminar. Şi m-am gândit la formula asta, poate te şi trimit la părintele Moise (directorul seminarului Teologic din Constanţa), să văd cum ţi-s actele, să te poţi înscrie pentru un atestat, înţelegi. Să ai o diplomă de seminar."

Apoi Arhiepiscopul Teodosie i-a transmis inspectorului Biroului Catehizare, părintele Emil Cosmin Brăescu, să pregătească dosarul de înscriere.

Emil Cosmin Brăescu: "Mergeţi la Universitate, în drumul dumneavoastră luaţi un buchet de flori pentru doamna Varga. Vă duceţi la dânsa."

Reporter: "În afară de dosarul ăsta, mai duc ceva la facultate?"

Emil Cosmin Brăescu: "Vă dăm acum ce mai trebuie. Şi spuneţi acolo că aţi vorbit cu părintele Cosmin ieri. A vorbit ea cu Înaltul. Pentru că-i foarte târziu acum.

Reporter: "Părinte, am şi pentru dumneavoastră o sticlă de whiskey, o las aici. Vă mai las şi 4 milioane şi ne mai auzim oricum."

Dosarul a fost acceptat fără probleme. Totusi, Arhiepiscopul Tomisului mai avea o ultimă nelămurire. Vroia să ştie cât de bogat este cel pe care urma să-l ajute.

Jurnaliştii aveau să afle curând şi de ce. Bogdan, secretarul personal al lui IPS Teodosie, i-a informat că trebuie sa plătească 1.500 de euro. Banii urmau să fie folosiţi pentru a-i cumpăra înaltului prelat un cadou.

La o nouă întâlnire cu omul de încredere al lui Teodosie, jurnaliştii i-au mai dat 350 de euro. Apoi, li s-au mai cerut 5.000 de euro, de data aceasta sub formă de împrumut. La ultima întâlnire cu IPS Teodosie, acesta le-a cerut să trimită în Spania, din partea sa, pentru un prieten, un colet cu mai multe sticle de vin.

sursa: Antena 3.ro

Gradinarii au renuntat la productie si au devenit samsari: Legume turcesti cu acte romanesti

2009-05-04T16:18:00.003+03:00

Stiti ce se ascunde adesea sub brandul "pepeni de Dabuleni"? Nimic altceva decit pepeni cumparati cu 0,6 lei kilogramul din angrouri din Sofia, adusi in pietele din Romania, varsati pe trotuar, inobilati cu origini sanatoase romanesti si vinduti pe 1 leu kilogramul de un tataie care isi cirpeste batrinetile mintind ca sint de la el din gradina.

Cum s-a ajuns aici?
Multi dintre gradinarii care pina mai ieri munceau de se speteau pentru a creste legume si-au dat seama ca este mai ieftin si mult mai comod sa le cumpere de la vecini. Si au devenit negustori. Insa nu spun clientilor ca vind marfa turceasca sau bulgareasca sau ungureasca, ci pretind ca provine din bazinele agricole cu traditie ale Romaniei. Fenomenul s-a raspandit in ultimii ani in toate marile orase, chiar daca este ilegal, dupa cum au remarcat inclusiv asociatiile profesionale ale producatorilor. Romania libera a stat de vorba cu cativa dintre cei care si-au abandonat meseria traditionala pentru cea de importator si le-a aflat motivele. Pietarii ne-au mai explicat ca au renuntat sa-si mai vanda propriile produse in primul rand din cauza comportamentului bizar al cumparatorilor romani. Pe de o parte, clientii cauta legume si fructe romanesti pentru ca le considera mai sanatoase. Pe de alta parte, ei vor sa cumpere doar produse care arata ireprosabil. Comerciantii spun ca pentru a indeplini cele doua conditii singura solutie este sa importe marfa din Turcia sau Bulgaria si sa pretinda ca este romaneasca. In al doilea rand, agricultorii romani nu-si mai permit sa investeasca in productia proprie deoarece, din cauza concurentei neloiale, nu mai reusesc sa-si recupereze cheltuielile.
"Nu mai merge acum cu salata din Bulgaria. Toti ne-am axat pe merele din Ungaria", ne explica Cosmin, un fost gradinar din Teleorman, care este ultima "tendinta" in vanzarile de legume si fructe. Barbatul vine des in Bucuresti sa-si vanda marfa. Traditia gradinaritului, lunga in familia lui Cosmin, s-a oprit la el tocmai din cauza acestor legume aduse de peste granita. "Clientii stramba din nas atunci cand vad rosiile crescute natural, pentru ca acestea sunt mici si se strica mai repede. Cand veneam cu ele pe piata, aproape ca nu ma baga nimeni in seama. Ieseam mai mult in pierdere. Oamenilor le plac rosiile mari, tari, ca de plastic."
Cosmin a realizat ca, in ceea ce priveste preferintele romanilor, exista o situatie paradoxala. Pe de o parte, clientii cauta legume si fructe romanesti pentru ca le considera mai sanatoase, pe de alta parte, vor sa cumpere doar produse care arata ireprosabil. In aceste conditii, fostul gradinar s-a gandit ca cea mai buna solutie pentru a-si vinde marfa este sa o importe din Turcia sau Bulgaria si sa pretinda ca este romaneasca. "Asta-vara am luat pepeni dintr-un angro de langa Sofia. Cu tot cu transportul pana la Bucuresti, marfa m-a costat 6.000 lei vechi pe kilogram. La noi in piata le spuneam clientilor ca sunt pepeni dulci de Dabuleni. Nu s-a prins nimeni, ba chiar oamenii au apreciat gustul pepenilor", se amuza Cosmin, care a calculat ca din aceasta afacere a avut un profit substantial, deoarece a vandut pepenii cu 10.000-12.000 lei vechi. In plus, mai spune comerciantul, nu trebuie neglijat faptul ca astfel a scapat si de munca grea si paguboasa pe care ar fi prestat-o la tara.

Teleormaneanul nu e singurul care aplica aceasta metoda de a-i pacali pe cumparatori. soseaua ce duce spre piata angro de legume "Pucheni" din Bucuresti e plina de tiruri si remorci trase pe dreapta. Majoritatea sunt pline cu legume si fructe aduse de peste tot, numai din Romania nu. Comerciantii muta apoi o parte din marfa in camionete Dacia sau in dubite, ca sa capete credibilitate. Adevaratul gradinar nu vine cu tirul la piata, asta o stie toata lumea. "Salata asta e romaneasca?", il intrebam pe unul dintre vanzatori, care vanduse aproape toata marfa. "Romaneasca, normal. Nu se vede?", raspunde comerciantul pe un ton arogant. Mai incolo, un alt "producator" sta pe zece saci plini cu ridichi mari, rosii, aproape perfecte. Sacii sunt bine sigilati si foarte curati, fara urma de pamant de gradina. "Da, domnule, ridichiile astea sunt romanesti. Pai, de unde sa fie?".

Alti comercianti recunosc insa faptul ca vand produse de import: "Cum sa fie romanesti? Pai, unde mai gasesti mere romanesti la vremea asta?", spune un vanzator de mere din Turcia. Altul ne explica de ce e mai convenabil sa aduci salata din strainatate in loc sa o cultivi in propria gradina. "Eu am pus salata acum trei saptamani, cand pamantul era inca rece. Acum abia au iesit cateva fire. Ca sa vand, trebuie sa mai astept cateva saptamani, iar piata e deja invadata de salata", afirma Constantin Badoiu, din Giurgiu. Pentru a avea salata romaneasca la inceputul lunii aprilie, semintele ar fi trebuit plantate in ianuarie. "Asta presupune sa am un solar. Asta inseamna bani pentru folia solarului, pentru incalzire, pentru irigatii, pentru erbicide. Or, toate astea sunt scumpe. Apoi, sunt o gramada de riscuri. De exemplu, acum un an am pus ridichi si, dupa ce au rasarit, in cateva zile mi le-au mancat niste paduchi", mai spune Constantin Badoiu. Giurgiuveanul sustine ca legumele din import ii aduc un profit mult mai bun, riscurile sunt foarte scazute si scapa si de munca grea din gradina.

Piata neagra, 3 miliarde euro pe an
Stefan Nicolae, presedintele Federatiei Nationale a Sindicatelor din Agricultura Agrostar, ne confirma faptul ca aceasta forma de a minti consumatorii este raspandita in piete. "Din pacate, produsele importate sunt aduse de multe ori in cantitati destul de mari «la negru», nu se plateste TVA. Sunt importate de tot felul de firme, care pana la urma dispar din zona fiscala. Iar in piete nu e mare lucru sa scrii ca sunt pepeni din Dabuleni, desi nu au nici o legatura cu zona respectiva, tomate romanesti sau mere de Voinesti. Este o practica, se intampla frecvent", precizeaza stefan Nicolae.

Presedintele Agrostar sustine ca gradinarii romani nu pot rezista luptei cu produsele de peste hotare. "In zona agricola, si nu vorbim numai de legume, ci in general, de fructe, si de cereale, de bauturi, piata neagra e de aproximativ 3 miliarde euro pe an. Este enorm. Autoritatile au recunoscut fenomenul, nu e o chestiune descoperita acum, dar nu se ia nici o masura. Din pacate, cei mai afectati sunt consumatorii, dar si producatorii romani, care se confrunta cu o concurenta neloiala. Mai mult, sunt foarte putini producatori autentici care au acces in pietele agroalimentare. Gasim aici tot soiul de indivizi care cumpara din angro sau direct de la tarani", afirma stefan Nicolae. Problema accesului in piete e o piedica reala in fata micilor gradinari. Cand noi i-am intrebat in Piata Rahova din Capitala pe vanzatorii de acolo de unde se poate inchiria o taraba, acestia au incercat mai intai sa ne alunge – "A, pai nu mai gasiti, sunt date toate. Oricum, numai luni se pot inchiria" –, apoi sa ne cumpere marfa. "Dar ce vindeti baieti?", ne-a intrebat o batrana. "Va iau eu tot."

"Se intampla si e nedrept"
Directorul general al Organizatiei Nationale Interprofesionale Legume-Fructe (ONILF), Aurel Tanase, a descoperit situatii cand legume straine erau vandute ca provenind din Roma nia. "Se intampla asa si e nedrept. De exemplu, noi vindem castraveti de la serele Leoser Popesti. Dar am observat ca unii comercianti amesteca printre produsele noastre si din cele straine. Apoi le vand pe toate ca si cum ar fi de la serele noastre", afirma Aurel Tanase. Directorul general sustine ca exista totusi solutii legale pentru a elimina inselatoria. "Avem legi care pot rezolva situatia, dar nu le aplicam. Trasabilitatea (n.r. – identificarea originii), etichetarea, expunerea sunt norme obligatorii de urmarit si respectat. Rezolvarea este aplicarea legii", precizeaza Aurel Tanase. Acesta afirma ca producatorii romani nu sunt ajutati sa reziste concurentei neloiale pe care le-o fac produsele straine. "Avem productie. Sa nu o marginalizam, sa o sustinem in piata. In ultima vreme, s-a intensificat vanzarea legumelor si fructelor din import cu certificate de producator autohtone. Ar trebui sa se intensifice si controalele, producatorii sa fie obligati sa prezinte marfa in ambalaje cu eticheta de calitate si de provenienta", cere liderul ONILF.

"Suntem in faza in care doar ne plangem"
Stefan Nicolae considera ca toate aceste practici nesanatoase s-ar putea diminua daca agricultorii si gradinarii ar fi ajutati de stat. "Legumicultorii mici din Romania n-au beneficiat pana in acest an de nici un leu subventie. Din acest an, au inceput sa primeasca intre 300 si 1.000 de euro la hectar sub forma de sprijin financiar. N-avem puterea noi sa punem presiune pe institutiile statului sa ne apere interesele. Poate e si vina noastra, a producatorilor autohtoni, ca nu am stiut sa ne organizam pana acum. Deocamdata, suntem in faza in care ne plangem, autoritatile statului nu fac ce trebuie, iar de la an la an pierdem sectoare importante din agricultura", declara presedintele Agrostar. Opinia este impartasita si de directorul general ONILF, Aurel Tanase, care admite ca vinovati pentru proliferarea acestor inselatorii pe piata legumelor si fructelor sunt atat autoritatile, cat si producatorii, pentru ca nu actioneaza pentru a diminua fenomenul.

Tratamentele chimice care grabesc coacerea legumelor
O alta "moda" imbratisata de gradinarii cu traditie este aplicarea de tratamente chimice legumelor si fructelor pentru ca acestea sa se coaca mai repede. Unul dintre produsele folosite este Ethrel, o substanta care face ca o rosie sau un ardei necopt sa se inroseasca mult mai devreme decat pe cale naturala. "stiu ca nu e tocmai sanatos, dar ce sa fac? O rosie se coace normal abia prin mai. Pana atunci, piata e invadata de «turcisme». Cand apar eu, nu mai pot obtine un pret care sa imi acopere cheltuielile de productie. Asa ca trebuie musai sa fac in asa fel incat sa scot rosiile mai repede pe piata", recunoaste Vasile Andru, din Teleorman. In fisa tehnica a Ethrelului, producatorul nu a mentionat ca substanta ar avea efecte secundare asupra oamenilor daca este consumata o data cu legumele. In schimb, se specifica faptul ca produsul e "nociv prin inhalare, nociv in contact cu pielea, provoaca arsuri" (potrivit site-ului Bayer CropScience, www.bayercropscience.ro).
Directorul general al Organizatiei Nationale Interprofesionale Legume-Fructe, Aurel Tanase, este mai categoric: "Folosirea Ethrelului pentru stimularea fecundarii si accelerarea coacerii este daunatoare, mai ales ca micii producatori il folosesc necontrolat. Prezentarea buletinelor de analiza fitosanitare, inainte de orice inceput de recoltare, se impune".

Consumul anual de legume si fructe din Romania este de aproximativ un milion de tone, din care 60% reprezinta produse de import, potrivit unei statistici publicate de "Ziarul Financiar". Potrivit aceluiasi cotidian, in hipermarketurile romanesti produsele indigene reprezinta maximum 30% din cantitatea totala de legume si fructe.

Acestia sunt puii pe care ii mancam noi la KFC - Luati aminte!!!

2009-05-02T00:14:00.001+03:00

Un angajat KFC din Plazza Romania vorbeste despre ororile de la KFC

2009-05-01T23:57:00.003+03:00

Faina amestecata cu sange...
"Prima dată am lucrat la bredind mă rog aşa îi zic ei dar în principiu eşti "făinar" adică bagi toate produsele în făină şi nu te mai opreşti căci cel puţin pe vremea mea coada era până la scara rulantă. Procesul standard presupune ca acele preparate din pui să se scuture de sânge înainte să fie aruncate în făină, iar făina să fie cernută la fiecare 2 repetări, apa trebuie schimbată la fiecare 3-4 repetări (un proces care durează câteva minute ceea ce în traducere liberă înseamnă o coadă de 3 metri) mai era şi chestia cu aşezatul produselor pe grătare, dar asta nu o respectă nimeni cred, dacă e prea prost sau n-are clienţi. Cum pe tura la bucătărie sunt maxim 4 persoane adică unu la masă de picant unu la masă cu reteţa originală unu la maşini şi unu la împachetare (ăla care face sanvişuri) e imposibil să facă faţă comenzilor respectând procedura şi atunci ce se întâmplă? Păi e simplu, puiul fie el picant sau nepicant e aruncat în făină cu tot cu sânge şi într-o făină plină de cocoloaşe fac o paranteză (sigur aţi mâncat produse mai crocante, mai zburlite aşa, de se întreabă toată lumea cum de le iese…e, alea sunt cocoloaşele), apa la un moment dat devine vâscoasă o combinaţie de făină plus sos marinat plus sânge, chiar dacă ar vrea cineva să o schimbe mai des e practic imposibil pentru că ai o durere de spate de la atâta cărat de pui de la frigider la bredind, de la breding la maşini, şi invers, de zici că ai cărat pietre toată ziua, pe lângă faptul că maşinile de picant nu au voie să stea fără produse… Vorba aia, clientul nostru stăpânul nostru. Mă rog, asta era bine când erau 4 în spate. Ştiai că poţi face faţă şi să hrăneşti poporul. Dar cum de fiecare dată se întâmplă să fim 3 în spate atunci orice urma de igiena dispare… Apa sărea pe faianţă, cuva se umplea cu făină (aşa făcea cocoloaşe mai greu), produsele stăteau şi câte 2-3 ore pe masă până să fie băgate, apa nu se schimba niciodată, doar completai."
sursa: atac-online.ro

Moartea din galantarele KFC, Mc Donald's si Pizza Hut

2009-05-01T23:50:00.006+03:00

Cele două „înaripate” prezentate în imagine nu sunt personaje din filme de groază şi nici victime ale radiaţiilor. Animalele au fost fotografiate în 22 mai 2002 în grădina Universităţii din Rehovot (Israel). Ele sunt reprezentantele unei noi generaţii de pui „preparată” special pentru lanţuri de restaurante precum faimosul Kentucky Fried Chicken – KFC. Savanţii israelieni de la Departamentul de Agricultură al Universităţii Rehovot desfăşoară un proiect – a se citi experiment genetic - pentru a obţine pui cu carne cât mai suculentă şi mai săracă în grăsimi. Lipsa penelor, un alt rezultat al modificărilor genetice, scade costurile pe care fermierii le alocau în mod obişnuit ventilaţiei pentru a împiedica păsările să moară de căldură. Şi asta nu este tot. În „fermele-fabrici”, aşa cum sunt numite uzinele de creştere a animalelor, care în Occident iau din ce în ce mai mult locul micilor ferme, important este doar profitul. Pentru bani, omul se arată cea mai cruntă şi mai barbară dintre fiare. „Operaţiuni tehnologice” precum tăierea ciocului puilor pentru a-i împiedica să ciugulească, opărirea de vii, schilodirea şi mutilarea, fac parte din practicile curente pe care fabricile de carne de pasăre pentru KFC le urmează. Anual, 700 de milioane de pui sunt „crescuţi” în aceste fabrici. Sunt siliţi să-şi trăiască scurta viaţă în hale duhnind de amoniac de la descompunerea dejecţiilor. Abia au loc să se mişte (fiecare are alocat un spaţiu cât suprafaţa unei foi de hârtie), sunt trataţi cu brutalitate, suferind de fracturi ale oaselor în timpul manipulării, ori acestea cedează din cauza supraalimentării nenaturale pentru un cât mai mare spor în greutate. În cele din urmă, după doar două luni de viaţă, sunt măcelăriţi cu zecile de mii pe bandă rulantă. Organizaţiile pentru protecţia animalelor acuză KFC pentru aceste atrocităţi.

sursa: atac-online.ro

APEL catre toate blogurile ortodoxe: sa transam chestiunea Patriarhului Daniel - Apel facut de proprietarul blogului "Saccsiv"

2009-04-27T13:51:00.003+03:00

Ne tot punem intrebari, o fi sau n-o fi mason? O fi sau nu ecumenist? Il mai pomenim sau nu? Ca ne lamurim ce avem de facut, propun sa incepem o campanie simpla dar tenace prin care intr-un final sa fie obligat sa raspunda limpede la cateva chestiuni esentiale ale invataturii ortodoxe. Apelul este adresat in primul rand celor cu bloguri deoarece sunt citite atat de catre credinciosi cat si de catre oamenii Patriarhiei. Dar si cititorii fara blog au un cuvant greu de spus, opiniile lor la sectiunea comentarii fiind binevenite. Iata o lista a unor asemenea chestiuni la care pana acum ori n-a raspuns ori a facut-o “in coada de peste”.

Apelul proprietarului blogului "Saccsiv" se refera la mai multe chestiuni de ordin duhovnicesc, la care Patriarhul Daniel inca nu a dat un raspuns categoric. Printre ele: posibila apartenenta a sa la MASONERIE, despre SODOMIE precum si despre alte pacate capitale pe care UE le considera "normale". Subscriu acestui apel si mi se pare deosebit de binevenit.

Patriarhia cenzureaza Prohodul Domnului pe motiv de antisemitism

2009-04-27T13:36:00.003+03:00

PROHODUL a fost CENZURAT pe ascuns de catre Patriarhie. Au fost eliminate din el 13 strofe pe motiv ca sunt “antisemite”…

- PASAJELE CENZURATE -

Din STAREA ÎNTÂI au fost eliminate total:

56. Urmaşii lui Iuda,
Din izvor adăpaţi
Şi cu mană săturaţi demult, în pustiu,
În mormânt îl pun pe Hrănitorul lor.

58. Îngâmfat Israil,
Ucigaşe popor !
Pentru ce pe Varava, pătimaş, slobozi,
Iar pe Domnul pentru ce Îl răstigneşti ?

62. Pizmăreţ popor,
Ucigaş blestemat !
Ruşinează-te măcar, înviind Hristos,
De mahrama şi de giulgiurile Lui.

Din STAREA A DOUA au fost eliminate total:

33. Tu, ca Cel ce eşti
De viaţă dătător, Cuvinte,
Pe iudei nu i-ai ucis, fiind răstignit;
Ba chiar şi pe morţii lor îi înviezi.

42. O, neam jidovesc
Îndărătnic, ce-ai primit arvuna !
Cunoscut-ai ridicarea Bisericii;
Pentru ce dar pe Hristos L-ai osândit ?

51. O, iudeilor !
Ruşinaţi-vă măcar de morţii
Înviaţi de Dătătorul vieţii lor,
Cel pe Care, plini de pizmă, L-aţi ucis.

(Acesta din urmă este singurul caz în care nu a avut loc o eliminare totală, însă - esenţial pentru manipulatori - a fost schimbat “O, iudeilor !” cu “Fariseilor” !!!).

61. Cel făr de-nceput,
Veşnice Părinte, Fiu şi Duh Sfânt,
Întăreşte stăpânirea mpăratilor
Împotriva duşmanilor, ca un bun.

Din STAREA A TREIA au fost eliminate total:

7. Cei hrăniţi cu mană
Lovesc cu piciorul
În Binefăcătorul.

9. O, ce nebunie !
Pe Hristos omoară
Cei ce-au ucis pe profeţi.

12. Zis-a înţeleptul:
“Groap-adâncă este
Gâtlejul jidovilor.”

13. La viclenii jidovi,
Căile lor strâmbe
Curse şi ciulini sunt.

24. Pier răstignitorii,
Împărate-a toate,
Dumnezeiescule Fiu.

25. Toţi pier, împreună,
În groapa pierzării,
Bărbaţii sângiuirilor.

stire preluata de pe apologeticum.wordpress.com

Un patriarh ecumenic mason – Meletie Metaxakis

2009-04-27T09:38:00.003+03:00

Istoria Patriarhatului Universal al secolului XX este durerea întregii lumi ortodoxe. Începutul evenimentelor tragice a fost pus prin ocuparea nelegitimă în 1921 a prestolului patriarhal de către Meletie (Metaxakis), figură sumbră şi sinistră, care şi-a lăsat urma sa neagră şi asupra altor Biserici Locale – a Greciei şi Alexandriei. Este vorba, mai întâi, de introducerea noului stil calendaristic, de propagarea activă a ideilor ecumeniste şi a înnoirii.
Descriind amănunţit etapele mai însemnate din viaţa activă a acestui ierarh, episcopul Fotie din Triadiţa consemnează: „După relatarea tuturor acestor fapte din biografia lui Meletie, puţin probabil să se mai mire cineva aflând că, peste toate, acesta mai era şi mason. Îndată după alegerea sa în calitate de mitropolit de Kitiisk (1910), Meletie primeşte consacrarea în masonerie la Constantinopol şi devine membru al lojei masonice «Armonia», fapt elucidat în revista «Pytagore Equerre» (1935, v. 4, p. 7–8).
În anul 1967 comitetul constitutiv al „Buletinului masonic”, organ al Marii Loje a Greciei, îi încredinţează masonului Alexandru Zervudakis să scrie o monografie şi pe parcursul ei să mai „oglindească încă o stea sclipitoare, care a strălucit şi a luminat cerul Bisericii Ortodoxe Greceşti”. Zervudakis a scris biografia amplă a lui Meletie (Metaxakis), cu care s-a întâlnit încă la Constantinopol în zilele tragice pentru Grecia, după înfrângerea ei în războiul cu Turcia, în 1922. „Eu l-am salutat aşa cum se salută mason cu mason, – scrie Zervudakis. El a râs şi a spus: Precum văd, mă înţelegeţi”.
Din monografia lui Zervudakis aflăm că Meletie s-a întâlnit cu masonii la Constantinopol în 1906. A colaborat cu cercurile masonice greceşti la Constantinopol, mai cu seamă, în 1908. Masonii, cu care Meletie întreţinea contacte, şi-au intensificat activitatea, pentru a impune „firea cercetătoare şi iscoditoare a lui Meletie... să se decidă... şi să urmeze exemplul multor episcopi străini şi... să se consacre misterelor tainice ale masoneriei”. Meletie s-a înscris în loja „Armonia” din Constantinopol sub nr. 44. Iar în masonerie a fost consacrat în 1909.
Cu acest prilej, Zervudakis scrie: „Îmi amintesc, cu câtă mândrie şi bucurie voi, fraţii, vorbeaţi despre consacrarea lui Meletie, care a fost ales atunci în loja noastră”. –“După consacrarea sa, – continuă Zervudakis, – fratele Meletie a desfăşurat o intensă activitate masonică pretutindeni, oriunde s-a aflat de-a lungul vieţii sale furtunoase”. „Foarte rar vei întâlni asemenea oameni , – scrie în încheiere masonul grec, – care ca şi fratele Meletie, – au aderat la masonerie şi şi-au făcut din ea o experienţă de viaţă. Şi am simţit cu toţii o mare pierdere, atunci când a plecat atât de curând în veşnicie”.
„Oamenii învestiţi cu putere, devin robi ai acelora care le-au făcut această favoare”, – spune Sfântul Vasile cel Mare. Multe s-ar putea scrie despre aceste fapte de nevoinţă întru credinţă şi mărturisire, care au fost şi sunt înfăptuite de către acei ce locuiesc pe sfântul Munte, respingând presiunea înverşunată a duşmanilor Bisericii lui Hristos. Relatăm aici doar un exemplu neînsemnat din viaţa unui sihastru din secolul nostru, stareţul Ioachim (Nicolaidis). „Înălţimea credinţei ortodoxe a părintelui Ioachim, scrie descendentul său, arhimandritul Heruvim (Karambelas), era nepământească, deoarece oamenilor de lume comportarea sa li se părea ciudată. Dar tot ce făcea şi vorbea el izvora din cele mai curate porniri. (…) El a luptat împotriva renegării prin toate mijloacele accesibile pentru un călugăr în vârstă... Când a aflat din anumite izvoare greceşti şi străine că mulţi dintre oamenii învestiţi cu multă putere, printre care şi însuşi regele Gheorghe al II-lea (1922–1923, 1935–1947), au decăzut până într-atât încât au devenit masoni, s-a întristat şi s-a neliniştit foarte mult. Le-a scris personal fiecărui dintre cunoscuţii săi, înalţi demnitari, care au aderat la masonerie, explicându-le despre dauna acesteia. El îi chema să se pocăiască şi să lupte împotriva duşmanilor lui Dumnezeu şi ai Patriei. Acesta a fost motivul pentru care a fost chemat în judecată la Tesalonic. El a vorbit despre adevăr deschis şi cu bărbăţie. Pe toţi i-a impresionat profunda credinţă şi credincioşie lui Dumnezeu a acestui plăpând călugăr de la Muntele Athos – chiar şi ziarele i-au acordat atenţia cuvenită. El şi-a primit în linişte sentinţa şi, asemeni preacuviosului Nicodim, a urmat cu bucurie calea exilului pe insula Skopelos în ianuarie 1941.”

Traducere din volumul „Stareţii vremurilor din urmă”, tom 3

Scrisoarea catre Hristos a micului Anastasis

2009-03-24T09:27:00.003+02:00

Domnul Temistocle vindea tablouri, rame şi mărunţişuri în prăvălioara lui din Constantinopol. Îşi iubea mult familia şi se chinuia să-şi vândă "nimicurile", ca să poată sătura cele cinci guri flămânde. Deschidea prăvălia dis-de-dimineaţă, îşi făcea semnul Crucii privind spre biserica Sfânta Sofia, atârna ramele în cuie pe pereţii din afară, lângă uşa magazinaşului, ştergea praful care se aşeza din gros pe picturi - prăvălioara se găsea pe o străduţă, strâmtă, nepietruită - şi aşa îşi aştepta clienţii. Domnul Temistocle era un om bun, dintre cei care simt durerea celuilalt. Când intra vreun şcolărel să ia o bomboană, omul gândea în sinea lui: "Sărăcuţul, este galben ca ceara, cine ştie ce mănâncă..." Cunoştea bine faţa sărăciei, după cum cunoştea şi sufletul omului, cu bunele şi cu relele sale. Dintre toţi copilaşii de prin vecini, cel mai mult ţinea la un băieţel blând şi cuviincios, pe nume Anastasis, care trăia singur-singurel într-o cămăruţă peste drum de casa lui.
Bietul de el, cu noaptea în cap pleca şi cu noaptea în cap se întorcea. După faţa-i trasă şi după hainele şi ghetuţele rupte, uşor puteai să vezi că de-abia dacă avea ce să mănânce.
Într-o dimineaţă de iarnă, domnul Temistocle se îndrepta spre prăvălioară. Era frig şi zloată şi mergea strângându-şi pe el paltonul, când deodată îl vede pe micul Anastasis apropiindu-se pe trotuarul celălalt.
- Unde te duci, Anastasis? Ai alt drum astăzi? Nu te duci la lucru? Măi băieţaşule, o să răceşti. Nu eşti îmbrăcat gros.
- Mă duc la poştă să duc nişte scrisori.
- Dă-mi-le mie, tot trec eu acum pe la poştă. Hai, fugi înapoi la lucru, că o să răceşti afară.
- Vă mulţumesc mult, domnule, spuse micuţul dârdâind de frig.
Ce-i veni domnului Temistocle, că se uită pentru cine sunt scrisorile. Una era pentru un negustor, alta pentru o fabrică de tutun, a treia era... CĂTRE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS, ÎN CER. Se opri locului şi începu să zâmbească.
- Săracul băieţel! Ia să văd ce cere.
Deschise scrisoarea şi citi:
"Hristoase al meu, Hainele mi s-au rupt, pantofii mi s-au stricat şi mi-e frig. Din ce-mi dă stăpânul nu-mi ajunge nici de mâncare. N-am reuşit să trimit aproape nimic mamei mele, care este săracă. Ce mă fac acum? Cum ies eu din iarnă, Doamne? Ajută-mă! Mă inchin Ţie. Robul Tău, Anastasis."
- Comoară scumpă... spuse domnul Temistocle şi plecă spre casă. Pregăti un pachet cu haine călduroase de iarnă - flaneluţe, un palton, pantofi, şosete de-ale copiilor lui - şi se duse apoi la poştă.
Peste două zile, îl şi văzu îmbrăcat în hainele călduroase. Îi veneau numai bine. Ochii copilului străluceau de bucurie. Ba luase pe chip şi o rază de lumină tainică; căci cine poate ştii cîte nu şi-au spus seara la rugăciune Domnul şi micuţul Său rob!...
Domnul Temistocle s-a bucurat mult văzându-l fericit pe băieţel. Nu avea însă cum să-i treacă atunci prin gând că micuţul Anastasis va ajunge cândva SFÂNTUL NECTARIE făcătorul de minuni... De unde să fi putut bănui....

Horoscopul, cea mai mare inselatorie draceasca pentru omul modern

2009-03-16T09:24:00.002+02:00

Cei ce se ocupă cu astrologia consideră că horoscopul pentru fiecare în parte determină evenimentele de zi cu zi pe care le trăim (viaţa) si chiar viitorul! Cu alte cuvinte, orice ţi s-ar întâmpla de-a lungul vieţii este scris în horoscop. Asa că n-are nici un rost să ne facem probleme sau să tânjim după un viitor mai bun. Astrologii care vă cercetează horoscopul vă pot spune ce soartă veţi avea. În Grecia era cineva care-si făcea reclamă astfel: „Prin horoscopul tău, îţi pot prezice cursul vieţii”. Prostii!
Luaţi aminte aici. Oare tu, persoană cu cap, raţională, te vei încredinţa de viitorul tău cu ajutorul unui obiect neînsufleţit, si NU prin credinţa în Pronia lui Dumnezeu? În primul caz, dacă horoscopul îţi aduce ceva rău, nu-ţi vei permite să reacţionezi cumva sau să-l respingi. Dar, dacă Dumnezeu îţi aduce ceva „rău”, murmuri si te plângi. Ai fi în stare să-L respingi si pe Dumnezeu! Dar pe horoscopul tău nu... Nu-i asa că n-ar strica un strălucit exemplu de credinţă? Nu-i asa că n-ar strica un admirabil exemplu de dreaptă socoteală? Cei care cred în horoscop, n-au nici credinţă si nici nu sunt raţionali. Oamenii care cred în horoscop sunt aceia care n-au credinţă si nici dreaptă socoteală.

Sinodul Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din Romania ia atitudine impotriva actelor de tip biometric

2009-03-02T09:24:00.003+02:00

Luând act cu deosebită îngrijorare de reacţiile publice de protest ale unor medii laice şi monahale, organizate împotriva introducerii sistemului de supraveghere biometrică în România, în cadrul Sinaxei ce a avut loc la sediul Mitropoliei Slătioara, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România, întrunit astăzi 10/23 februarie 2009, ia atitudine împotriva introducerii documentelor de identitate biometrice, denunţându-le ca parte componentă a sistemului de supraveghere totalitară a persoanei, iniţiată de cercurile de interese oculte şi extinsă la nivel mondial.
Prin acordul tuturor membrilor Sfântului Sinod, Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România dezaprobă şi osândeşte iniţiativa introducerii acestor documente prevăzute cu microcip de stocare, prelucrare şi transmitere de date cu caracter personal (imaginea facială, amprentele digitale, precum şi alte elemente de identificare) – date la care posesorul actului nu are acces.

Pentru argumentarea opoziţiei noastre, invocăm în primul rând motivele religioase, întrucât aceste documente, după cum s-a dovedit tehnologic, conţin în structura lor electronică numărul fiarei – 666: „Aicea este înţelepciunea, cel ce are minte, socotească numărul fiarei; că număr de om este, şi numărul ei, 666” (Apocalipsa 13, 18). În al doilea rând, Sfântul Sinod al Bisericii noastre dezaprobă introducerea documentelor biometrice pe temeiul considerentului că ele reprezintă un act anticonstituţional şi antidemocratic, ce ne privează de libertatea şi intimitatea personală.

Introducerea acestora nu reprezintă rezultatul deciziei unui referendum organizat la scară naţională, demersurile de introducere ale acestor documente presupunând o dezbatere publică, organizată după informarea corectă şi obiectivă a populaţiei, fără a se ajunge la situaţia din prezent, când aceste acte sunt acceptate de către oamenii lipsiţi de o informare reală şi temeinică, şi ţinuţi în mod deliberat în necunoştinţă de cauză.

Evoluţia alarmantă a acestor mijloace de supraveghere, ce atentează la libertatea şi intimitatea persoanei, ca şi reacţiile întârziate (sau chiar lipsa reacţiilor) la nivel oficial, ne fac să credem şi chiar ne întăresc temerile referitoare la acţiunile ce se întrevăd în viitorul apropiat, având drept ţintă finală introducerea microcipului în corpul uman, pe frunte ori pe mâna dreaptă. Tocmai pentru acest motiv, considerăm că acceptarea documentelor biometrice reprezintă un prim pas spre lepădarea peceţii Darului Sfântului Duh, primit la Botezul ortodox, şi înlocuirea lui cu semnul fiarei apocaliptice, pentru care s-a scris: „Şi face pe toţi cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să le dea lor semn (semn scris) peste mâna lor cea dreaptă, sau peste frunţile lor” (Apocalipsa 13, 16).

În numele lui Dumnezeu şi spre mântuirea tuturor celor ce cred într-Însul, chemăm pe toţi credincioşii, cu dragoste şi îngrijorare părintească, sfătuindu-i să nu primească niciun document biometric, invocând în primul rând motive religioase, întrucât scopul introducerii lor este de a înşela „pe cei ce locuiesc pe pământ” (Apocalipsa 13, 14). Fără a le nega totuşi, vom exclude din argumentaţia noastră motivele referitoare la securitatea datelor personale înscrise în structura microcipului, deoarece invocarea acestor lipsuri şi riscuri ale tehnologiei informaţiei ar putea grăbi trecerea de la sistemul documentelor biometrice la introducerea microcipului în organismul uman, care va fi prezentat, în chip înşelător, drept un sistem perfect de securitate a persoanei.

În concluzie, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România se declară fără echivoc şi întrutotul împotriva iniţiativei de introducere a documentelor biometrice. În calitate de instituţie divino-umană, ce are datoria de a păstori duhovniceşte pe cei ce ascultă glasul ei, şi nearătându-se nepăsătoare nici faţă de nevoile şi drepturile sociale şi civice ale poporului nostru, Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România nu acordă binecuvântare credincioşilor din sânul său în vederea acceptării documentelor biometrice de identitate.

Pe această cale, facem apel către instituţiile şi mediile abilitate să întreprindă toate demersurile ce le stau în putinţă, pentru a asigura poporului român dreptul vieţuirii în deplinătatea frumuseţii chipului dumnezeiesc cu care a fost dăruit la naştere, dar şi a libertăţii şi intimităţii personale, conform normelor convieţuirii sociale. Totodată, însărcinăm pe preacuvioşii stareţi şi egumeni ai mănăstirilor şi schiturilor, precum şi pe preacucernicii protoierei şi preoţi de mir din parohiile noastre, să aducă la cunoştinţa păstoriţilor cele hotărâte de Sfântul Sinod.

„Deci voi, iubiţilor, cunoscând acestea de mai înainte, păziţi-vă, ca nu cumva, lăsându-vă târâţi de rătăcirea celor fără de lege, să cădeţi din întărirea voastră” (II Petru 3, 17).

Astazi praznuim pe Sf. Mucenic Haralambie pe calendarul vechi

2009-02-23T10:18:00.002+02:00

Sfântul Mucenic Haralambie, Episcopul Magnesiei, împreună cu martirii Porfirie şi Vaptos şi cele Trei Muceniţe au suferit în anul 202. Sf. Haralambie, Episcopul Magnesiei (Asia Mica) a răspândit cu succes credinţa în Mântuitorul Hristos, călăuzindu-i pe oameni pe calea mântuirii. Vestea despre practicile lui Haralambie a ajuns la urechile ighemonului Lucian şi a comandantului de armată Luchie, care l-au arestat pe sfânt şi l-au adus în faţa judecăţii, unde el şi-a mărturisit credinţa în Hristos, refuzând închinarea la idoli. În ciuda vârstei înaintate (sfântul avea 113 ani), aceştia l-au supus la torturi inimaginabile. I-au rupt carnea cu cârlige de fier şi l-au jupuit de piele, timp în care sfântul le mulţumea torţionarilor săi, spunând: "Vă mulţumesc, fraţilor, că mi-aţi reînnoit sufletul care doreşte să se unească cu veşnicia!" Văzând că sfântul rabdă durerile fără să scoată vreun cuvânt rău, doi soldaţi, Porfirie şi Vaptos au crezut în Hristos şi au fost omorâţi prin tăierea capului cu sabia. La fel, alte trei femei care au văzut puterea sfântului de a îndura chinurile, L-au lăudat pe Hristos şi au fost imediat martirizate. Luchie a turbat de mânie la vederea celor întâmplate şi a apucat el instrumentele de tortură, începând să-l rănească pe sfântul martir, când deodată mâinile i-au căzut ca secerate de sabie, rămânându-i atârnate de corpul sfântului. Apoi guvernatorul l-a scuipat în faţă pe sfânt şi gura i s-a întors la ceafă. Luchie l-a implorat pe sfânt să-l salveze cu rugăciunile sale şi să se milostivească de el, iar martirul în bunătatea să s-a rugat pentru cei doi şi s-au vindecat pe loc. La vederea acestor minuni, mulţi din cei prezenţi au trecut la creştinism, printre care şi Luchie, care a căzut la picioarele sfântului episcop şi l-a rugat să-l boteze. Luchie i-a spus despre cele întâmplate împăratului Septimiu Sever (193-211), care se afla atunci în Antiohia (vestul Asiei Mici). Împăratul a ordonat să fie adus Sf. Haralambie la el în Antiohia. Soldaţii i-au legat barba în jurul gâtului şi l-au tras de ea pe drum. Apoi i-au înfipt un piron de fier în trup dar împăratul nu s-a mulţumit şi le-a cerut să-l chinuie şi mai mult, arzându-l încetul cu încetul. Dar Dumnezeu l-a ocrotit pe sfânt şi acesta a rămas nevătămat. La cererea păgânului împărat, ca să-i dovedească puterea Dumnezeului său, Sf. Haralambie a făcut multe şi mari minuni cu harul lui Dumnezeu, înviind din morţi un tânăr şi izgonind diavolul dintr-un om chinuit de 35 de ani, astfel încât mulţi oameni au crezut în Hristos Mântuitorul. Chiar şi fiica împăratului, Galinia, a trecut la creştinism zdrobind cu mâinile ei pe idoli, de două ori la rând, într-un templu păgân. Împăratul a mai dat ordin să-i zdrobească sfântului gura cu pietre şi să-i ardă barba dar sfântul a întors flăcările asupra chinuitorilor săi. Plin de răutate drăcească Septimiu Sever împreună cu un eparh numit Crisp au hulit numele lui Dumnezeu, îndrăznind să-L provoace pe Dumnezeu şi să-L cheme să vină pe pământ să-i înfrunte pe ei, cei puternici. Atunci Domnul a dat un cutremur înfricoşător, ridicându-i pe cei doi păgâni în aer şi nu i-a lăsat pe pământ până când Sf. Haralambie nu s-a rugat pentru ei. N-a trecut mult şi după ce şi-a revenit din sperietură, împăratul a dat din nou ordine să-l tortureze pe sfânt. În cele din urmă, Sf. Haralambie a fost condamnat la tăierea capului cu sabia. În timpul rugăciunii dinainte de moarte, cerurile s-au deschis şi sfântul a văzut pe Mântuitorul şi pe îngerii săi. Sfântul martir i-a cerut lui Dumnezeu să aibă grijă de locul unde vor rămâne moaştele sale, ca acel loc să nu sufere niciodată de foame sau boli, să aibă prosperitate, pace, abundenţă de fructe, roade şi vin, iar sufletele oamenilor din acel loc să fie mântuite. Domnul i-a promis că o să-i îndeplinească dorinţele şi S-a ridicat la cer împreună cu sufletul martirului Haralambie. Din mila Domnului, sfântul a murit înainte de a fi executat. Galinia a îngropat trupul martirului cu multă onoare. În hagiografia şi iconografia greacă Sfantul Haralambie este reprezentat ca preot, pe când sursele ruseşti îl prezintă ca episcop.

Nebunia intru Hristos - Sfanta Xenia din Sankt Petersburg

2009-02-10T14:08:00.003+02:00

Xenia Grigorievna s-a născut pe la 1730 într-o familie bună, probabil din mica boierime. S-a măritat pe la vârsta de douăzeci de ani. Ea şi soţul ei, un capelmaistru imperial pe nume Col. Andrei Teodorovici, s-au bucurat se câţiva ani de căsnicie laolaltă, trăind îndestulat şi fericiţi, având o viaţă lipsită de griji în oraşul-capitală al Rusiei, Sankt Petersburg.
Apoi, într-o noapte, la o beţie, soţul Xeniei, tânăr şi deplin sănătos, a murit pe neaşteptate. întreaga ei lume s-a prăbuşit. Nu numai că fusese lipsită aşa de neaşteptat de iubitul ei soţ, dar exista primejdia ca el să fi murit fără a se căi de păcatele lui. Căci tânăra pereche fusese mai curând lumeaţă, neîngrijindu-se în chip deosebit de viaţa bisericească, iar el murise fără a fi avut parte de sfintele taine ale Mărturisirii şi Împărtăşaniei.
Spre uimirea prietenilor şi rudelor, Xenia a început a-şi da toate bunurile. Banii şi lucrurile personale le-a dat săracilor, casa a lăsat-o unei prietene apropiate, Paraschiva Antonova.
Rudele au hotărât că, desigur, şi-a ieşit din minţi din pricina şocului pierderii soţului. Ei s-au adresat epitropilor în grija cărora fusese lăsată, spre a cerceta dacă Xenia era în stare să dispună de averea ei în mod conştient. Epitropii au chemat-o şi au aflat-o cu totul întreagă la minte, având tot dreptul să facă ce voia cu averea ei.
Apoi Viaţa ei spune: “Dându-şi seama că nu poate fi adevărată fericire pe pământ şi că averile lumeşti sunt doar piedici în calea dobândirii adevăratei fericiri în Dumnezeu, scăpând de acele piedici, Xenia a dispărut dintr-o dată din Petersburg vreme de opt ani. Se spune că în aceşti ani a trăit la o sihăstrie, într-o obşte de sfinte nevoitoare, învăţând despre rugăciune şi viaţa duhovnicească de la un stareţ”.
Apoi s-a întors la Petersburg, spre a-şi începe lungul pelerinaj spre împărăţia cerurilor, umblând pe străzile din partea săracă a oraşului, cartierul Storona, şi dormind pe câmp, sub cerul liber. Se îmbrăca într-una dintre vechile uniforme ale soţului ei, şi de atunci înainte şi-a luat numele Iui, Andrei Teodorovici, refuzând să mai răspundă la numele de Xenia. “Era ca şi cum, prin adânca dăruire faţă de soţul ei, ar fi nădăjduit să ia cumva asupra ei povara păcatelor lui nepocăite şi a nefericitei sale morţi fără Sfintele Taine”. Astfel, în acea vreme, ea a fost chemată la neobişnuitul rol de nebună întru Hristos - una dintre cele mai grele nevoinţe duhovniceşti, destinată doar celor înaintaţi duhovniceşte şi care au o chemare aparte.
A trăit astfel treizeci şi şapte de ani. Viaţa ei spune: “Fericita era oricând gata să ajute pe orişicine în orice chip cu putinţă. În timpul zilei rătăcea pe străzi, chipul ei răsfrângând, prin strălucirea caldă şi prietenoasă, duhul său lăuntric de blândeţe, smerenie şi bunătate. Noaptea, în orice anotimp, se ducea pe câmp şi începea a vorbi cu Însuşi Dumnezeu!”. Cinstindu-i deplina dăruire către El, Dumnezeu i-a dat darul înainte-vederii, cu care ajuta pe mulţi dintre locuitorii din Storona. Şi era cu adevărat o minune felul cum a supravieţuit atîtea ierni, trăind în acest chip sub cerul liber.
Îi plăcea în chip deosebit Cimitirul Smolensk, lucru ce se vede din următoarea întâmplare. “Cândva, în 1794, spre sfârşitul vieţii Xeniei, se zidea o nouă biserică în Cimitirul Smolensk. Lucrătorii au început a observa că în timpul nopţii cineva căra grămezi de cărămidă în vârful clădirii, acolo unde era nevoie de ele. Lucrătorii au fost uimiţii de aceasta şi au hotărât să afle cine putea fi acest neobosit muncitor. Punând un om de veghe, au putut afla că era roaba lui Dumnezeu, Xenia”.
În sfârşit, această deosebită pelerină a lui Dumnezeu pe pământ a plecat spre sălaşul ceresc prin anul 1800. Smerenia şi neabătuta credincioşie faţă de soţul ei se văd din înscrisul de pe piatra mormântului său din cimitirul Smolensk: “În Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Aici zace trupul roabei lui Dumnezeu Xenia Grigorievna, soţia capelmaistrului imperial Col. Andrei Teodorovici Petrov. Văduvă la vârsta de 26 de ani, pelerină 45 de ani, ea a trăit cu totul 71 de ani. Era cunoscută sub numele de Andrei Teodorovici. Oricine m-a cunoscut, să se roage pentru sufletul meu, ca şi al său să se mântuiască. Amin”.

Sfantul Serafim de Viriţa: “Banii si inselaciunile lumii vor pierde mai multe suflete decat prigoana ateista!”

2009-01-29T08:57:00.002+02:00

„În cele mai grele timpuri se va mântui mai usor acela care în masura puterilor sale se va nevoi cu rugaciunea lui Iisus, trecând de la chemarea numelui Fiului lui Dumnezeu la rugaciunea neîncetata“.
La întrebarea unui fiu duhovnicesc despre viitorul Rusiei, staretul i-a zis sa se apropie de geam si sa priveasca. Acela a vazut Golful Finic si o multime de vapoare care navigau sub diferite pavilioane.
- Cum sa înteleg aceasta? l-a întrebat el pe batiuska.
Staretul a raspuns:
- Va veni o vreme când va fi în Rusia o înflorire duhovniceasca. Se vor deschide multe biserici si manastiri si chiar cei de alte credinte vor veni sa se boteze la noi pe astfel de corabii. Dar aceasta nu va fi pentru mult timp, ci pentru aproximativ 15 ani, iar apoi va veni antihristul.
- Va veni vremea când Rusia va fi sfâsiata în bucati. La început o vor împarti, iar apoi vor începe sa jefuiasca bogatiile ei. Occidentul va concura în toate felurile posibile la distrugerea ei si va da partea ei rasariteana pâna la o vreme în stapânirea Chinei. Extremul Orient îl vor acapara în mâinile lor japonezii, iar Siberia - chinezii, care vor veni în Rusia, se vor face casatorii mixte, iar în final prin viclenie si perfidie vor lua teritoriul Siberiei pâna la Urali. Când China va voi sa treaca mai departe, Occidentul se va opune si nu va permite. Multe tari se vor întoarce împotriva Rusiei, dar ea va rezista, pierzând mare parte din pamânturile sale. Acesta este razboiul despre care spune Sfânta Scriptura si proorocii ca va deveni pricina pentru unirea întregii omeniri. Oamenii vor întelege ca nu se poate trai asa pe mai departe fiindca tot ce este viu va pieri si vor alege un guvern unic care va fi antecamera împaratiei lui Antihrist. Apoi vor începe prigoanele asupra crestinilor; când în adâncul Rusiei vor iesi primele esaloane din orase trebuie sa se grabeasca cineva sa iasa între primii, caci multi dintre cei ce vor ramâne vor pieri. Va veni împaratia minciunii si raului. Va fi atât de greu, atât de dificil si îngrozitor încât sa nu dea Dumnezeu sa traiesti pâna atunci. Dar noi nu vom prinde acele vremuri.
Daca oamenii din toata lumea, toti pâna la unul, în acelasi timp s-ar fi pus în genunchi sa se roage macar cinci minute lui Dumnezeu spre a prelungi viata, ca sa mai dea Domnul vreme de pocainta….
Daca poporul rus nu va veni la pocainta, se poate întâmpla iarasi sa se ridice fratele împotriva fratelui. Va veni vremea când nu prigoana, ci banii si înselaciunile lumii acesteia îi vor îndeparta pe oameni de Dumnezeu si vor pieri mai multe suflete ca în vremea prigoanei ateiste.
Pe de o parte vor înalta cruci si vor auri cupole, iar pe de alta parte se va instaura împaratia minciunii si raului. Biserica adevarata totdeauna va fi prigonita, iar sa se mântuiasca cineva va putea numai prin boli si amaraciuni, caci prigoanele vor avea un caracter cât mai subtil si neprevazut; înfricosator va fi sa ajunga cineva la acei ani”.
Staretul vorbea despre rolul important al tineretului în viitoarea renastere a Bisericii. El spunea ca vor veni vremuri (si deja au venit!!) când destrabalarea si decaderea moravurilor tinerilor vor atinge ultimele limite, cele mai de jos. Aproape ca nu vor ramâne din cei nedepravati. Ei vor considera ca totul le este permis pentru satisfacerea poftelor si placerilor, în bande si gasti, vor jefui si corupe.
Dar va veni vremea când se va auzi glasul lui Dumnezeu, când va întelege tineretul ca în continuare nu se mai poate trai asa si vor ajunge la credinta pe diferite cai, se va întari râvna pentru nevointa. Cei care erau pâna atunci pacatosi, betivi vor merge la biserica, vor simti o mare sete de viata duhovniceasca, multi se vor face monahi, se vor deschide manastirile, iar bisericile vor fi pline de credinciosi. Atunci vor merge tinerii în pelerinaj prin Sfintele Locuri, va fi o vreme slavita. Iar pentru faptul ca acum pacatuiesc, mai apoi se vor pocai fierbinte. Ca si lumânarea care înainte de a se stinge pâlpâie mai luminos, luminând totul cu ultima lumina, asa va fi si viata Bisericii. Si acest timp este aproape”.

sursa: Profetii si marturii crestine pentru vremea de acum - Vol I

UE se pregăteşte pentru ample mişcări de stradă

2009-01-26T00:00:00.004+02:00

Mişcările sociale par a lovi Europa din toate părţile, chiar dacă la bază nu au aceeaşi rădăcină. Însă, pe fondul actualei crizei economice, tensiunile sociale au găsit un teren propice pentru a destabiliza mai multe guverne europene. Deşi cauzele sunt diferite, rezultatele sunt similare: proteste violente, pagube materiale şi, mai nou, chiar atacarea oficialilor cu rang înalt în unele state.

Europenii se pregătesc pentru ce e mai rău

Chiar dacă au ignorat de câteva luni semnele tot mai îngrijorătoare cu privire la nemulţumirile multora dintre europenii – care sărăcesc, de la o zi la alta, pe fondul crizei – liderii din UE şi-au dat seama de pericolul ce pândeşte stabilitatea comunităţii „Celor 27”. Şefii de stat şi de guvern intenţionează să discute, în cadrul unei reuniuni de urgenţă programată pentru luna martie, problema revoltelor sociale şi a protestelpr violente, informează „The Telegraph”. Potrivit unui oficial de rang înalt al UE, liderii europeni vor discuta în cadrul summitului din martie problema revoltelor sociale pe fondul creşterii şomajului în Europa şi al reducerii programelor sociale. Ei au conştientizat, odată cu revoltele sociale care afectează deja Bulgaria, Letonia, Lituania, Ungaria, Grecia şi Islanda, că este necesară o abordare concertată pe plan comunitar. „Există probleme. UE le împărtăşeşte. Este una dintre marile provocări al Consiliului de primăvară", a precizat sursa citată.

Islanda – premierul era să fie luat la bătaie de protestatari

Mobilizarea liderilor europeni riscă, în unele cazuri, să vină prea târziu. „Sindromul grecesc”, aşa cum au fost denumite mişcările violente ale tinerilor eleni, susţinuţi din umbră de grupări de extrema-stângă, riscă să ajungă şi în alte state europene, chiar dacă va îmbrăca forma recesiunii. Şomajul, creşterea preţurilor şi o putere de cumpărare tot mai mică va „paraşuta” Europa în centrul unui haos social. Efectele puternice şi perverse ale crizei sunt, în prezent, cel mai greu resimţite de Islanda, unde acţiunile de protest împotriva politicilor economice ale Executivului au luat forme atât de dure încât chiar premierul era să fie bătut de manifestanţi.

Scăpat ca prin urechile acului de aghiotanţii săi, Geir Haarde le-a dat protestatarilor ce şi-au dorit: va organiza alegeri legislative anticipate şi nici nu va mai candida (din „motive personale”), relatează AFP. Situaţia însă rămâne dramatică pentru cei 320.000 de locuitori ai insulei în condiţiile în care este primul stat european unde sistemul s-a prăbuşit ca urmare a crizei financiare globale. Guvernul de la Reykjavík a fost nevoit să naţionalizeze trei mari bănci din ţară - Kaupthing, Landsbank şi Glitnir - pentru a împiedica un eventual colaps economic.

Grecia, „divizată” de tractoare

Nici în Grecia, tensiunile sociale nu au putut fi dezamorsate, chiar dacă autorităţile au aplicat „modelul” rusesc al arestărilor în masă în cazul protestelor studenţilor. Începând de ieri manifestaţiile au luat o nouă turnură, mii de agricultori eleni blocând drumurile care leagă sudul ţării de nord. „Rupând” Grecia în două, prostestatarii au transmis Executivului că sunt, în continuare, nemulţumiţi de scăderea preţurilor agricole, în pofida anunţului Guvernului, privind ajutoare estimate la 500 de milioane de euro, relatează AFP. În nordul Greciei, manifestanţii au blocat şi frontiera greco-bulgară, unde cozi lungi de maşini se întindeau de cele două părţi ale frontierei şi pe autostrada Egnatia care duce spre Turcia.
sursa: gandul.info

Sf. Serafim de Sarov făcătorul de minuni...

2009-01-15T15:56:00.003+02:00

Sf. Serafim s-a născut în 19 iulie 1754. Părinţii săi, Isidor şi Agatia Moshnin, locuiau în provincia rusească Kursk; Isidor era comerciant. La vârsta de 10 ani, Serafim s-a îmbolnăvit grav. În timp ce bolea a văzut-o pe Maica Domnului în somn, care i-a promis că îl va tămădui. După câteva zile a avut loc o procesiune religioasă în Kursk cu icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, preaslăvită în localitate. Datorită vremii nefavorabile, procesiunea şi-a schimbat cursul, scurtând drumul şi trecând pe lângă casa familiei Moshnin. După ce mama l-a dus pe copil la icoană acesta s-a vindecat repede. Încă de mic Serafim trebuia să-şi ajute părinţii la magazinul pe care îl aveau dar afacerile nu-l încântau deloc. Tânărului îi plăcea să citească scrierile vieţile sfinţilor, să meargă la biserică şi să se retragă singur la rugăciune.
La vârsta de 18 ani Serafim a hotărât să devină călugăr. Mama lui l-a binecuvântat şi i-a dăruit o cruce de aramă, pe care a purtat-o peste haine toată viaţa. Astfel a intrat la mănăstirea Sarov ca novice. Viaţa monahală
Încă din prima zi în mănăstire Serafim a arătat că avea două calităţi excepţionale ale vieţii sale: hrana puţină şi odihna puţină. El mânca o dată în zi, foarte puţin, iar miercurea şi vinerea nu mânca defel. După ce a primit binecuvântare de la stareţ, adică părintele său duhovnicesc, a început tot mai des să se retragă în singurătatea pădurii pentru rugăciune şi meditaţie religioasă. La scurt timp s-a îmbolnăvit din nou grav, fiind ţintuit la pat de boală timp de trei ani.
Încă o dată Preasfânta Fecioară i-a apărut împreună cu mai mulţi sfinţi şi l-a vindecat. Arătînd spre părintele Serafim, Preasfânta Fecioară i-a spus Apostolului Ioan Teologul: "Acesta este unul de-ai noştri." Atunci, atingîndu-l într-o parte cu toiagul i-a luat boala.
Serafim a depus votul monahal în 1786, pe când avea 27 de ani, luând numele care în ebraică înseamnă "înfocat" sau "arzător." Curând a fost numit ierodiacon. Serafim a făcut cinste numelui său prin puterea de foc a rugăciunii pe care o avea. Cu excepţia timpului foarte scurt în care se odihnea, restul timpului şi-l petrecea în biserică. Prin nevoinţa în rugăciune şi la slujbele bisericeşti Serafim s-a învrednicit să vadă îngerii cântând şi slujind în biserică. În timpul Sfintei Liturghii din Joia mare, el L-a văzut pe Însuşi Domnul Iisus Hristos ca Fiu al Omului intrând în biserică înconjurat de alaiul îngeresc şi binecuvântând pe cei ce se rugau. După această vedenie minunată sfântul nu a putut grăi o lungă perioadă de timp.

Pustnicul
În 1793 Sf. Serafim a fost hirotonit ieromonah, după care a slujit zilnic şi s-a împărtăşit cu Sfânta Împărtăşanie timp de un an de zile. Apoi Sf. Serafim a început să se retragă în "îndepărtata pustnicie" — a pădurii la aproximativ cinci km depărtare de Mănăstirea Sarov. Era deja la o măsură duhovnicească înaltă. Animalele sălbatice din pădure - urşi, iepuri, lupi, vulpi şi altele - veneau la coliba sfântului. Maica stareţă a Mănăstirii Diveevo, Matrona Plescheeva, a văzut cum sfântul a hrănit un urs chiar din mâna lui. "Faţa marelui părinte era minunat de luminoasă şi veselă având o strălucire îngerească," povestea ea. În timp ce trăia în mica lui colibă din pustie, sfântul a avut mult de suferit din cauza unor tâlhari care l-au atacat. Deşi era puternic din punct de vedere fizic şi avea un topor în mână în acel moment, sfântul nu a opus rezistenţă. Când l-au ameninţat şi i-au cerut banii, sfântul a lăsat jos toporul, şi-a încrucişat mâinile pe piept şi s-a lăsat în mâinile lor. Aceştia l-au lovit bestial cu coada toporului în cap până i-a pornit sângele pe nas şi urechi, după care l-au lovit cu o buturugă şi l-au călcat în picioare şi l-au târât pe jos lăsându-l inconştient. Când au considerat că a murit, l-au lăsat în pace. Unicul lucru de valoare pe care l-au găsit în colibă a fost icoana Maicii Domnului cea Îndurerată (Umilenie) în faţa căreia se ruga mereu Sf. Serafim. După un timp, când tâlharii au fost prinşi, sfântul a depus mărturie în favoarea lor, deşi în urma loviturilor primite sfântul a rămas cocoşat toată viaţa.

Curând apoi a început perioada "stâlpnică" a vieţii sale, petrecând în rugăciune, pe o piatră, cu mâinile ridicate, aproape nemişcat, timp de o mie de zile.

Spre sfârşitul vieţii, Sf. Serafim a avut o viziune minunată cu Maica Domnului, ceea de l-a determinat să devină părinte duhovnic. A început să primească pe oricine venea la el pentru ajutor sau un cuvânt de folos. Mii de oameni din toate colţurile şi de toate felurile veneau la uşa sfântului ca să se îmbogăţească din harul său, pe care l-a primit prin multele şi grelele nevoinţe. Tuturor se arăta smerit, bucuros şi deschis. Obişnuia să-i primească pe toţi cu cuvintele: "Bucuria mea!" Pe mulţi îi sfătuia să dobândească pacea sufletului şi atunci se vor mântui oamenii din jurul lor." Indiferent ce rang aveau oamenii care veneau la el, sfântul se închina în faţa lor şi le săruta mâinile a binecuvântare. Nu avea nevoie să-i spună omul de ce a venit pentru că vedea înlăuntrul sufletului fiecăruia. Obişnuia să spună că veselia nu este un păcat deoarece aceasta înlătură tristeţea, din care se naşte deznădejdea şi nimic nu este mai groaznic decât aceea.

"Of, dacă aţi şti," spuse el odată unui călugăr, "ce bucurie şi dulceaţă îl aşteaptă în Rai pe un suflet drept! Aţi fi de acord să înduraţi în această viaţă toate necazurile, persecuţiile şi umilinţa cu mulţumire. Dacă în chilie ar fi plin de viermi care ar mânca trupul nostru tot restul vieţii am fi bucuroşi să îndurăm numai să nu cumva să pierdem bucuria cea cerească pe care a pregătit-o Dumnezeu pentru cei ce Îl iubesc pe El."

Minunata transfigurare a sfântului a fost povestită de un ucenic cu mare evlavie la sfântul, pe nume: Motovilov. Întâmplarea s-a petrecut iarna, într-o zi noroasă. Motovilov stătea pe un trunchi în pădure iar Sf. Seraphim se afla în faţa lui, povestindu-i despre sensul vieţii creştine şi explicîndu-i motivul vieţii creştinilor pe pământ.

"Este nevoie să lăsăm Duhul Sfânt să pătrundă în inimile noastre. Toate cele bune pe care le săvârşim în numele lui Hristos, ni s-au dat prin Duhul Sfânt şi le putem face mai ales prin rugăciune, care ne este tot timpul la îndemână," spunea el.

"Părinte," întrebă Motovilov, "cum aş putea vedea harul Sfântului Duh? Cum pot să-mi dau seama dacă este întru mine sau nu?"

Sf. Serafim a început să-i explice prin pilde din vieţile sfinţilor şi apostolilor dar ucenicul tot nu pricepea. Atunci bătrânul îl apucă de umeri hotărât şi-i spuse, "Dragul meu frate, amândoi ne aflăm acum întru Duhul Sfânt." Atunci parcă i s-au luminat ochii lui Motovilov care a văzut cum faţa bătrânului strălucea ca soarele. Inima i s-a umplut de linişte şi bucurie, corpul i-a fost străbătut de căldură ca şi când ar fi fost vară şi în jurul lor se răspândea o mireasmă foarte plăcută. Motovilov s-a speriat de acea schimbare neobişnuită, dar mai ales de faţa sfântului care strălucea. Dar sfântul i-a spus: "Nu te teme, dragă frate, că n-ai putea nici măcar să mă vezi dacă nu ai fi şi tu în plinătatea Sfântului Duh. Să mulţumim Domnului că ne-a milostivit astfel."

Atunci a înţeles Motovilov cu mintea şi cu inima ce înseamnă transfigurarea prin pogorârea Sfântului Duh asupra omului.

Sf. Ierarh Vasile cel Mare - Anul nou pe stil vechi...

2009-01-14T08:23:00.003+02:00

La mulţi ani celor care sărbătotresc anul nou pe stil vechi pentru că incepând de astăzi suntem în anul 2009. Astăzi serbăm Tăierea cea împrejur a Domnului nostru Iisus Hristos şi pe unul dintre cei mai mari ierarhi ai Bisericii Ortodoxe, Sf. Vasile cel Mare. Spicuim mai jos câteva dintre principalele momente din viaţa Sf. Vasile cel Mare.
Vasile din Cezareea Cappadociei, cunoscut sub numele Vasile cel Mare (* 330, Cezareea, Cappadocia - † 1 ianuarie 379, Cezareea Cappadocia) a fost un arhiepiscop din secolul al IV-lea, considerat doctor al Bisericii şi unul din cei patru doctori răsăriteni ai Bisericii, alături de Grigore de Nazianz («Teologul») şi Ioan Gură de Aur.
Sf. Vasile episcopul Cezareii, este unul dintre cei mai importanţi părinţi ai bisericii ortodoxe şi unul dintre cei mai mari teologi creştini. S-a născut în Pont în jurul anului 329 şi a murit în Cezarea în ziua de 1 Ianuarie 379. El provine dintr-o familie creştină binecunoscută: tatăl său Sf. Vasile cel Bătrân a fost un renumit învăţător în Pont, iar sora sa Macrina şi fratele său Grigore din Nyssa au devenit deasemenea sfinţi.
Sf. Vasile a studiat la Cezarea şi la Constantinopol şi Atena, remarcându-se încă de tânăr prin profunde cunoştinţe în filosofie, astronomie, geometrie, medicină şi retorică. La Atena a legat o strânsă prietenie cu Grigore de Nazianz, care a fost întotdeauna impresionat de inteligenţa şi spiritul său profund. Sf. Vasile a devenit apoi un strălucit profesor în NeoCezarea.
Sub influenţa sorei sale Macrina, Vasile se apropie mai mult de biserică, iar episcopul Cezareii, Dianius, care îl aprecia deosebit de mult, îl încurajează să accepte o slujbă bisericească. În căutarea căilor spre perfecţiune, Vasile vizitează multe mănăstiri din Egipt, Siria, Palestina şi Mesopotamia. La întoarcerea în Pont, el înfiinţează o mănăstire pe malul Iris-ului. Scrierile sale din acea perioadă pun bazele vieţii monahale sistematice şi de aceea Sf. Vasile este considerat părintele monahismului oriental.
După moartea lui Dianius, Eusebius devine episcop ş, care la rândul său încearcă să-l convingă pe Vasile să devină preot, şi în cele din urmă îi oferă o înaltă slujbă în cadrul episcopiei, care îi dă ocazia să-şi arate în plenitudine deosebitele sale calităţi spirituale şi intelectuale. În acest timp , Sf.Vasile exercită o mare influenţă atât în rândul conducătorilor imperiului cât şi al populaţiei şi clerului.
El începe o aprigă polemică împotriva arianismului şi a altor mişcări eretice. La 14 iunie 370, Sf. Vasile este ales episcop al Cezareii, cel mai important susţinător al său fiind Grigore Nazianzus. În această înaltă funcţie, el era totodată Mitropolit al Capadociei şi Exarh al Pontului, autoritatea sa întinzîndu-se între Balcani, Mediterană, Marea Egee şi până la Eufrat. El a depus un enorm efort la organizarea bisericii şi a luptat pentru drepturile clerului, totodată punând un mare accent pe temeinica pregătire canonică şi spirituală a preoţilor.
O mare atenţie a acordat Sf. Vasile păturii sărace şi a celor oprimaţi, iniţiind nenumărate acte de caritate. Începând din anul 373, o serie de evenimente întristează viaţa sa, începând cu moartea fratelui său Grigore şi ruptura cu Grigore Nazianzus. La acestea se adaugă situaţia generală din Imperiul Roman şi atacurile goţilor. Sf. Vasile moare în anul 379, iar la înmormântarea sa participă un imens număr de creştini, evrei, păgâni, localnici şi străini, ca dovadă a marii sale popularităţi.
Scrierile sale au o mare importanţă teologică şi au fost traduse pe tot globul. Sf. Vasile a scris cîteva cărţi împotriva lui Eunomius şi a arianismului în general, în care apără teza Trinităţii. În "De Spiritu Sancto" Sf. Vasile tratează chestiunea Sfântului Duh şi combate anumite mişcări din Macedonia care negau existenţa Duhului Sfânt. El a scris deasemenea un mare număr de lucrări exegetice despre Psalmi, Isaia şi Iov, 24 de predici şi a ţinut multe discursuri. Alte importante scrieri ale sale sunt: Regulile Monahale, Moralele, Despre Judecata lui Dumnezeu, Despre Religie şi 366 de epistole, multe cu caracter dogmatic iar altele apologetice.
Alte importante scrieri sunt Liturghia Sf. Vasile cel Mare şi Molitfele Sfântului Vasile cel Mare.
Sf. Vasile este unul dintre "Cei Trei Cappadocieni" (alături de Grigore de Nisa şi Grigore de Nazianz) fiind totodată şi cel mai important dintre ei.
Sf. Vasile este serbat pe data de 1 ianuarie şi deasemenea pe 30 ianuarie împreună cu Sf. Ioan Gură de Aur (Chrysostom) şi Sf. Grigore (Nazianzus) (Sfinţii Trei Ierarhi - sărbatoare hotărâtă în 1081 de către Ioan Patriarhul Constantinopolului în memoria acestor trei mari sfinţi şi teologi ortodocşi).

Gabriela Cristea - Toader face prozelitism catolic în cadrul emisiunii "Noră pentru mama"

2008-12-30T09:04:00.006+02:00

Într-una din emisiunile din preajma Naşterii Domnului pe stil nou, prezentatoarea emisiunii "Noră pentru mama 3" a făcut câteva afirmaţii care au şocat orice credincios ortodox. Gabriela Cristea - Toader prezentatoarea acestei emisiuni, a făcut câteva afirmaţii legate de Biserica Catolică, ridicând în slăvi pe conducătorul spiritual al acestei confesiuni.

De ce mi se par şocante aceste afirmaţii? Mi se par şocante pentru că un post de televiziune are nesimţirea ca intr-o ţară majoritar ortodoxă să aprobe difuzarea unor astfel de afirmaţii. Poate doamna Gabriela Cristea - Toader o fi trecut la catolici e problema dumneaei, poate soţul ei este mason şi ambasador al papei la Bucureşti. Una peste alta logoreea şi prozelitismul Gabrielei Cristea - Toader referitor la adresa bisericii catolice intr-o emisiune de televiziune publică face parte dintr-o campanie mai mare a massmediei care fie vorba intre noi este condusă de masonerie. Televiziunile de ştiri ne-au prezentat în seara 24 spre 25 s-au întrecut în a ne prezenta "slujba" de la Bethleem ţinută de "Patriarhul Latin de Ierusalim" - exprimare de râsul curcilor pentru că Patriarhul de Ierusalim este grec. Dar capetele cu mitre papale pe ele nu pot fi mascate în ochii poporului dreptslăvitor creştin ortodox ci poate doar în ochii celor cu credinţă de supermarket şi cu ceafă groasă.
"Să stăm bine să stăm cu frică"

Stareţul Gavriil de la Dionisiu - Despre schimbarea calendarului

2008-12-29T13:30:00.008+02:00

Următorul eseu este luat din Fericitul Stareţ Gavriil Dionisiatul, cel mai recent volum al seriei Sfinţi Ortodocşi Contemporani (Belmont, MA: Institute for Byzantine and Modern Greek Studies, 1999), de profesorul Constantine Cavarnos. Elogiul şi apărarea elocventă a Stareţului Gavriil aduse Vechiului Calendar sunt importante, de vreme ce el nu a făcut parte din mişcarea vechilor calendarişti şi a fost un Stareţ Athonit celebru, recunoscut pentru acuitatea sa teologica şi sfinţenia sa de către întreaga Biserică Ortodoxă. Deşi nu atinge în mod specific chestiunea în acest scurt articol, părintele a recunoscut legătura între ecumenismul politic şi inovaţia calendarului, condamnând ecumenismul cu glas tare, cu tărie şi fermitate, ca pe un atac împotriva a înseşi identităţii Bisericii Ortodoxe.
DEŞI SFÂNTUL MUNTE al Athonului este guvernat în chestiuni ecleziastice, de la
începuturile sale, potrivit aşa-zisului Calendar Vechi (iulian), cu toate acestea suferă în urma consecinţelor schimbării Calendarului. Părinţii Sfântului Munte s-au împărţit între cei ce comemorează numele Patriarhului Ecumenic şi cei care nu îl comemorează, considerându-l pricina acestei schimbări în Biserică. Această întristătoare dezbinare, care există din 1924, a avut şi alte urmări triste. A avut ca rezultat răcirea religioasă a „lumii”, a clătinat încrederea în trăinicia sfintelor Canoane şi a Hotărârilor Sinodale, a îndepărtat, îndeosebi, tineretul de valorile duhovniceşti şi i-a dezbinat pe cei din „lume”, în doua grupări, opuse una alteia. Împărţirea mădularelor Bisericii în „Noii Calendarişti” şi „Vechii Calendarişti” a provocat tulburare în societate, atât în rândul clerului, cât şi al mirenilor. Este de notat că cei ce urmează calendarul tradiţional („vechi”) sunt o mulţime, aproape o pătrime din populaţia Greciei [în anii 1960, când scria Stareţul Gavriil – n.ed.] şi alcătuiesc partea ei cea mai patriotica. Prin urmare, guvernul şi biserica greacă ar trebui să depună toate eforturile cu putinţă pentru a readuce calendarul vechi (iulian), spre slava lui Dumnezeu şi împăcarea Bisericii şi a poporului grec.
Nimeni nu ignoră faptul că din anul 1924 încoace a existat o tulburare profundă în
conştiinţa unui mare segment din populaţia Greciei – şi, cu adevărat, în acel segment care este cel mai dăruit, din întreaga sa inimă, tradiţiilor elene creştine. Această tulburare a fost pricinuită şi există până în ziua de azi, în urma schimbării inoportune a Calendarului Eclezial al zilelor sfinte (Heortologion), cu scopul de a fi adaptat – precum s-a spus – Calendarului Politic (Acesta din urmă a fost instituit ceva mai devreme, în locul vechiului calendar, ce era urmat până în atunci). Este un fapt cunoscut de către toată lumea că nici o tulburare serioasă nu a fost cauzată de schimbarea Calendarului Politic. Oamenii noştri l-au primit cu calm, convinşi de declaraţiile făcute de către guvern, cum că schimbarea ţintea uşurarea tranzacţiilor de natură comercială cu alte ţări.
În pofida acestui fapt, dintr-o dată, şi fără un motiv serios, fără argumente solide, Calendarul Bisericii, sau şirul zilelor sfinte neschimbătoare, a fost schimbat, zilele acestor praznice fiind mutate înainte cu treisprezece zile. Argumentul oferit pentru schimbare a fost că ziua noastră naţională – adică, ziua Declaraţiei Războiului de Independenţă din 1821 – şi praznicul Bunei-vestiri a Născătoarei de Dumnezeu ar putea cădea în aceeaşi zi. Aceasta inovaţie a răsturnat Rânduiala Bisericii, întemeiată şi veche de secole. Au rezultat neorânduieli inadmisibile în Biserică. Astfel, din vreme în vreme, Postul Sfinţilor Apostoli este desfiinţat pe deplin, iar, în alte dăţi, este scurtat cu câteva zile, depinzând de data schimbătoare a Sfintelor Paşti în relaţia cu Noul Calendar. Mai mult, aceasta inovaţie sporeşte cu treisprezece zile perioada în care mâncarea cărnii este îngăduită, între Crăciun şi Apokreo (Duminica lăsatului sec de carne).
În afara acestor schimbări, introducerea Noului Calendar a răsturnat întru-tot-lăudata Rânduială a Bisericii noastre, potrivit căreia problemele importante trebuie rezolvate în Sinod şi prin împreună-hotărârea tuturor Bisericilor Creştine Ortodoxe. Aceasta Rânduială a fost urmata cu stricteţe chiar de la înfiinţarea Bisericii, adică din vremea sfinţilor Apostoli. După aceasta, a fost păstrată prin Sinoadele Ecumenice, sau prin Sinoadele Regionale [locale] (din pricina destrămării orânduielii politice sau a dificultăţilor de călătorie), niciodată în mod
unilateral. Aceasta cale de soluţionare a marilor probleme ale Bisericii, precum şi a păstrării tradiţiilor şi a chipurilor stabilite ale Rânduielii, aşa cum este Calendarul sfintelor praznice, este ocrotită de decrete împărăteşti, de hotărâri apostolice, şi de către sfintele Canoane ale Sinoadelor Ecumenice şi Regionale.
Chiar şi conform jurisprudenţei contemporane, pentru ca o parte a Constituţiei unei ţări să fie revizuită, este necesară o adunare naţională. În pofida tuturor acestora, în cazul schimbării calendarului, nici Bisericile Ortodoxe locale nu au fost consultate, nici măcar Ierarhia locală. Inovarea a fost făcuta ca printr-un ordin al poliţiei, şi nu printr-un Sinod Pan-Ortodox.
Ca rezultat, clerul şi mirenii evlavioşi ai Greciei au fost profund scandalizaţi.
Majoritatea clericilor, a căror condiţie era de angajaţi ai Bisericii, s-au supus ordinului, îndreptăţindu-se că au făcut astfel pentru a preveni o schismă în Biserică. Aceasta s-a petrecut în perioada în care Statul [grec] trecea prin marea încercare a dezastrului din Asia Mică. Totuşi, schisma nu a putut fi evitată, întrucât membrii sfântului cler, ai mânăstirilor şi ai comunităţii academice (epistemonikos kosmos) s-au ridicat împotriva acestei inovaţii silite. Erau oameni curajoşi, plini de râvnă dumnezeiască. Au atras atenţia asupra primejdiilor unei astfel de schimbări. Au înfierat maniera în care a fost făcută schimbarea, şi i-au luminat pe oamenii evlavioşi în ceea ce priveşte acest act anti-ortodox. Astfel, a apărut Biserica Vechilor Calendarişti.
Vechii Calendarişti sunt credincioşi pana la moarte tradiţiilor Bisericii. Arată duh de jertfă a sinelui, aşa cum o dovedesc bisericile, mânăstirile, şi instituţiile de binefacere pe care le-au întemeiat, ridicat şi păstrat fără nici un ajutor din partea Statului. Este dovedit şi de sfântul cler, care, deşi prigonit şi în sărăcie, îşi săvârşeşte lucrarea fără salarii sau alocaţii, de care se bucură clerul Bisericii „oficiale” (episemos). Mai mult, sunt recunoscuţi de către toată lumea ca nişte patrioţi autentici.
Lucrurile acestea sunt scrise pentru istorie, cu scopul de face vădit caracterul anticanonic şi anti-ortodox al schimbării Calendarului Bisericii Ortodoxe.
Mulţi cred ca Vechii Calendarişti doresc revocarea Calendarului Politic, şi să aducă
neorânduială în treburile sociale şi comerciale ale oamenilor. Din această pricină, ei se opun cu tărie vederilor şi acţiunilor Vechilor Calendarişti. Însă se înşeală. Vechii Calendarişti nu cer revocarea Calendarului Politic. În ce priveşte chestiunea sărbătoririi zilei naţionale, aceasta poate fi soluţionată cu uşurinţă, deoarece nu există un acord în ceea ce priveşte data precisă a începerii Războiului de Independenţă, iar la vremea aceea grecii nu urmau Noul Calendar.
Există o singură soluţie la problema Calendarului, şi aceasta este restaurarea Calendarului Tradiţional (Vechi). Ea trebuie făcută prin hotărârea comună a Sfântului Sinod al Bisericii Greciei şi a guvernului grec. Poate fi realizată cu uşurinţă, daca există smerenie şi bună voinţă. Aşa precum Biserica Greciei a introdus în mod unilateral Noul Calendar, în aceeaşi maniera, ea se poate întoarce de îndată la Vechiul Calendar.
Nădăjduim că guvernul nostru se va hotărî să aducă pace în Biserică, şi că Sfântul
Sinod, ca o Maică iubitoare, căreia îi pasă chiar şi de cel din urmă copil al ei, va aproba restaurarea Calendarului Tradiţional, de dragul unităţii. Astfel, toţi grecii, cu o singură gură şi o singură inimă, vor slăvi în aceeaşi vreme Atotsfântul nume al Dumnezeului nostru cel binecuvântat.
A greşi e omeneşte, dar a persista în greşeală este de neiertat şi un păcat. Restaurarea Vechiului Calendar va aduce pace conştiinţei tuturor. Va aduce unitate şi pace Bisericii noastre, şi va întări credinţa, lucruri de atâta trebuinţă lumii destrămată duhovniceşte din ziua de astăzi. Va fi mare bucurie în Cer şi pe Pământ, pentru fericitul eveniment al întoarcerii grecilor la sfintele lor Tradiţii. Ne rugăm pentru aceasta din toată inima.

Mos Craciun sau Nasterea Domnului

2008-12-23T09:19:00.005+02:00

Ce ne mai aduce astăzi Moş Crăciun, dacă nu ceea ce suntem sau ceea ce am ajuns să fim?! El ne oferă acum „cadouri” în loc de daruri, pentru că suntem din ce în ce mai puţin capabili de „a dărui” celuilalt din inimă „darurile” dragostei noastre sincere şi curate; în loc de jertfă ne aduce aniversare comemorativă, petreceri degradante, „cultură de supermarket” ori divertisment, pentru că acestea reprezintă tot mai mult modul în care înţelegem noi astăzi „jertfa creştină”; în loc de dragoste pentru Hristos Domnul - în cinstea Căruia sărbătorim Crăciunul şi Care, pentru aceasta ar trebui să se situeze în centrul dragostei noastre - ne aduce bucurii fără de Hristos, Crăciun fără „Hristos”, pentru că aşa au ajuns unii dintre noi să petreacă astăzi Naşterea Lui.
Vă întreb: Ce altceva reprezintă Crăciunul pentru creştinul care nu a ţinut postul pregătitor, care nu s-a spovedit şi nu s-a împărtăşit cu Sfintele Taine şi care nu a participat cu fior sfânt la slujba de Crăciun, dacă nu aniversare de rutină, scurt concediu de odihnă, vizită la prieteni, divertisment sau simplu folclor? Nimic comun cu adevărata „dăruire”, jertfă sau dragoste, în primul rând pentru Cel care Se naşte de Crăciun şi pentru însemnătatea acestui măreţ praznic! Vedeţi unde ne-a dus secularizarea?! Vedeţi ce ne-a făcut „Moş Crăciun”?! Nu acela bun, al copilăriei noastre curate, ci acesta al culturii comerciale „vestice”, al consumismului!… Unde mai este prezentă în viaţa noastră jertfa şi comuniunea cu „Cel sărbătorit”, câtă vreme noi petrecem Crăciunul fără Hristos şi ziua onomastică fără comuniune liturgică cu sfântul căruia îi purtăm (cu cinste?!) numele?

Din pastorala de Craciun a PS Sebastian Episcopul Slatinei

Criză economică sau mâna masonilor

2008-12-20T01:38:00.004+02:00

Mişcarea Sionistă care conduce din umbră toate lojile masonice (chiar dacă aparent acestea se luptă între ele pentru supremaţie) acţionează prin sistemul bancar mondial sionist Rotschild/Rockeffeller pentru îmbogăţirea fără limite şi fără scrupule a membrilor sionişti şi sărăcirea celorlalţi oameni, indiferent de rasă şi naţionalitate. Iată ce spune în acest sens unul din liderii masoni sionişti David Rockeffeller: "Suntem în pragul unei transformări globale. Trebuie să declanşăm o criză majoră (economică, militară, politică, socială, educativă, religioasă) şi toate
naţiunile vor accepta Noua Ordine Mondială." Mişcarea Sionistă prin lojile masonice infiltrate în toate ţările lumii sub diferite nume şi măşti urmăreşte să aibă controlul total asupra finanţelor lumii. Pentru aceasta creează mari monopoluri particulare (Rotschild, Rockeffeller) care să fie rezervoarele imenselor bogăţii ale lumii, provoacă crize economice ca să destabilizeze statele lumii sustrăgând banii depuşi acolo, acumulează mari capitaluri private care au fost sustrase din circuitul
bancar al statelor silind astfel aceste state să ia bani de la Banca Mondială, F.M.I. (instituţii create organizate şi coordonate de mişcarea Sionistă) sub formă de credit şi să accepte condiţii aberante care duc statele respective la haos. Creditele impuse de F.M.I. împovărează statele cu procente imense care le transformă în sclavi fără voinţă. Nu întâmplător, pe clădirea FMI este aşezat simbolul satanic, 666! Acest aspect demonstrează o dată în plus că planurile satanice inspiră şi susţin activitatea FMI. În ziarul "Jurnalul Naţional" din 27.02.1997 profesorul universitar Ilie Bădescu, preşedintele Asociaţiei Sociologilor din România afirmă: "După ştiinţa mea nu există nici o ţară care aflată în Criză economică să fi reuşit relansarea cu ajutorul FMI şi Băncii Mondiale! În condiţiile în care Guvernul va face cum a anunţat, o privatizare prin vânzare necondiţionată de întreprinderi se va produce în momentul respectiv o foarte rapidă şi primejdioasă înstrăinare a unei părţi din averea naţională fără posibilitatea ca vreodată să se mai poată interveni pentru recuperarea acestei părţi înstrăinate. Noi vom fi debitori pentru că împrumutăm, căutăm capitaluri şi alţii vor fi creditorii noştri. Deci se creează o situaţie de dependenţă prin decalaj nou, suntem din nou la periferia metropolei. Soluţia trebuie căutată înăuntru în forţele proprii, prin noi înşine." Tot în ziarul "Jurnalul Naţional" din 21.05.1997, profesorul universitar Dr. Gheorghe Ciulbea, specialist în gândire politică şi istorie a gândirii economice afirmă: "FMI, Banca Mondială, BIRD şi BERD vor să transforme România într-o neocolonie. Actuala conducere a ţării nu are habar de doctrinele economice, decide şi acţionează după cum o taie capul, după interesul zilei şi al forţei sociale pe care o reprezintă. USD-iştii lui Roman şi UDMR-iştii aşteaptă ordinele străinătăţii pentru a le aplica în România, iar România se îndreaptă irevocabil spre economia de piaţă tipică unei ţări arabe sau africane. Cu alte cuvinte situaţia de neocolonie a Occidentului. Economia liberă de piaţă este astăzi un nonsens în America şi aiurea pentru că cei care grăbesc fără discernământ reîntoarcerea la piaţa liberă de tip Smith greşesc în aşa măsură încât starea lor mintală dovedeşte un caz clinic. Ei vor ceva ce nu mai există în Occident, ceva ce nici nu ar putea fi tolerat şi care nu are puterea de a supravieţui. Aceste orientări se transpun la noi în ţară în domeniul privatizării, politicii industriale, agrare şi terminând cu acelea ale inflaţiei şi ale nivelului de trai. Este vorba de "reforma" românească!"

Parintele Mihail de la Antim - Despre practicile neortodoxe....

2008-12-18T14:41:00.004+02:00

Desi poate unora dintre practicile enuntate mai jos nu li se poate nega un oarecare folos de moment, totusi ele nu pot fi acceptate ca autentic-bune întrucât sunt riscante, sau deviante de la sensul lor real, sau chiar profanatoare. Unele dintre aceste practici sunt întretinute de câte unii preoti sau călugări, altele de crestini mireni, bineînteles, promotorii lor încadrându-se în tipologia expusă mai înainte; unele sunt deformări ale rânduielilor liturgice, altele sunt “inovatii popesti” iar altele sunt “retete băbesti”. Iată o enumerare a câtorva dintre cele dintâi:
- deschisul cărtii (sau a pravilei, a Psaltirii sau a Sfintei Evanghelii, uneori la sfârsitul Sfântului Maslu) urmată de tâlcuirea fragmentului de text ce cade mai întâi sub ochii “credinciosului” care eventual a tinut trei zile de post negru;
- împărtitul de părticele (miride) luate de pe Sfântul Disc si date “credinciosului” cu mentiunea că “ele sunt mai mari în sfintenie decât aghiasma si anafura si se iau după o zi de post total“ (de unde inventia aceasta?);
- oficierea contra cost a unor “rugăciuni si slujbe speciale” pentru cei sinucisi, eretici, morti, avortati, lucru oprit de Biserică;
- “botezul” unor păpusi sau cârpe pe 7 ianuarie în locul copiilor avortati care-si “primesc” un nume fictiv de Ion-Ioana (această inventie este opera babelor care descântă si ghicesc pe la tară, inventie preluată si de unii “popi mincinosi” care câstigă bine de pe urma ei);
- săvârsirea Spovedaniei în grup la adulti, uneori rostindu-se doar dezlegarea cea mare urmată chiar de Sfânta Împărtăsanie, fără nici un canon dat cuiva (cazurile Vladimiresti, Recea, Plumbuita si or mai fi si altele);
- săvârsirea Spovedaniei de gen anchetă sau în fata icoanei Mântuitorului, fără preot, acesta citind doar dezlegarea finală;
- folosirea doar a epitrahilului la Spovedanie de către preotul duhovnic (lucru contrar rânduielii din Aghiazmatar, care specifică limpede ca fiind obligatorie îmbrăcarea felonului);
- omiterea exorcismelor de la Botez;
- Împărtăsirea cu Sfintele Taine a celor ce sunt în comă, sau în agonie, sau tocmai au murit;
- atingerea si păstrarea (40 zile) pe si sub Sfânta Masă a unor icoane, fotografii, acte, haine si obiecte ca să se “sfintească”;
- săritul cu Cinstitele Daruri peste oameni si haine (lucru riscant pentru slujitor);
- tăiatul motului la copiii în vârstă de un an; un obicei păgân care în timp a căpătat aură crestină. A devenit la fel de obligatoriu ca si botezul, cu explicatia fals duhovnicească că "ceea ce a început preotul la botez prin tăierea câtorva fire de păr ale pruncului încheie nasul la vârsta de un an" (dar ce începe preotul la botez?);
- abuzul de pomeniri la Vohodul mare;
- oficierea mai des (chiar de două ori pe zi la Arad) a Molitfelor Sfântului Vasile cel Mare si a altor exorcisme apocrife (suspect este că în acestea se pomeneste mai des numele vrăjmasului decât al Mântuitorului);
- miruitul fotografiilor (practică magică inventată tot de babe, dar încurajată de unii clerici);
- împărtirea de tămâie sau cenusă din cădelnită pentru a fi consumate de credinciosi prin mâncare, câteva zile consecutive (riscul intoxicării este evident);
- oficierea unor “slujbe speciale” de “dezlegat (si spălat) cununiile si vrăjile” (aceste practici ca: trecerea rochiei de mireasă prin cununii, punerea amânduror cununiilor pe cap, sunt tot inventii popesti si băbesti ce tin de magie si de vrăjitoria populară);
- condensarea pentru aceeasi persoană a 2 sau 3 slujbe de pomenire a mortilor într-un singur parastas;
- deschisul bisericii dimineata de către unii tineri si tinere pentru grăbirea căsătoriei;
- încurajarea unor forme de evlavie catolică: invocarea lui Anton de Padova, mai ales pentru măritisul fetelor, postul de martea (chiar de 9 ori consecutiv), folosirea de statui si tablouri religioase total neortodoxe: Madona singură, Madona cu rochie decoltată, Madona alăptând...;
- acceptarea si încurajarea doctrinelor sincretiste si practicilor de vrăjitorie, radiestezie, bioenergie, yoga, parapsihologie, masonerie, zodiace, ghicit;
- tinerea a mai multe lumânări la Sfânta Împărtăsanie (chipurile pentru cei morti neîmpărtăsiti);
- dăruirea unui cocos preotului slujitor în noaptea de Înviere (chipurile pentru cei morti “nespovediti, neîmpărtăsiti, fără lumânare”);
- sărutarea icoanelor după Sfânta Împărtăsanie;
- aprinderea a 7, 9, 12, 33 lumânări puse în formă de cruce si lăsate să ardă în 4 reprize (câte un sfert fiecare) separate prin câte 10 metanii, ultima repriză obligatoriu fiind la ora 12.00 noaptea;
- folosirea si purtarea cărticelelor apocrife ca Visul Maicii Domnului, Epistolia si Talismanul Domnului, Evanghelia după Toma s.a.;
- săvârsirea unor “rugăciuni de blestem” (nu de îmblânzire) a dusmanilor, uneori tinând o lumânare cu flacăra în jos;
- datul în aceeasi dimineată, personal, a 9 pomelnice la 9 biserici, în timpul Sfintei Liturghii;
- folosirea unor obiecte bisericesti sau părti din ele în practicile vrăjitoresti, s.a.

Hristodulos Aghioritul - Cuvant despre noile buletine si 666

2008-12-16T11:55:00.005+02:00

Domnul a prezis acum 2000 de ani cã va veni cineva care va impune un sistem mondial de negot la care, ca sã participe cineva, va trebui sã aibã un semn pe mâna dreaptã sau pe frunte. Domnul a lãsat pentru motive pe care le cunoaste prea înteleapta Lui Judecatã ca: ''Cine se închinã fiarei si chipului ei si primeste semnul ei pe fruntea lui, sau pe mâna lui, va bea si el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, turnat neamestecat, în potirul mâniei sale, si se va chinui în foc si pucioasã, înaintea sfintilor îngeri si a Mielului. Si fumul chinului lor se suie în vecii vecilor. Si nu au odihnã nici ziua, nici noaptea cei ce se închinã fiarei si chipului ei si oricine primeste semnul numelui ei" (Apocalipsa 14, 9-11). Ne explicã asadar în Scripturã foarte limpede cã, dacã ne învoim cu acest sistem si ne lãsãm însemnati, urmarea acestui consimtãmânt va fi pedeapsa vesnicã a iadului. Acum sã vedem din ce motiv aceastã pecete este consideratã lucrare aducãtoare de pedeapsã. Când noi, crestinii, suntem botezati si suntem unsi în numele Domnului nostru Iisus Hristos cu Sfântul Mir, chiar dacã suntem unsi în exterior, pe trup, de cãtre preot, aceastã ungere lucreazã asupra sufletului nostru într-un mod tainic si duhovnicesc si mijloceste pãtrunderea harului Preasfântului Duh, ceea ce înseamnã cã Dumnezeu Insusi intrã în noi; astfel, în mod oficial suntem socotiti robi ai Celui Unuia-Nãscut, ai Domnul nostru Iisus Hristos. Sfântul Ioan Damaschinul spune: ''Untdelemnul Botezului este înteles ca o vestire a Ungerii si ne face pe noi unsi si ne vesteste prin Sfântul Duh mila lui Dumnezeu" (cf. Dogmatica, vol. 1, ed. Credinta ortodoxã, p. 446).
Sã revenim la tema noastrã: primirea acestui semn dat oamenilor va avea sensul acceptãrii unui stãpân si domn strãin. Pentru cã, în timp ce Botezul si Mirungerea se fac în numele Domnului nostru Iisus Hristos, acest semn se leagã de numele sau de numãrul numelui Antihristului. Iar din versetul: ''Aici este întelepciunea. Cine are pricepere sã socoteascã numãrul fiarei; cãci este numãr de om. Si numãrul ei este
sase sute saizeci si sase" (Apocalipsa 13, 18) vedem cã nu e vorba de un simplu simbol exterior si de un semn gravat sau de un numãr întâmplãtor, ci de acceptarea de bunãvoie (pentru cei care-l acceptã) a unui stãpân strãin, a Antihristului, si de înstrãinarea noastrã automatã si vesnicã de singurul si adevãratul nostru Domn. Dumnezeu, asadar, nu pedepseste pe nimeni, noi singuri, de bunãvoie, acceptãm chinul nostru vesnic, punându-ne pe noi însine în slujba diavolului si supunându-ne lui. Acest semn îl primeste cineva prin liberã voie; în primul stadiu, la un anumit moment, când si legal este consfin tit si intrã încet, încet în viata noastrã; si în stadiul final, când prin atitudinea noastrã nepãsãtoare vom lãsa sã ni-l impunã si vom ajunge în punctul culminant al unei dileme finale: ori Sfânta Ungere în numele Domnului nostru Iisus Hristos, ori semnul cu numãrul numelui fiarei. Si atunci fiecare va face alegerea sa potrivit cu: ''Nici o slugã nu poate sã slujeascã la doi stãpâni. Fiindcã sau pe unul va urî si pe celãlalt îl va iubi, sau de unul se va tine si pe celãlalt îl va dispretui. Nu puteti sã slujiti lui Dumnezeu si lui mamona" (Luca 16, 13) (cãci este vorba despre mamona la modul propriu, dacã prin acest semn cineva aderã la acest sistem economic mondial).

Scientologii isi intind tentaculele spre Romania

2008-12-15T11:35:00.005+02:00

Zece voluntari printre care si celebrii Tom Cruise si John Travolta care bat Europa in lung si lat pentru a le comunica oamenilor solutiile Bisericii Scientologice la problemele lor de zi cu zi isi vor monta cortul in Piata Operei din Timisoara, intre 16 decembrie si 20 ianuarie.
Scientologii le vor oferi trecatorilor si organizatiilor neguvernamentale un set de 19 programe care, spun ei, dau solutii la o multime de probleme: dependenta de droguri, mentinerea linistii in familii, traumele emotionale, boli etc. Anul acesta, voluntarii scientologi si-au mai instalat cortul, in cautare de adepti, la Iasi si Cluj.
Biserica Scientologica a fost fondata in anul 1952 de catre scriitorul american L. Ron Hubbard. Doctrina ei a devenit, in scurt timp, credinta a numeroase staruri de la Hollywood. Printre cei mai cunoscuti promotori ai miscarii se numara actorii John Travolta si Tom Cruise .
Pentru a respecta doctrina scientologica, acesta din urma a obligat-o pe sotia lui, Katie Holmes, sa nasca in liniste absoluta pentru a feri bebelusul de experienta traumatizanta a strigatelor scoase de mama lui. Imediat dupa venirea pe lume a micutei Suri, actorul a declarat ca i-a mancat placenta, gest care, conform credintei scientologice, ar alunga raul care s-ar putea abate asupra fetitei.

Sf. Lavrentie al Cernigovului despre antihrist

2008-12-13T22:16:00.007+02:00

Restaurarea Bisericilor se va face pana la venirea antihristului si in toate va fi
o bunastare materiala nemaipomenita. Iar voi, cu reparatiile in biserica noastra sa mai ingaduiti, fiti modesti si cu masura in aspectul ei exterior, ci mai bine sa va rugati mai mult si sa umblati la biserica atat timp cat inca se mai poate...(...) Multi duhovnici si slujitori ai Bisericii isi vor pierde sufletul in vremea antihristului! (...) Vine timpul, si nu e departe, cand foarte multe biserici si manstiri se vor deschide in slujba Domnului si se vor repara, le vor reface nu numai pe dinauntru, ci si pe dinafara. vor auri si acoperisurile atat ale bisericilor, cat si ale clopotnitelor, dar preotimea nu va mai lucra la sufletul credinciosilor, ci numai la caramizile lui Faraon. Preotul nu va mai face si misiune. Cand vor termina lucrarile nu se vor putea bucura de slujbe duhovnicesti in ele, ca va veni vremea imparatiei lui antihrist si el va fi pus imparat. Rugati-va ca Bunul Dumnezeu sa mai lungeasca acest timp, ca sa ne putem intari in credinta, caci vremuri groaznice ne asteapta. Luati aminte la ce va spun, caci totul se pregateste cu foarte mare viclenie. Toate bisericile si manstirile vor fi intr-o bunastare imensa, pline de bogatii, ca niciodata, dar(atunci cand se va inscauna Antihrist) sa nu mergeti in ele.

Sf. Marcu Mitropolitul Efesului despre inovatiile catolicilor

2008-12-11T09:29:00.006+02:00

STATUILE
O inovaţie a Romei este folosirea statuilor în locul icoanelor. Evanghelistul Luca a pus început pictării icoanelor. El a pictat-o pe Maica Domnului în timpul vieţii ei si a primit blagoslovenia sa pentru continuarea acestei arte sfinte. Biserica Ortodoxă nu se închină statuilor si nu face statui. Definiţia dată de al Saptelea Sinod Ecumenic spune că imaginile să fie făcute cu culori si mozaic, si cu orice alte materiale potrivite, precum aurul si argintul, precum zice Episcopul Theodosie din Amorion în actul al 4-lea al aceluiasi Sinod. Imaginile se pot zugrăvi pe obiectele sfinte, pe sfintele Evanghelii, pe cinstitele cruci, pe vesminte, ziduri, scânduri si case. Tot de acestea ţin si imaginile în ceară (encaustică), pe care Sf. Ioan Gură de Aur le iubea mult. Nu se spune nici un cuvânt despre statui, figuri sculptate sau cópii din ipsos. Mulţi susţin că, pe lângă canoane si tradiţie, pomenite mai sus, Biserica a respins închinarea statuilor si cu scopul de a evita cu totul orice asemănare cu idolii păgâni care erau statui sculptate, capabile de a fi atinse cu mâna pe toate părţile.

CELIBATUL OBLIGATORIU AL PREOŢILOR
Cea mai timpurie legiferare a celibatului preoţilor în Apus este Canonul 33 al Sinodului de la Elvira (360). Decretaliile papilor Sirichie (384-399) si Innochentie I (401-417) impuneau celibatul preoţilor si leviţilor. De-a lungul Evului Mediu s’au făcut eforturi repetate de a impune celibatul clericilor. Canonul 7 al celui de-al Doilea Sinod Lateran din 1139, convocat de Papa Innochentie al II-lea (1130-1143), făcea căsătoria preoţilor nu numai ilegală, ci si invalidă. Legislaţia a fost reluată la Sinodul Tridentin (1545 - 1563) si incorporată în 1917 în Codex Juris Canonici. Conciliul Vatican II (1962-1965) reafirma necesitatea celibatului. Practica apuseană nu este prescrisă si nici măcar recomandată undeva în Scripturi, nici în canoanele Apostolice sau ale Sinoadelor. La Întâiul Sinod Ecumenic, propunerea de a sili pe toţi clericii să-si părăsească soţiile a fost respinsă. Problema celibatului a fost statornicită prin Canonul XIII al Sinodului al Saselea Ecumenic (680). Poziţia legală în Răsărit este că preoţii si diaconii se pot căsători înainte de hirotonie, dar nu după aceea; episcopii însă trebuie să fie celibatari.

CALENDARUL GREGORIAN
Reforma calendarului Iulian a fost plănuită de către Papii din vechime. Schimbarea calendarului a fost necontenit zădărnicită de către obstile monahale din Răsărit si din Apus, sprijinite si de atenţionările, mustrările înfricosătoare si anathemele Sinoadelor: „Obiceiurile cele din început ţie-se” (Canonul 6 de la Întâiul Sinod Ecumenic); „Fiindcă obiceiul si predania veche s’a apucat a se ţinea” (Canonul 7 de la Întâiul Sinod Ecumenic); „după Canoanele Cuviosilor Părinţi, si după vechiul obicei” (Canonul 8 de la al Treilea Sinod Ecumenic). Sf. Beda Venerabilul (cca. 673-735) declara cu tărie: „Asa-zisa îndreptare a calendarului bisericesc nu este îngăduită nimănui”.
Calendarul Gregorian i-a făcut adeseori pe romano-catolici să sărbătorească Pastile înainte de Pastile Evreiesti. Scriptura spune limpede că Învierea Domnului a avut loc după sărbătorirea Pastilor Evreiesti. Se dovedeste deci că Papa Grigorie al XIII-lea (1572-1585) ignora Canonul 7 Apostolic care spune: „Dacă vreun Episcop, ori Presviter, ori Diacon, sfânta zi a Pastilor mai nainte de primăvăreasca Isimerie (Echinox) cu Iudeii o va săvârsi, să se caterisească” (Pidalion).
Sub domnia Papei Grigorie al XIII-lea, la 14 Februarie, 1582, actul a fost finalizat de o comisie la Villa Mondragone de lângă Frascati. Noul calendar, care presupunea scoaterea a zece zile, începea la 5/14 Octombrie, 1582. De asemenea s’a asezat o nouă regulă a anilor bisecţi. Noul calendar a fost adoptat de către statele catolice, dar statele protestante nu le-au urmat vreme de mai bine de 150 de ani, si numai după multă vărsare de sânge. Papa Grigorie al XIII-lea a stăruit mereu ca Patriarhul Ieremia al II-lea al Constantinopolului să îl urmeze în inovaţia calendarului, dar Patriarhul, în scrisorile sale, refuza mereu. În sfârsit, în 1583, s’a adunat un sinod la Constantinopol. Primul Sinod, ţinut la 20 Noiembrie, 1583, sub presedinţia Patriarhilor Ieremia al II-lea al Constantinopolului, Silvestru al Alexandriei si Sofronie al Ierusalimului, a osândit calendarul introdus de Papa Grigorie al Romei si nu l-a primit, asa cum ceruseră latinii.

"Viaţa si nevoinţele celui între Sfinţi Parinţi Sf. Marcu Evghenicul Mitropolitul Efesului" - Editura Egumeniţa

Parintele Ilie Lacatusu - Unul dintre "Sfintii Inchisorilor"

2008-12-09T10:57:00.004+02:00

Parintele Ilie s-a nascut pe 6 Decembrie 1909 in satul Crapaturile, judetul Valcea, din parinti binecredinciosi. Isi doreste de mic copil sa-i slujeasca lui Dumnezeu si astfel, in 1934, termina Facultatea de Teologie din Bucuresti, si la putin timp dupa aceea este hirotonit.
Slujirea preoteasca i-a adus multe satisfactii duhovnicesti. Pentru marturisirea lui Hristos, a fost ca un ghimpe pentru regimul ateu al veacului trecut si, din acest motiv, a avut mult de suferit. Aceasta nu l-a impiedicat deloc in propovaduirea Cuvantului Adevarului, caci el mai mult se temea de Dumnezeu decat de oameni.
A suferit pentru biserica si neamul sau, pe care l-a iubit, ducandu-si crucea grea prin inchisori, asemenea parintelui Dumitru Staniloaie, a ieroschimonahului Daniil (Sandu) Tudor mort la inchisoarea Aiud, a preotului Dimitrie Bejan, a protosingherilor Nicodim Mandita, Arsenie Boca, Benedict Ghius, tanarului Constantin Oprisan mort la inchisoarea Pitesti,
Valeriu Gafencu si a multor altora. A fost arestat in anul 1952 pentru apartenenta la Miscarea Legionara si dus in judetul Constanta, la coloniile Gales si Peninsula. In 1954 este eliberat, iar din 1959 pana in 1964,este arestat si condamnat la munca silnica in Delta, la Periprava, unde-l intalneste pe parintele Iustin Parvu. Acolo s-au petrecut fapte demne de vietile sfintilor.
Dupa ce a fost eliberat, se stabileste fortat la Bolintin, unde lucreaza ca zidar. Intre anii 1965-1970, parintele Ilie a slujit intr-o parohie din judetul Teleorman, iar in 1970, este transferat in judetul Ilfov la Cucuruz, unde, in Ianuarie 1978, este pensionat.
Suferintele din timpul vietii I-au afectat foarte mult sanatatea si din acest motiv isi petrece sfarsitul vietii in spital, unde a spus ca, daca nu va muri pana la 22 Iulie, va mai trai inca 2 ani.
Dupa cum a spus, parintele Ilie trece la cele vesnice exact la 22 Iulie, acelasi an (1983).Tot atunci, a mai spus ca, daca sotia sa va inceta din viata peste 15 ani, sa fie ingropata langa el, ceea ce s-a implinit.
Pe 22 Septembrie 1998, la inmormantarea sotiei parintelui Ilie, cei prezenti s-au aflat in fata unui fapt neasteptat: trupul parintelui era neputrezit, uscat si placut mirositor.
La aflarea sfintelor moaste, fiica parintelui Ilie, Maria Sabina Spirache, singurul urmas inca in viata, sesizeaza descoperirea Arhiepiscopiei Bucurestilor, care primeste cu bucurie aceasta veste.
Cateva luni mai tarziu, pe postul national de televiziune, se difuzeaza filmul documentar Semne, realizat de regizorul Cornel Ciomazga, in care este prezentata descoperirea.

DOVADA DE DINCOLO DE MORMANT
Moastele parintelui Ilie Lacatusu au fost descoperite in data de 29 Septembrie 1998.
Trupul neputred al sfantului, in greutate de 7-8 kg, a fost gasit la 15 ani dupa moartea sa, in conditiile corespunzatoare sfintelor moaste: nestricacios, frumos mirositor, uscat si usor, pielea de culoarea alunului, pastrandu-si dimensiunile si aspectul, pe care privind-ul nu provoaca spaima, ci bucurie duhovniceasca, dand impresia unui om care doarme.
O alta minune de acest fel este descoperirea, in aceleasi conditii, in anul 1980, a moastelor Sfantului Ioan Iacob de la Neamt, care a vietuit in pustia Hozevei, din Tara Sfanta, si care a fost canonizat in anul 1992.
Asemenea moastelor Sfantului Ilie Lacatusu, in Romania mai sunt moastele: Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iasi, Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava, Sfantului Dimitrie Basarabov din Bucuresti, Sfintei Filofteia de la Curtea de Arges, Sfantului Iosif de la Partos.

Parintele Ilie era un om al rugaciunii. Indiferent de ce se intampla in jurul sau, era mereu cu mintea la Dumnezeu. Rugaciunea lui era profunda si neincetata, ceea ce-l facea sa vada lucrurile mai clare, in profunzimea lor, mai aproape de Adevar.
Era un bun sfatuitor si nu se implica decat in probleme de ordin duhovnicesc. Statea mereu retras si medita, iar de cate ori aparea cate o problema in cadrul inchisorii, mereu gasea solutia duhovniceasca spre salvarea colegilor de suferinta.
Multi dintre detinuti nu rezistau presiunilor psihice si fizice la care erau supusi, de aceea unii incercau sa evadeze, altii intentionau sa se sinucida, iar altii sa se lepede de Hristos, pentru a scapa de chinuri. Foamea si suferinta atinsesera culmi maxime.
In aceste imprejurari, parintele Lacatusu pe multi ii imbarbata, altora le era alinare, facand ca sfaturile sale sa fie un bun leac pentru cei inchisi impreuna cu el.
Cu toate presiunile ce se faceau asupra lor, rugaciunea si rabdarea, iubirea, nadejdea sau mai ales credinta, il ajutau pe parintele Ilie sa-si mentina pacea interioara, ramanand astfel neclintit in fata urii si a rautatii, a violentei si a tuturor lucrarilor cu adevarat demonice ce se exercitau asupra celor intemnitati. Mereu gasea solutii pacificatoare, iar impotriva ighemonii inchisorii nu avea nimic de obiectat. Singura lui vina era ca nu putea fi reeducat.

Cazul parintelui Lacatusu a starnit o vie si fireasca senzatie in mass-media, dar mai ales in randul credinciosilor.
Mai multe asociatii non-guvernamentale au cerut Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane deschiderea unui dosar de canonizare, ceea ce inseamna trecerea parintelui Ilie in randul sfintilor Bisericii Ortodoxe Romane, in calendar si la sfintele Slujbe.
Vestea aflarii moastelor parintelui Ilie Lacatusu s-a raspandit in toate colturile tarii. Credinciosi, calugari si preoti il cinstesc pe parintele Ilie ca pe un sfant si se roaga pentru grabnica canonizare.
Astfel, prima icoana a Sfantului Ilie Marturisitorul a fost pictata pe peretele exterior al bisericii Manastirii Petru Voda. Staretul manastirii, protos. Iustin Parvu, este unul dintre aceia care a petrecut ani grei de inchisoare (17 ani) si, cunoscandu-l pe parintele Ilie, a ramas profund impresionat de viata sa duhovniceasca.
In prezent moastele parintelui Ilie se afla in cripta de la cimitirul Adormirea Maicii Domnului din cartierul Giulesti (Bucuresti), unde a fost inmormantat, intr-un sicriu nou, din sticla, pentru a putea fi vazut de oricine.
Multi credinciosi, preoti, calugari si chiar unii arhierei au fost si merg in continuare sa se inchine si sa-i ceara ajutorul sfantului marturisitor.
Este foarte important de inteles ce inseamna parintele Ilie pentru fiecare dintre noi, un exemplu de traire crestina a acestor vremuri, in care ni se arata ca inca se mai poate dobandi Harul Duhului Sfant.

Parintele Arsenie Boca - Despre "proorocul de foc"

2008-12-09T10:34:00.001+02:00

Deci, câtă vreme mai sunt oameni care caută pocăinţa şi Sfânta Împărtăşanie,
Satana n-are putere, îl opreşte Dumnezeu. Dar când oamenii se vor întuneca la minte aşa de tare, încât vor împiedica Sfânta Liturghie cu toată voia lor, vrând necredinţă, în zilele acelea va înceta şi jertfa cea de-a pururi şi va începe urâciunea pustiirii precum zice Daniil.
E vreme de trei ani şi jumătate, în care va propovădui Ilie, cel mai mânios
prooroc, şi va vesti cele şapte cupe ale mâniei sau ale urgiei lui Dumnezeu, cele de pe urmă, cu care se va sfârşi mânia lui Dumnezeu.
La plinirea acelei vremi de pe urmă, când răutatea va fi desăvârşit coaptă, va vesti
Ilie, Proorocul de foc, a doua venire a Mântuitorului. Vestirea aceasta, bucuria cea mai mare a creştinilor, va fi primejdie de moarte proorocului celui de foc adevărat; căci oamenii fărădelegii îl vor ucide ca pe Ioan Botezătorul care era în puterea şi duhul lui Ilie, la cea dintâi venire. Dar tocmai când protrivnicii Atotputernicului credeau că omorând pe cel din urmă prooroc, în sfârşit au terminat cu Dumnezeu, iată că învie ... Ilie ...
Jidovii îşi dau seama de nebunia protrivniciei lor şi de înşelarea lui Antihrist şi cu înfricoşare şi cutremur mare se întorc şi primesc pe Hristos-Dumnezeu, după cum
mărturiseşte despre ei Sfânta Scriptură.

Parintele Arsenie Boca - "Sf. Liturghie mai tine lumea"

2008-12-09T10:18:00.002+02:00

"Precum Taina Pocăinţei sau mărturisirea este judecata milostivă a lui Dumnezeu,
ascunsă sub chip smerit, şi iubitori de smerenie dau de darul acesta, asemenea şi Sfânta Jertfă a Mântuitorului din Sfânta Liturghie, ascunde, iarăşi sub chip smerit, o taină a ocârmuirii lumii. Cei vechi ştiau pricina pentru care nu se arată Antihrist în zilele lor căci Sfântul Apostol Pavel vorbeşte despre taina aceasta în chip ascuns, dar n-o numeşte.
E Sfânta Liturghie sau Jertfa cea de-a pururi, despre care a grăit Domnul prin Daniil şi apoi Însuşi ne-a învăţat. Ea este aceea care opreşte să nu se arate Antihrist sau omul nelegiuirii decât în vremea îngăduită de Dumnezeu.
De aceea Sângele Mielului din Sfânta Împărtăşanie mai ţine sufletul în oase şi
lumea în picioare."

Voi cine ziceti ca sunt Eu?

2008-12-08T09:42:00.003+02:00

Când unii oameni nu găsesc răspuns la întrebarea Ta: ''Voi cine ziceti că sunt Eu?'', atunci eu, Doamne, sunt fericit că pot să Te văd pe Tine, Dumnezeu-Om si Om-Dumnezeu.
În scutecele sărace, pe paiele din ieslea grajdului întunecos din Bethleem, Te văd om! În glasul îngerilor, în lumina care Îti învăluie locuinta săracă, Te recunosc Dumnezeu!
Când fugi în Egipt de frica lui Irod, Te văd om slab. Când, în Egipt, văd idolii din temple striviti la pământ prin sosirea Ta, Te văd Dumnezeu atotputernic.
Când în Nazaret, înaintea lui Dumnezeu si a oamenilor, cresti cu anii si cu întelepciunea, Te văd om Care n-ai ajuns încă la vârsta desăvârsită.
Iar când la doisprezece ani stai în mijlocul învătatilor din Templu, ascultându-i si întrebândui, pe lângă uimirea cărturarilor mă uimesc si eu si mărturisesc întelepciunea vesnică, ascunsă în omenirea Ta.
Om esti când Ti-e foame, om esti când dormi în corabie. Dar când Te plimbi pe valuri, când poruncesti furtunii si vânturilor, când saturi cinci mii de oameni cu cinci pâini - Te văd Dumnezeu.
Când Te cobori în râu si Te botezi, când Te plângi că nu ai nici o piatră unde să-Ti odihnesti capul, când Te lasi prins si legat, Te văd om, înconjurat de slăbiciuni omenesti.
Când însă cerul se deschide si de sus Dumnezeu Tatăl glăsuieste ''Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit'', când asterni la pământ pe călăii Tăi, când sub picioarele Tale pământul se cutremură, când soarele se întunecă, nesuferind să vadă răstignirea Ta, atunci Te văd Dumnezeu.
Când Te văd mort pe cruce, văd pe omul durerilor.
Om esti în mormântul pecetluit.
Când iesi din mormânt, nestricând pecetile, esti Dumnezeu.
Cu acesti ochi, cu această inimă, cu această credintă, mă apropii si eu de ieslea săracă din Bethleem, care a fost leagănul Tău, Doamne. Îmi plec genunchii cu păstorii cei simpli si cu magii cei întelepti si mă închin Dumnezeului meu, făcut Om pentru mine si pentru noi toti.

Bethleem, 1970

Alexei al II-lea, patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse, a murit la reşedinţa sa din Peredelkino

2008-12-05T12:03:00.002+02:00

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse, Alexei al II-lea, a decedat vineri dimineaţă, în reşedinţa sa din Peredelkino. Alexei Mihailovici Ridiger s-a născut pe 23 februarie 1929 în capitala Estoniei, Talin, dintr-o familie de emigranţi ruşi. Este descendentul unei familii de nobili germani, care au trecut la ortodoxie în secolul al XVIII-lea. A absolvit Seminarul teologic din leningrad în 1949 şi Academia teologică în 1953.

A fost numit în funcţia episcop al Talinului în august 1961, iar în iunie 1964 a fost ridicat la rangul de arhiepiscop, A fost mitropolit al Novogrodului şi Leningradului din 1986, până în 1990 când l-a înlocuit în funcţia de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Ruse pe Pimen I.

După preluarea funcţiei, Alexei a devenit un susţinător vocal al drepturilor bisericii, îndemnând guvernul sovietic să permită educaţia religiosă în instituţiile de stat. În timpul tentativei de lovitură de stat din 1991 el s-a opus arestării lui Mihail Gorbaciov şi i-a excomunicat pe iniţiatorii atacului.

Pentru activităţile sale umanitare, Alexei al II-lea a fost primul laureat al Premiului de Stat al Federaţiei Ruse.